Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala de Primire
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 Next »
/ Aylee L. Blast

**Aylee L. Lovel** · (This post was last modified: 13 Sep 2012, 15:21 by Isabella River.)

{OUR SISTER}

Aylee L. Lovel

# At the end of a day all we have is who we are. #

{A HEART THAT LOVES IS ALWAYS YOUNG}

Nume complet: Aylee Lola Lovel
Poreclă: Ayls, Lol
Vârstă: 16
Data Nașterii: 12/05
Orientare Sexuală: Heterosexual
Casă: Viperini
Facțiune: Devoratorii Morții
Baghetă: Neagra, lemn de cires, miez din lacrimi de sirena, 28 cm

{THINK NOT I AM WHAT I APPEAR}

Înălțime: 1,60 m
Greutate: 49 kg
Forma Corpului: Scheletic
Culoarea Părului: Roscat spre blond
Culoarea Ochilor: Verzi
Semne Distinctive: Un tatuaj cu o vulpe pe un omoplat si o pisica pe celalalt
Play By: Luanna Perez-Darreaud (LE-HAPPY)

{IF WE LIVE TRULY, WE SHALL SEE TRULY}

Ceea ce îi place: Cartile, norii, ploaia, caldura, stelele, mirosul de iarba proaspat taiata, intunericul, singuratatea
Ceea ce îi displace: Galagia, frigul, zapada, aglomeratia
Abilități: Animag, empata
Materia Favorită: Aritmantia
Materia Detestată: Transfigurarea
Puncte Forte: O buna ascultatoare, atenta la detalii, inteligenta, calma
Puncte Slabe: Antisociala, paranoica, inchisa in sine, secretoasa
Bong: Spatiile inchise
Erised: -
Patronus: Corb
Personalitate: Indiferenta parintilor, disparitia surorii sale si empatia, sau doar aranjamentul nefericit ale unor stele in ziua de 12 mai, au format o creatura inchisa in sine. Paranoica si depresiva, Aylee incearca sa ocoleasca oamenii cat mai mult, simtindu-se mult mai bine in compania cartilor si tigarilor cu cirese decat a altor oameni. Din cauza ca atunci cand era mica nu isi putea controla puterile empatice, ajungea sa atinga o persoana si starea de spirit a acesteia i se transmitea. Aylee ajunsese un vulcan de emotii contradictorii carora nu reusea sa le faca fata nici ea insasi. Cu timpul a invatat sa controleze asta, insa nici acum nu ii place contactul fizic, iar vulcanul mai mult ca sigur ca nu e inactiv, doar adormit.
Decat sa iasa in multime, prefera sa stea inchisa in casa si sa citeasca sau sa scrie. Deseori sta fara sa vorbeasca si zile, intrand in lumea ei, de unde o scoti doar cu greu.
Insa daca este nevoita sa iasa, atunci afiseaza un zambet in spatele caruia se lupta sinura cu demonii sai interiori. Nimeni din cunoscutii ei nu stie cu ce se confrunta, de afara parand o simpla fetita singuratica.

