Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn / Borgin & Burkes / back to black

O zi posomorita, mai posomorita ca cea precedenta, asta putea insemna doar un singur lucru, ca se apropie zilele de toamna, avea o atitudine neutra la orice anotimp, deci timpul de afara nu-i influienta in nici un fel dispozitia si starea sufleteasca in general. Luminita de la intrare, care palpaia mai mult sub forma de avertisment decat sub considerente practice, era stinsa - fitilul inca incins. Tineau mereu deschis, fie miezul zilei sau noapte, caci cei ce obisnuiau sa se slujeasca de stabiliment erau de obicei oameni capriciosi cu orare infestate de anomalii care mai de care. Seful de acolo nu putea deci fi luat prin surprindere de absolut nimeni ii calca pragul, indiferent de ceas.
Intra fara a atrage prea multa atentie asupra figurii sale chiar daca in ultima vreme devenise un oaspete bine cunoscut prin acele locuri. Totusi, odata pasind pragul era sigur ca se afla in acelasi loc, undeva pe un raft sau intr-o vitrina. In mod evident nu avea sa se foloseasca de ajutorul nimanui, ci de propriile simturi si de intuitie.

Ii era deja sila de acel magazin, mereu aceleasi fete binevoitoare doar in aparenta si acel mod de servire neadecvat celor intunecati. Dar totusi atat de folositor cand e nevoie de un obiect blestemat, care cu adevarat e capabil sa omoare de la o simpla atingere. Fumul greoi ce se instalase in jurul ei, in pieptul ei, in materialul fin al robei parea acum ca graviteaza in intreaga sa fiinta. Neabordata, neatinsa, inclusa in invizibilitate. Arunca tigara jos, fara a-i pasa daca se va stinge de la sine, sau va astepta, asemeni unui indragostit, sa-i fie din nou intre buze, sa o inspire, sa o atinga.
Un scurt fior ii strabatu corpul in cel mai ciudat mod posibil, nu gandea limpede, sau era doar o iluzie ca nu gandea normal, orice ar fi fost cu siguranta nu e de bine, deoarece tocmai zarise persoana cu care si-ar fi dorit sa nu se mai intalneasca niciodata, sa o stearga din memorie ca pe o amintire proasta si scarboasa.
Inspira adanc inainte de a intra in magazin, ar fi fost o risipa daca ar pleca fara sa-i mai zareasca o data, doar o singura data ochii de un albastru intens care o priveau mereu cu sete, cu sete de ce doar el stia.

Narile i se dilatara usor cand simti un iz de parfum extrem de cunoscut, dar care nu-l percepuse demult, si de atunci, nu gasise pe nimeni cu ceva asemanator. Deschise ochii, dorind sa faca un pas, insa intregul sau sange rece ii ingheta in totalitate in venele aproape goale atunci cand acel miros cunoscut ii izbi din nou narile, deci era chiar ea, nu putea sa greseasca in nici un caz. Fiecare unda care venea dinspre acea persoana ii mangaia peretii interiori ai nasului, era placut sa-si aduca aminte de vechirile timpuri. Isi puse piciorul inapoi in locul in care fusese, urmarindu-i miscarile cu ajutorul nasului, dandu-si seama ca nici ea nu se misca. Nu se stradui sa isi lipeasca o expresie anume de fata, intorcandu-se pur si simplu inspre ea dupa cateva clipe, studiind-o dintr-o privire de sus pana jos. Zambi scurt, lasand coltii sa-i iasa putin in evidenta, dupa care se strecura in spatele fetei neobservabil dar in acelasi timp destul de evident.
Nu se schimbase din punct de vedere al miros al pielii sau al parului, care era exact acelasi pe care il simtise intodeauna la ea, doar ca mult mai intens, avand in vedere circumstantele.
Ce imprejurimi plictisitoare, pe Aleea Nocturn, comenta, un zambet invountar luptandu-se sa ii apara in coltul buzelor, insa il reprima instant. Simtea din partea ei o oboseala adanca, un miros statut de suferinta inactiva insa continuu prezenta. Sarmana fata, sangele de animal nu o putea ajuta prea mult avand in vedere gradul ei de existenta ca vampir. Ridica din sprancene, asteptandu-i raspunsul sau reactia.

Ii ingheta sangele deja inghetat cand ii auzu vocea atat de aproape, din nou acea voce care o placea atat de mult, care voia sa o auda o eternitate insa nu s-ar fi gandit niciodata ca o sa inceapa sa o urasca mai mult decat natura care devenise, si toate, din cauza lui, ii facuse viata un cosmar de cand o transformase, apoi o abandonase crezand ca va muri si nu va rezista in noua sa piele.Trase aer in piept, facand un pas scurt in spate. Simtea ca nu are de ce sa mai vorbeasca vreodata cu el, si chiar avu reflexul de a fugi de el. Nu era etic, din moment ce..
Facea obsesiv rotocoale cu varful limbii in cerul gurii, analizand la rece situatia: dupa atatea saptamani, primul cuvinte care fu in stare sa le spuna erau legate de cat de plictisitor poate fi pe alee. Tipic lui. Mereu incearca sa die distret dar iese in evidenta datorita comportamentului si felului sau de a fi.
Nu.
Ramase tacuta dupa ce-i raspunse simplu, destul de retoric pentru starea sa de spirit. Nu stia ce expresie a fetei sa utilizeze. Asa ca-si pastra expresia muta, privind absenta inspre el.

