|
05 Feb 2013, 16:18
|
|
Raphael Olivier
|
Posts: 671
RP Posts: 191
Joined: Apr 2011
Reputation:
69
Casa: Niciuna
Galeoni: 360
|
|
Raphael se gandi o clipa inainte sa faca asta, insa pana la urma isi dadu seama ca nu avea de ales. Ce altceva ar fi putut sa faca, in afara de a afla ce anume se punea la cale?Asa ca se dadu drept fratele sau, Victor, ceea ce ii fu de mare folos, si pentru o clipa, il blagoslovi pe acesta in gand pentru faptul ca aratau la fel.
"Victor Olivier", raspunse el cucoanei care-i ceru numele, apoi, cand aceasta ii spuse ca putea trece, ii zambi intr-o amabilitate prefacuta si intra in interiorul propriu-zis al spitalului.
Holurile erau curate si linistite, fiind ora somnului, sau probabil ceva de genul.
Incepu sa-si bage capul prin toate incaperile, insa nici una nu parea foarte interesanta.
Cu exceptia uneia, care il uimi peste masura cand o deschise.
OOC: anyone ^.^
i am death, the destroyer of world
![[Image: tumblr_meezetRVA51rr9hnvo2_250.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_meezetRVA51rr9hnvo2_250.gif)
Show them no fear. Show them no pain. You've got to kill to stay alive.
|
|
06 Feb 2013, 10:37
|
|
- Roran se duse spre biroul de la intrare, deranjat de mirosul ciudat şi împrejurimile mult prea forţat de vesele. Nu-i plăcuseră niciodată spitalele, şi chiar dacă Sf. Mungo nu era nimic ca un spital obişnuit, îi rămase tot atât de antipatic. Îşi băgă mâinile în buzunare şi aşteptă până când un tip şaten din faţa lui se prezentă şi intră înăuntru. Doamna de după birou îl privi amabil şi expectativ.
Roran îşi drese glasul.
- Am venit să vizitez un anume Simon Doran, o lămuri el pe femeie.
După ce căută prin câteva registre, îl rugă să-şi scrie numele şi să semneze, lăsând câteva date personale. Roran le scrise în grabă, apoi trecu pe lângă birou, intrând în spitalul propriu-zis.
Era linişte şi era destul de sinistru, însă, fiind obişnuit cu singurătatea, Roran îşi continuă drumul netulburat. Urmări cifrele ce numerotau saloanele, căutând salonul de care avea nevoie.
Dădu din greşeală peste un tip care se oprise în mijlocul coridorului, se dădu câţiva paşi înapoi şi îşi ceru scuze. Era cel care intrase chiar înaintea lui.
~with enough courage you can do without a reputation~
"I realised once I started to be more individual and more weird, that's when I started to fit in."
Ivy's clone
|
|
06 Feb 2013, 11:35
|
|
Lexie Stryder
|
Posts: 3,887
RP Posts: 1225
Joined: Sep 2011
Reputation:
207
Casa: Viperini
Galeoni: 2780
Animal: Sarpe veninos - "Severus"
Slujba: Profesor "Potiuni"
|
|
- Lexie se împiedică de unul dintre cablurile ce habar nu avea unde duceau şi înjură în gând când se găsi pe jos. Îşi simţi genunchii uşor iritaţi când se ridică, însă nu o deranjau suficient de tare încât să aibă nevoie de tratament. Se culese de pe jos, sprijinindu-se de marginea patului cu mâna bună. Era în salon cu un aşa zis Simon, pe care nu îl cunoscuse niciodată înainte. Făcuseră cunoştiinţă mai devreme, când viperina fusese condusă de o asistentă în salonul ei.
Da, îşi rupse mâna. Era a treia oară în viaţa ei de până acum când îşi rupea mâna, însă prima dată când o rupea pe cea stângă. Avea impresia că membrele ei nu vor rezista până la vârsta de şaizeci de ani.
Se aşeză în fund pe pat, hotărâtndu-se să renunţe la orice ceai pentru care se ridicase mai înainte. Era îmbrăcată în blugii ei obişnuiţi şi un pulovăr larg şi comod şi se tot gândea când ar fi putut să iasă din spital. Vindecătoarea îi puse oasele la loc şi le vindecase, unind cartilajele şi regenerând ţesuturile cu ajutorul magiei, însă îl puse oricum mâna într-o faşă mare care i-o ţinea îndoită de la cot.
Fusese unsă cu ceva alifie urât mirositoare şi acum trebuia să aştepte să i se completeze formularele şi tot felul de hârţoage ca să iasă de acolo.
Se sprijini de perete, jucându-se absentă cu faşa albă şi curată de pe mâna ei.
Tresări când cineva deschise uşa şi privi nedumerită faţa cunoscută a lui Raphael, iar imediat după el, văzu băiatul pe care îl cunoscuse acum câteva zile, în circumstanţe complet diferite faţă de cele din prezent.
“there are as many loves as there are hearts”
![[Image: bbV7qkY.gif]](http://i.imgur.com/bbV7qkY.gif)
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”
|
|
13 Feb 2013, 21:41
|
|
Raphael Olivier
|
Posts: 671
RP Posts: 191
Joined: Apr 2011
Reputation:
69
Casa: Niciuna
Galeoni: 360
|
|
"Lexie, prietena mea!"exclama el, zambind in felul sau caracteristic.
Intra in camera, aseza pe patul pe care statea ea, si incepu sa se uite prin hartiile puse la capatul patului, cu un aer ganditor si atoatecunoscator, desi nu avea nici cea mai vaga idee ce citea.
"Ce cauti aici?"
Se uita in spatele sau, vazand un tanar cu parul roscat, si usor ondulat.
"Tu ce faci aici, roscovane?"intreba ea, zambind in continuare.
Se intoarse spre Lexie, ridicand dintr-o spranceana in semn de il cunosti?.
i am death, the destroyer of world
![[Image: tumblr_meezetRVA51rr9hnvo2_250.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_meezetRVA51rr9hnvo2_250.gif)
Show them no fear. Show them no pain. You've got to kill to stay alive.
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|