Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Balul de Halloween

• „Ei, pentru numele lui Merlin, mai stai mult în baie !?” strigă Raizen roșu la față. Simțea că mai are puțin și explodează. Nu mai avea răbdare nici să o mângâie pe Annie, care se tot vântura pe lângă el ca o pisică. Îi zâmbi stângaci și se ridică din pat plimbându-se prin cameră. Când acceptă costumul de pirat pe care Bell i-l dădu pentru petrecerea de Halloween nu se uită cât de.. apăsător putea fi. Îl îmbrăcase cu vreo trei ore înainte de bal, pentru că murea de plictiseală. Și acum se plimba prin camera încercând să-l desfacă și să iasă Bell din baie. „Femeie dichisită” își zise el în gând când o văzu că iese din baie. Stătuse vreo oră jumate în baie, Raizen se gândea că fac nunta mai devreme.. nu merg la un bal. Era într-adevăr încântătoare, însă nu apucă să-i spună asta căci se repezi către baie până să fie din nou ocupată. Cine știe ce fel de câine era Annie. Până la urmă.. toate femeile sunt la fel. Pufni ușurat și o auzi pe Bell cum se agită prin cameră.
  
  În general era foarte calmă, însă tot timpul se stresa inutil înaintea unui eveniment important. El însă era total indiferent. Bell îl bătuse la cap toată ziua să scrie un discurs pentru deschiderea balului, însă el nu se gândi decât la câtă mâncare și băutură va fi acolo. Oh doamne, câte plăcite cu dovleac și suc și broscuțe de ciocolată și fripturi și.. ah vai, cu adevărat Paradisul.
  
  „Ei ce naiba faci atâta acolo !? Mai trebuie să mă și machiez și balul începe în douăzeci de minute.” strigă Bell la el.
  
  Raizen se simțea revoltat. Intrase de 3 minute în baie, iar ea stătuse pe puțin o jumătate de oră. Dar ce să-i faci.. orice pentru ea. Ieși strâmbându-se la ea și primi un sărut în schimb. Ei.. femeile nu-s chiar atât de rele până la urmă. Cel puțin a lui... un zâmbet îi apăru în colțul gurii și se așeză leneș în pat cu Annie alături de el. O mângâie așa un timp până când Bell ieși din nou din baie. Se ridică din pat și spuse:
  
  „Arăți minunat !”
  
  „Da.. și tu ai arăta la fel dacă te-ai încheiat la pantaloni.” râse ea.
  
  Se întoarse supărat cu spatele și se chinui să încheie nasturii aceia nenorociți. „Ah.. femei nerecunoscătoare.. el vroia să o complimente și ea râdea pe seama lui”. Bell veni către el și îi luă în brațe sărutându-l.
  
  „Ei haide că glumeam și eu”
  
  „În 3 minute începe balul” râse el.
  
  Tânăra sări ca arsă, îi spuse cățelușei să fie cuminte și îl prinse pe Raizen de mână trăgându-l după ea pe scările și coridoarele întortocheate ale Hogwarts-ului. Cursa nebună luă sfârșit în fața ușii masive de lemn ce dădea în Marea Sală. Raizen îi oferi brațul iubitei lui și deschise ușa cu mâna stângă pășind amândoi numai zâmbet în uriașa încăpere. „Începe balul” își zise el.

• Îi luă braţul cu o urmă de zâmbet pe chip şi păşi în lumina slabă a Marii Săli; totul era aranjat înca de după-amiază. Sutele de lumânări ce pluteau în aer aruncau bucăţi mici de umbră uscata prin aerul împânzit de miresme dulci, iar dovlecii uriaşi din colţurile sălii îşi arătau zâmbetele întunecate. Părea a fi decorul perfect pentru o petrecere de Halloween; se străduise destul de mult ca totul să fie perfect; şi avea mari aşteptări în ceea ce privea petrecerea.
  
  "-Mă.. disperă efectiv rochia asta" mormăi ea, privind mesele elevilor înşirate de-a lungul pereţilor; spaţiul din mijloc era gol - destinat dansului, bineînţeles. Raizen începu să râdă - ca de obicei, dacă putea adăuga - însă încetă când îi văzu privirea. Îşi privi cu o urmă de tristeţe mânecile largi, cu marginile de dantelă. Ar fi trebuit să îşi ia ceva mai comod, dar chicoti când văzu costumul lui Raizen - era la fel de incomod, deşi el nu trebuia să poarte fusta şi un corset ce îi strângea în cea mai mare veselie talia. Totuşi, nu avea să lase asta să-i strice seara.
  