Se obisnuise in timp cu apartenenta la lucruri in care nu credea, de la Intuneric pana la ... tot Intuneric? Nu apartinuse niciodata unui univers despre care sa nu poata spune ca era al umbelor, indiferent din ce punct de vedere. Totusi, desi isi petrecuse toata viata cu cartile de Magie Neagra in brate, cu siguranta nu s-ar fi asteptat ca la un moment dat sa umble in maneci scurte pe ninsoare, in schimb in fata oricarei raze de soare puternic sa se infofoleasca pana in gat, acoperindu-se, tragandu-si gluga intunecata peste ochi, de parca ar fi vrut sa se protejeze de posibila coliziune dintre cele doua lumi atat de diferite. Niciodata nu i se paruse mare lucru sa fi vampir, intodeauna ii privise pe acesti indivizi cu o anume raceala. Nu s-ar fi gandit ca avea sa stea in fata soimitei atat de cunoscute, simtind izul sapunului cu care se spalase, al tigarilor pe care le fumase si al locurilor prin care meresese, de la Hogwarts la strazile pe care trecuse inainte as ajunga pe Aleea Nocturn. Mirosul altor oameni, mirosul unui intreg univers. O existenta concentrata intr-o inspiratie, constiinta faptului ca toata acea existenta putea fi curmata de un simplu gest al mainii. Oase rupte, piele smulsa, carne sfasiata. O singura miscare a mainii.
Banuiesc ca trebuie sa fiu mai clar. Ce zici sa alungam plictiseala impreuna? Sa bem ceva. Ceva de baut; de cate nenorocite de ori bause cu oamenii doar de complexenta, ignorand starea vaga de rau pe care i-o provoca excesul ingerarii unui lichid care i se parea mai lipsit de gust decar i-ar parea unui om cea mai pura apa? Insa uitase un mic detaliu, ea era vampir. Zambi vag la acest gand.

Icni scurt, pasind evaziv in directia lui. Prezenta lui, desi inconjurata de atatia oameni, era apasatoare si-i venea greu sa gandeasca logic. Inchise ochii pentru o clipa, apoi ii deschise larg, strangandu-si buzele absenta. Nu putea sa-si consume intreaga energie doar pentru el, pentru ca el sa nu o trateze ironic si superior. Erau doua 'tratamente' care o deranjau, si, de felul ei, intorcea la fel de repede moneda de cum i-a fost aruncata.
Nu..
Ii arunca o privire fugara, luand o pauza intre cuvinte. Simtea ca fiecare moment de liniste ii da mai multa incredere in sine si destula putere pentru a actiona exact cum voia ea: detasat, dar nici chiar agresiv. Cum era, de fapt. Se aseza pe pervazul interior al unui magazin, aprinzandu-si o tigara. Momentele care nu pot fi explicate prin cuvinte erau cele mai idioate. Nici nu voia sa se concentreze destul pentru a le controla.

Deci, fata pur si simplu nu avea chef de el, insa cine ar fi avut chef dupa atitudinea pe care o abordase fata de ea, totusi, nu avea sa faca ceva impotriva vointei ei, cel putin asa era normal, dar el nu tinea cont de raspunsurile ei si odata ce se legase de el nu avea sa scape prea curand si foarte usor. Trebuia sa-si dea seama in ce se baga si sa-i asculte ordinile fara nici o protestare, altfel, desigur avea sa o incaseze, rau de tot, deci ea era perfect constienta si se purtase frumos, chiar se alimentase din sangele ei cand era om. Isi permise totusi sa-i atinga parul si ii simti corpul tremurandu-i.
Nu era o problema sa o lase ceva timp sa se conformeze cu intoarcerea lui in viata ei si in nici un caz nu o sa o lase in pace pana nu-i va fi din nou loiala cum era inainte. Nu mai avea nevoie de magazin din moment ce daduse peste o marfa cu mult mai valoroasa, se intoarse pe calcaie si parasi incaperea fara sa mai scoata un cuvant, deoarece raspunsurile ei seci dadeau clar de inteles ca nu avea ochi sa-l vada, ce sa mai vorbim, sa stea de vorba.

Edit By Raizen

Galeoni
Valerye R. Mitchell - 30
Swain Schrenserte - 40


Topic Closed !