{BEEN THERE, DONE THAT }

Mama: Anabelle Blast
Tatăl: Johnatan Blast
Frați/Surori: -
Alte Persoane Importante: Scarlett Soul, Kurt F. Malfoy, Julieta A. Thibault, Agnes M. Lovel, Raizen Isildur, Ema Snow
Locul Nașterii: Lyon, Franta
Animale de Companie: Un tigru pe nume Gloom
Scurt Istoric: Parintii mei nu sunt devoratori importanti, nu fac parte din marea familie a aurorilor, iar ordinul nu ii baga in seama pentru ca nu au nici un motiv sa o faca. Sunt amandoi vrajitori care provin din familii de incuiati, singurii vrajitori ai familiei. Insa sunt amandoi atat de inchisi, mental vorbind, incat singurul lucru care ii diferentiaza de parintii lor sunt baghetele care stau prafuite intr-un buzunar uitat. Apoi s-a intamplat [/i]minunea[i] si cei doi au facut un copil, o fetita pe nume Aylee. Lola. Desi toti vindecatorii le-au spus ca vor avea o fetita, acestia au hotarat sa asculte de medicii incuiati, care le-au spus ca vor avea un baiat. Dezamagirea a fost mare, iar reactia pe masura. Camera de copii, aranjata minunat, doar ca pentru un baietel, a ramas goala, in asteptarea unui Alex care nu a venit niciodata. Fetita a fost mutata in mansarda transformata intr-o asa zisa camera si crescuta de mai multe bone.
Era atat de rea plata sau atat de rele conditiile ca bonele sa se schimbe una dupa alta? Probabil ca nu, asta nici nu conta. Ceea ce le-a facut pe acestea sa plece era fetita, care din momentul in care incepu sa vorbeasca dadu semne de o ciudatenie anume. In secunda in care o atingeai se transforma intr-o mica varinata a ta, a sentimentelor tale in acel moment. Vindecatorii de la Sf. Mungo numeau asta empatie, o putere atat de rara in zilele noastre printre vrajitori, o putere care inca se studiaza. Parintii o numeau simplu, "Inca un motiv sa nu o bagam in seama."
Asta inca nu ar fi insemnat nimic. Micuta Aylee traia practic de pe o zi pe alta, incercand sa faca fata atator emotii care nu ii apartineu, atatea pe care nici nu le intelegea. Insa invatase sa nu se aproprie de oameni, sau daca se apropria atunci sa nu ii atinga, si totul merse bine pentru un timp, chiar daca acum statea toata ziua singura, pentru ca parintii hotarasera ca nu merita sa ii caute o bona odata la fiecare doua saptamani. Insa Lol a implinit sapte ani, deci, dupa traditia incuiata, era momentu sa se duca la scoala. Nu conta ca si-a rugat parintii, si-a implorat parintii sa nu o trimita acolo. Decizia nu ii apartinea si fusese deja luata.
Nu e nevoie si nici nu o sa povestesc prin ce a trecu Aylee la scoala, timp de patru ani, perioada in care nimeni nu a vrut sau a incercat sa se imprieteneasca cu ea. Daca ar fi fost sa descrie vreodata iadul, atunci l-ar fi descris exact asa, ca pe o scoala in care copii bogati sunt rai, iar batausii apar la fiecare colt. Insa nimeni, niciodata nu ii ceruse o descriere a locului unde se afla.
Apoi, in sfarsit, implini varsta de 11 si ani si stia ce inseamna asta. Hogwarts, magie, oameni care sa fie ca ea, oameni care poate ca o vor accepta, o vor iubi. Insa acest lucru nu se intampla ca in cartile pe care le devora in singuratatea camerei ei. Jobenul o sortase la viperini. Cei din afara casei sale nu vorbeau cu ea, iar cei din interior nu prea o bagau in seama pe fata tacuta si singuratica. Apoi, dupa doi ani, veni vara. Acea vara...
Aylee a stat la Hogwarts doar doi ani. Nu isi facuse prieteni pe acolo, nu o lega nimic de locul acela. Apoi veni vara, iar ea plecase acasa, unde nu avea nici atatea legaturi cate avea cu scoala. Intr-o dupa amiaza tatal sau avea un musafir important, un viitor sef, fata de care trebuia sa para o familie fericita, familia tipica incuiata. Asta insemna ca si Aylee terbuia sa se prezinte la cina. Insa barbatul era un om rau, care se gandea numai la ucideri si razbunari, iar in secunda in care Aylee il atinse din greseala se transforma totul in iadul de pe pamant. Fata se transformase intr-o mica varinata a sefului, care isi dadea arama pe fata. Incepu sa tipe, sa strige si sa ameninte cu moartea, dand foc la tot ceea putea, folosindu-si bagheta cea neagra din lemn de cires. Pana cand adevarata Lola reusi sa reia controlul asupra corpului era deja prea tarziu ca sa se mai poata repara ceva. Barbatului i s-a spus ca a lesinat si si-a imaginat tot ceea ce vazuse, iar detectoarele ministerului nu aveau cum sa dovedeasca faptul ca un minor se folosise de magie.
Insa parintii au ajuns la concluzia ca Aylee e periculoasa, asa ca facura cel mai groaznic lucru posibil. O trimisera in Franta, intr-un centru pentru vrajitori nebuni. Din nou, aici nu voi povesti ceea ce s-a intamplat cu exactitate. E de ajuns sa stii ca acolo a fost tratata ca un animal. Inchisa in camere de un alb stralucitor fara a i se da de mancare, indopata cu medicamente incuiate si magice, din care unora nici nu li se stia efectul real, aproape inebunind din cauza lor si a atingerior dese si repetate, caci nu putea sa se fereasca de doctorii care nu o credeau ca asta e problema. Asa a descoperit scrisul, singurul lucru care o mai tinea in viata, lucrul care ii lipsea cel mai mult in momentele cand era inlantuita de perete din cauza vreunui acces de nervi si furie cauzat de cate un asistent.
Nu ar fi putut spune cat a stat acolo, ea ar fi putut sa jure ca trecuse o viata intreaga, insa se dovedise ca au fost doar doi ani. Intr-o zi, o fata o ajuta sa evadeze, o fata pe care nu o cunostea si pe care nu o mai vazuse de atunci in coace. Insa a scapat. S-a dus acasa si le-a spus parintilor ca a fost eliberata din cauza ca acum era normala. Nimeni nu a cautat-o nici nu avea de ce. S-a intors la Hogwarts. Si de atunci continua sa se lupte cu vechii sai monstrii, dar si cu cei noi, creati in centrul "Soare rasare".

