Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

1 2 3 4 Next »

/ Back to December

Neavând stare la acea oră mult prea înaintată din noapte se ridică din pat şi -
şi luă rapid un tricou şi nişte blugi , apoi
trase roba peste ele , trăgând aer în
piept . Îşi luă bagheta şi pelerina invizibilă
în care se înfăşură şi ieşi din cameră ,
mergând spre ieşirea din Pivniţă . Îl văzu
pe Baronul Sângeros şi îşi dădu pelerina
de pe cap zâmbindu - i larg .
-Încotro domnişoară Cresseda ? întrebă
acesta privind - o amuzat . Şatena îi
făcu semn să vorbească mai încet .
-Merg la bibliotecă . Desigur , Sectorul
interzis , murmură Cress şi apoi îi făcu
semn cu mâna , acoperindu - şi capul .
Urcă scările subsolului şi apoi se îndreptă
rapid spre bibliotecă , grăbind pasul când
îl văzu pe Peeves .
Intră în bibliotecă , şi după câteva clipe se
afla printre rafturile Sectorului interzis . Îşi
dădu pelerina jos şi îşi scoase bagheta ,
rostind încet " Lumos " . Se uită în jur ,
căutând cărţile de magie neagră şi zâmbi
când le văzu . Se ridică pe vârfuri şi
închise un ochi , când trase un volum
destul de gros . Trase aer în piept şi tuşi
din cauza prafului , apoi deschise cartea ,
clipind des . Îşi trecu degetele prin păr ,
rugându - se să nu o găsească cineva .

OCC: Me and Colin c:

• Asta nu il ajuta cine stie ce. El avea nevoie de o vraja care sa ii permita sa modeleze lumina oferita de bagheta. Ce gasise pana acum era doar ceva care ii facea patronusul mai mare. Nu, nu si nu. Avea nevoie de altceva. Hawk puse cartea la loc si o lua pe urmatoarea, stergandu-i coperta de praf cu maneca. Era probabil unul din rarele momente in care regreta ca nu isi luase roba. Asa, camasa lui avea iar de suferit. Poate ca ar trebui sa caute si o vraja menita sa tina mizeria la distanta, ca veni vorba. Cu varful baghetei tinut in mana inclestata, incercand sa controleze cat de cat cantitatea de lumina, Hawkeye se apleca deasupra paginilor ingalbenite de vreme.
  Il surprinse sa gaseasca dovezi ca unii vrajitori chiar erau pasionati de felul in care murea un om spanzurat, ars pe rug sau otravit. Atat de pasionati incat descrisesera pana la cel mai mic detaliu procesul. Ok.... Si el vroia sa devina Vindecator si stia ca trebuia sa aiba un stomac rezistent, insa aici nu era vorba de dezgust. Aici era vorba de ideea bizara pe care unii pareau sa o aprobe. Sa voteze cu ambele maini.
  Auzi pe cineva tusind si isi stinse imediat bagheta. Nu parea sa fie mai departe de doua rafturi. Se intreba daca era Filch, dar isi alunga repede gandul, din moment ce tusea parea sa-i apartina cuiva mai feminin decat batranul ingrijitor. Puse cartea la loc, incet, incercand sa nu faca zgomot, apoi se ridica si pasi usor spre sursa sunetului. Desigur, fiind Hawkeye, se impiedica si se intinse cat era de lung pe podea, injurand in surdina.
  

Se relaxă imediat mai apoi şi începu să răsfoiască paginile cărţile , clipind des din cauza prafului ce plutea în aer . Trase aer
în piept , dar stănută imediat , şi-şi acoperi gura cu palma . Aproape scăpă volumul din mână când auzi acea buşitură. Lăsă tomul pe o masă din apropiere, şi apoi păşi incet, fără pic de zgomot, spre locul de unde venise zgomotul, temându-se ca ar putea fi Filch. Îşi muşcă buza încetişor, dar cu delicateţe, şi privi cu grijă după raft, răsuflând uşurată când văzu că nu era decât un alt elev.
-Mon Dieu, esti bine? întrebă cu acel frantuzesc adorabil si se grabi spre el să-l ajute. Îl privi atentă, şi i se păru cunoscut. Îşi aminti apoi că-l văzuse la masa casei Ochi-de-Şoim. Îl prinse de mână, şi îl trase în sus, clipind des din genele-i lungi şi negre. Ochii ei, asemeni gheţii, îl privi atenţi.
-M-ai speriat, rosti calmă, şi-şi dădu părul pe spate, dându-i drumul la mână, după ce se asigură că poate sta pe picioarele lui.

• Se ridica, strangand dintr-un ochi si frecandu-si fruntea cu mana libera.
  " Da, sunt ok, multumesc" spuse el si isi ridica privirea spre cea care ii vorbise.
  Era o tanara scunduta, satena si cu ochi de culoare deschisa. Se uita la chipul ei, incercand sa-si dea seama de unde o stie. Probabil ca o mai vazuse pe coridor sau chiar si in Marea Sala, in timpul meselor. Cel mai probabil o Viperina. Da, o stia, nu putea sa nege, insa nu avea un nume pe care sa il asocieze chipului.
  Zambi, usor cam stramb.
  " Imi cer scuze! Nu am vrut, doar ca... "
  Mda... Nu putea sa spuna ca se impiedicase ca ultimul miraculos, desi cine il cunostea nu ar fi fost atat de surprins. Isi trase camasa si se scutura usor de praf, stramband din nas cand vazu cati norisori ridica. Se potoli repede si cu asta. Poate ca daca nu ar intoxica-o pe biata fata, lucrurile nu ar incepe cu stangul.
  Zambi politicos.
  " Colin Rovson, dar majoritatea imi spun Hawkeye. Nu cred ca am avut ocazia pana acum" se prezenta el, cu o voce blanda.