  "-De ce am impresia că noi am ajuns ultimii?" şopti Bells, uitându-se în jur; erau pline mesele, inclusiv cea a profesorilor. Nu era tocmai persoana care întarzia, mai ales într-o astfel de situaţie.
  
  Ajunseră la locurile lor, iar Raizen îi trase încet scaunul să se aşeze; zâmbi, luând apoi loc lânga ea. Îl privi cu un zâmbet şi îi luă mâna într-a ei; era mult mai caldă în comparaţie cu a ei. Aruncă o scurtă privire spre Marea Sală, iar apoi îşi întoarse chipul spre el. Adora faptul că aveau costumele la fel. Căutase destul de mult şi fusese cu adevărat mulţumită când le găsise; asta în ciuda micilor proteste ale iubitului său.
  
  Tânara luă o linguriţă şi o lovi cu grijă de paharul din faţa ei; se făcu linişte în încăpere, iar Raizen se ridică în picioare lânga ea. Îi urmă exemplul, cu un zâmbet pe chip. Marea Sală era plină de elevi costumaţi, aşezaţi momentan la masă.
  
  "-Să înceapă festinul" spuse Raizen, cu o voce pătrunzătoare şi un surâs larg.
  
  Bell îl privi preţ de câteva clipe, dupa care se întoarse spre mulţimea de elevi.
  "-În calitate de directori ai Şcolii de Magie şi Vrăjitorii Hogwarts, vă urăm o seară cât mai plăcută; balul de Halloween este în mod oficial deschis. Sperăm să vă simţiţi cât mai bine şi să vă bucuraţi de toate surprizele pregătite" continuă ea. Mesele se umplură în următoarea secundă cu toate felurile de mâncare posibile, iar muzica începu să se auda pe fundalul zgomotului de voci şi clinchete de tacâmuri.

Alice privi pentru o secundă mâncarea apărută pe mese, dar nu avea poftă de mâncare. Se ridică de pe scaun, şi se îndreptă către ring, sperând ca şi alţii să-i urmeze exemplul, şi să nu trebuiască să danseze singură. Sala era decorată mai frumos decât în oricare an în care participase la bal. Dovleci sculptaţi erau aşezaţi pe pervazurile geamurilor, iar unii din ei îşi schimbau expresia de la fioroasă, menită să sperie elevii, la un zâmbet nu prea încurajator, sau la feţe triste. Lumina portocalie dată în acea seară şi de luminările vrăjite dădeau încăperii gigantice o atmosferă încântătoare, care nu putea să nuţi lipească un zâmbet pe buze. Cerul lipsit de nori, şi înţesat de stele, şi de un albastru intens, se potrivea perfect cu atmosfera. Un cercetaş din anul VII se ridică de asemenea de la masă, şi se îndreptă către Alice. Aceasta zâmbi, şi îi luă mâna într-a ei. Începură să danseze, urmând ritmul melodios al valsului, sperând ca încet încet, ringul să se umple şi cu alţi oameni.

Alexis,gurmanda din fire,se delecta cu ciocolata,prajiturele si un pahar mare mare cu suc de mere,preferatul ei.Incerca sa manance cu mare atentie,ca sa nu-si pateze costumasul pe care il adora atat de mult.Atmosfera era minunata,era probabil unul dintre cele mai grozave baluri de Halloween din istoria Hogwartsului.Toata lumea si-a ales costumatii superbe, pe teme diferite.

Brusc,o parte din lumini s-au inchis,lasand doar cateva lumini difuze sa completeze atmosfera specifica Halloweenului.In centru o multime de elevi si profesori s-au adunat la dans,balansandu-se pe ritmurile muzicii.

Alexis se ridicase intr-un final de la masa,gata sa dea gata pe toata lumea pe ringul de dans.

• Raizen așteptă sfârșitul eternului discurs al iubitei lui. Când în sfârșit se așternu tăcerea pe buzele ei, se ridică zâmbitor și spuse cu un glas răsunător, mândru și mulțumit de sine:
  
  „Acum, să înceapă festinul !”
  