{THE PEN IS MIGHTIER THAN THE SWORD}

Nume: Dora
Vârstă: 16
Experiență RP: 2 ani jumate
Exemplu RP:
Quote:
- Isi retrase mana la fel de repede cum o facuse si el, insa era prea tarziu, iar raul era produs. Nu fusese atenta in ultimul timp, iar acum asta se intorcea si o musca de posterior. Fusese atinsa de cineva, iar asta insemna doar un singur lucru. Era prea tarziu sa mai poata face ceva. Sentimentele curgeau prin fiecare por, prin fiecare celula. In secunda in care cei doi se departara Aylee avea impresia ca intre ei se legara mai multe fire care acum se intideau ca mierea. Baiatul nu parea sa observe nimic din astea, insa Aylee se simti de parca ar fi fost in transa. Plictiseala, mandrie, curaj. Cam acestea erau sentimentele pe care le primea de la el. Poate si nerabdare. Nu erau cu nimic diferite de sentimentele oricaror barbati intr-o ipostaza simpla. Insa ei, ei nu i se potriveau acele sentimente.
  Incepu sa simta o intepatura prin corp, ce incepea de la degete si pornea in sus pe antebrat. Nu stia exact cum sa descrie acel sentiment. Insa, daca ar fi fost nevoita, ar fi zis ca se simtea de parca ar fi avut nisip in vene. Nu patea nimic, doar ca il simtea cum se plimba prin corpul sau. In secunda urmatoare simti nisipul urca pe ceafa ei. In momentul care veni, trupul lui Aylee se cutremura discret, astfel inat probabil ca nu observa nimeni.
  
  Isi indrepta spatele, fara sa isi fi dat seama ca pana atunci ar fi stat macar putin cocosata. Isi lua un zambet confident, care arata nimic altceva decat incredere in sine. Tinea punguta rosie in mana, simtindu-i greutatea care ii era pe plac. Poate ca ar fi putut sa isi cumpere cartea din banii lui, fara sa mai puna si ea. Eh, asta nu ar fi fost ceva frumos din partea ei, insa merita, nu? Se aproprie de strain, sprijinindu-se cu cotul de tejghea. Se uita in spate inspre vanzatorul ocupat, dupa care ii zambi din nou baiatului.
  -Oare ce trebuie sa faca o fata pe aici ca sa primeasca niste atentie? intreba ea pe un ton strident, atat de nepotrivit ei.
  Degete sale lungi incepura sa se plimbe pe antebratul barbatului caruia nu ii cunostea numele. Insa ce conta un nume, cand aveai un zambet de milioane si niste ochi verzi, exact ca si tipul acela.
  -Hai facem asa. Dau eu 1000 si tu 1000. Cu asa o suma, batranelul nu o sa ne refuze, luam cartea si pot sa plec fericita. Si, ca sa fie corect, tu te poti gandi la ceva cu care sa te rasplatesc.
  Ii facu cu ochiul in timp ce isi trecu degete pe fata lui, dinspre obraji inspre barbie. Apoi ii intoarse spatele, gata sa se duca dupa batranel si sa incheie targul.