  Se așeză și se holbă vreme de câteva clipe la bucatele ce îi apărură în față, după care înhăță o pulpițpă de pui bine rumenotă și începuă să mănânce vizibil satisfăcut. Mai lua câte o înghițitură de suc de dovleac din când în când și nu se sfia să îndese căte trei brioșe și o bucată de plăcintă deodată în gură. Adora faptul că imediat ce lua câte o linguriță de vinete sau icre să-și întindă pe pâine farfurioara se umplea la loc ca și cum nu s-ar fi atins nimeni niciodata de el. Ah, se întinse să-și pună o porție mare de cartofi prăjiți dintr-un bol uriaș care, ca să vezi, se afla în fața lui Bell. Ce coincidență. Ea săraca însă, uită de tot, îl privea împietrită cum își indeasă un pumn de cartofi în gură. Își infipse și ea furculița în doi-trei, încă șocată de Raizen. El însă nu se mai obosea să folosească tacâmuri, îl încetineau mult prea mult. În plus, folosise o vrajă care împiedica mâinile sale să devina unsuroase, așa că totul era perfect. Nu avea niciun stres față de nimeni, lui îi era FOAME !
  
  Pe ringul de dans, Șefa de Casă de la Astropufi dansa cu un elev din Anul VII. Încet, încet pe ring apăreau din ce în ce mai mulți tineri. [amoff=http://www.trilulilu.ro/mara30/2ebb1ea2949923]Valsul[/amoff] ce răsuna în Marea Sală îi făcea pe toți să se balanseze dintr-o parte în alta, dându-i dureri de cap lui Raizen. El nu dansa pe așa ceva, lui îi plăcea muzica adevărată. Urma să vorbească mai târziu cu DJ-ul, după ce își făceau amorezii dambalaua. Avea câteva manele în cap. Aștepta ca pe ace momentul în care Bell îl va târâ de urechi pe ringul de dans pe o melodie teribil de siropoasă. Spera totuși ca acel moment să nu vină niciodată. Tare bine ar fi..

OFF: @Alexis, dar vai ce costum lasciv

Julieta cam intarziase la bal,dar intra repede pe usa mare a salii.Era imbracata intr-un costum de vampir cu o fusta scurta si un corset care ca deobicei ii strangea silueta ,dar cum se zice "Baba sufera la frumusete"rase ea in gand.Se machiase cu negru pe la ochii,si normal ca isi pusese dintii falsi de vampir care straluceau la lumina.Sala era plina cu elevii si profesorii ce dansau.Totul era superb,mai ales stelele ce sclipeau pe cerul noptii...Julieta isi cauta un loc langa sora ei ....Se aseza la masa,si incepu sa manance din bunatatile de pe masa.Nu prea avea pofta de mancare..dar totusi lua o inghititura,si incepu sa bea din sucul de dovleac.Era preferatul ei din toate bunatatile de pe masa...

Vazu cuplurile din Hogwarts,dansand pe vals..erau sa minunati.Vroia si ea sa danseze deoarece se pricepea,pentru ca luase cursuri de dans..Dar nu avea partener..Deci statea deoparte.

• Privea perechile adunate in mijlocul incaperii cu un zambet de incantare; lumina uscata, coborata in rafale lungi, trandafirii din inaltul nemarginit al tavanului se rasfrangea cu blandete deasupra lor. Isi abandona curand cartofii si se intoarse spre Raizen; bineinteles, acesta nu dadea niciun semn ca ar fi vrut sa fie si el acolo. Probabil nu se gandea decat la cat mai are de mancat - sau la aglomeratia la care avea sa il supuna ea curand. Logic ca se gandise ca il va duce pe ringul de dans, fie care voia sau nu; era prea destept ca sa nu se prinda de asta.
  
  "-Raiz?" intreba ea, cu o voce mica, melodioasa; tanarul isi muta instinctiv privirile pe chipul ei si asta o facu sa chicoteasca. Ii observa insa expresia si facu o fata speriata. Probabil era destul de logic ce voia de la el; nu mai avea nevoie de cuvinte - zambetul spunea tot. Iar el paru sa inteleaga mai repede decat se asteptase.
  
  "-Nu ma cari acolo, nu?" mormai Raizen, lasand pret de cateva clipe friptura din farfurie. O privi cu tristete, implorand-o parca sa aiba mila. Nu avea nicio sansa. "Sau da.." continua el, raspunzandu-si singur la intrebare.
  
  Bells se ridica, aruncand o scurta privire la fusta dubioasa si la marginile din dantela ale manecilor; parea sa fie in regula tot, asa ca il lua de mana pe Raizen si incepu sa mearga prin multime. Nu voia sa stie la ce se gandea acesta - probabil deja visa la mancarea pe care o abandonase la masa. Norocul lui ca nu se termina asa de repede.
  
  Ajunsera curand in mijlocul ringului de dans si se oprira; isi puse bratele in jurul gatului lui, iar el ii cuprinse talia cu un zambet intiparit pe chip. Melodia inca se rasfrangea in acorduri dulci, apropiindu-i si mai tare.
  
  "-Nu e chiar atat de groaznic, nu?" ii sopti ea, privindu-l cu blandete; spera sa nu il chinuie prea mult.

Rosalie isi pregatise costumul de dimineata, insa totusi era in intarziere. Isi daduse ochii peste cap uitandu-se la ceas si nevenindu-i sa creada de cat timp statea in turn indecisa. Acum ii venise in minte altceva: unde sa stea la masa? La profesori sau la cea a Ochiilor-de-Soim? Chicotise usor sperand ca putea sa le rezolve pe amandoua. Se imbracase rapid cu rochita pe care si-o gasise cu greu. Isi pusese si cateva accesorii si coborase in graba in Camera de Zi. Se ciocnise de o colega din anul sase, banuia ea si isi ceruse scuze. Era evident ca abia astepta sa ajunga in Marea Sala.
Cand patrunse acolo ramasese fara glas. Decoratiunile erau minunate. Era clar ca Raizen si Bell au organizat un bal pe cinste. Mesele erau pline de delicatese, iar unii elevi deja dansau in mijlocul ringului. Cu siguranta au intrat in atmosfera. Se hotarase sa mearga pentru inceput la masa profesorilor, in timp ce trecea pe langa toata lumea admirandu-le costumatiile. Halloween-ul acesta avea sa fie grozav. Intr-un mare final ajunse langa ceilalti dascali si rostise catre cei doi directori: "Ati facut o treaba grozava!" , dupa care se asezase la locul sau de odinioara.
Pentru moment avea doar sa priveasca in jurul sau. Avea ce sa admire. O adevarata splendoare, un adevarat festin se desfasura in aceasta seara deosebita in Marea Sala!

Abia putuse sa se imbrace in rochita alba cu volanase cu o palma deasupra genunchilor si coronita stralucitoare ce o asemana cu o printesa din timpurile vechi si indepartate dar in acelasi timp la moda cu noile gusturi ale tinerilor din aceste vremuri. Zambeste si isi ia pantofiorii cu bretelute albe, eleganti cu un toc usor inalt si iasa pe usa, mergand catre sala mare unde avea sa fie toata lumea. Se simtea cam mica, doar in anul doi, avea impresia ca va fi data la o parte din cauza asta, dar spera sa gaseasca cativa amici care sa ii tina companie.
Intra pe usa salii mari, plina de emotie,mereu era asa cand venea vorba de un eveniment special. Desi era Halloweenul, pentru ea o sarbatoare marcata in calendar de data asta avea sa se distreze in tot acest timp. Decoratiunile, mirosul mancarii si a sucurilor o face deja sa zambeaasca prieteneste, dar realizeaza ca pierduse discursul dorectorilor scolii. Stia ca probabil nu era singura.
Intra incet, cu pasi mici si priveste in jur amuzata dar si fermecata de priveliste, parca totul era combinat intre el. Bun cu rau, infricosator cu fermecator. Merge langa o masa si savureaza un suc de dovleac in timp ce o vede pe Alice sefa ei de casa cum dansa vals cu un elev dintr-un an mai mare. Zambeste fermecata de idee si isi continua sucul atunci o observa pe o fata de la Cercetasi parea la fel de mica ca ea, frumusica si cu o costumatie pe masura. Haioasa si sexi. Atunci se simte mai bine cand realizeaza ca nu e singura eleva mica din acea sala. Valdul parea asa fermecator privit de la distanta, dar paria si ea ca era mai frumos dansat. Nu avea insa cu cine, asa ca decide sa admire de la distanta cucplurile incantatoare din sala.

Costumul Indiei arata pur si simplu minunat pe silueta ei subtire si supla. Parul, coafat in dezordine, si foarte tapat, era acoperit de un voal alb, iar fata de un altul. Era mult mai inalta cu pantofii cu platforme atat de inalte, si spre surprinderea ei, chiar reusea sa mearga cu ele. Rase in sinea ei cand vazu elevii care dansau, si isi dadu seama ca ea nu va avea cu cine sa danseze. Ofta, si isi lua un pahar cu ...ei bine, nu stia ce e, dar iesea un fum albastru din pahar. Il incerca, si descoperi ca era chiar bun.
Statea deoparte, si se legana pe acordurile melodiei, admirand elevii care se distrau, amintindu-si cum si ea fusese in locul lor, si dansase cu aproape toata scoala. Sau aproape, dar mai conta?