Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ and the mirrors gonna fog tonight

OOC: Morreen&&John

• Ziua incepuse destul de bine, insa cu siguranta nu putea decide acest lucru dupa doar cateva ore. Astazi avea noroc ca era mai libera, neavand teme sau alte lucrari de efectuat. Incepu, cum ii era obiceiul, sa hoinareasca prin imensul castel. Uneori devenea atat de fascinata de cladire, incat se pierdea cu totul in ea, iar atunci ii lua ore sa gaseasca drumul inapoi spre pivnita. Fara sa-si dea seama, nimeri intr-un coridor lung, care i se parea vag cunoscut, insa curand isi aminti de el. Era holul ce ducea la camera in care se afla Oglinda lui Erised, faimoasa oglinda care iti arata cea mai mare dorinta. Se indrepta hotarata spre incaperea mare, in mijlocul careia se afla o oglinda cu rama aurita. Se indrepta spre ea emotionata, cu pasii nehotarati si nesigura daca sa se apropie sau nu mai mult. Ajunsa in sfarsit in fata ei, se uita cu ochii de gheata la ea. Isi trecu degetele lungi peste rama, si fu uimita sa constate ca nu era nici un firisor de praf pe ea. Oglinda ii reflecta imaginea, insa nimic neobisnuit.
  "Nu se poate sa nu am nici o dorinta", spuse ea soptit, vadit dezamagita. Era imposibil, oricine avea chiar si cea mai neinsemnata dorinta, ceva in adancul lor care vrea arzator. Se gandi mai bine, insa nu-i putea veni nimic in minte, ca si cum toate amintirile si parerile ei se evaporasera in neant.

John nu stia de ce se reintorcea mereu la Oglinda aceea. Stia ca nu il ajuta. Creierul lui ii spunea sa stea departe de ea, si de toate iluziile care i le arata. De toate visele pe care le vedea implinite in acea sticla stralucitoare. Vise ce nu vor deveni niciodata realitate, vise care il distrugeau pentru simplul fapt ca erau doar vise. Cu toate astea, magia Oglinzii lui Erised il atragea ca un magnet de fiecare data, si nu reausea niciodata sa ii reziste.

Deschise usa incet si pasi in incapera larga si rece, de piatra, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Fu extrem de surprins sa vada ca mai era cineva acolo. O fata ce i se parea destul de cunoscuta... O privi intens cateva secunda, pentru a isi aminti de unde o stia. Apoi realiza ca era una din colegele lui de la Viperini. Isi dadu ochii peste cap si se indrepta spre fata, aprinzandu-si o tigara.

"Ce cauti aici? Si tie iti place sa te uiti la chestii ireale? Nu stiam ca am putea avea vreodata ceva in comun." chicoti putin si apoi privi in Oglinda. Se incrunta pentru o secunda, miscandu-se in jur si privind mai atent. "Asta nu e Oglinda lui Erised..." zise el, dupa cateva secunde. "E imposibil. Nu vad nimic...Unde e Oglinda adevarata?"

• Morreen se uita ca trasnita in sticla, nevenindu-i sa creada. Arata exact ca Oglinda lui Erised, insa nu se putea sa nu ii arate nimic, doar propria reflexie. Lasa ochii in jos, abatuta, si gandurile ii fura ravasite de cineva care intra in camera. Se uita curioasa la el, incercand sa-si aminteasca unde mai vazuse chipul lui asa familiar, insa isi dadu seama ca se mai intalnisera de cateva ori in Camera de Zi a Viperinilor, iar roba cu insemnele verzi si argintii ii confirmara. Zambi putin, auzindu-i cuvintele si se uita din nou la oglinda.
  "Poate se vor implini candva, aceste vise. Macar sa le ai", ii spuse cu o urma vaga de tristete in voce. I se parea mult prea ciudat sa nu poti avea dorinte, ea, care era atat de visatoare, si dornica de atat de multe lucruri. Insa ultimele cuvinte ale vrajitorului o facura sa realizeze ca avea dreptate. Asta chiar nu era Oglinda adevarata, cel putin, ea spera din tot sufletul sa nu fie. Realiza incet, ca sub toata armura de gheata sub care se ascunsese, inca mai zacea o persoana careia ii pasa, suferea si dorea. Facu imprejurul obiectului masiv, ajungand in spatele ei, si citi, cu voce tare, cuvintele aurite: "A world full of travellers"
  "Ce vrea sa insemne asta?", spuse ea, vorbind mai mult pentru sine. Era destul de ciudat sa scrie asta pe spatele unei oglinzi, care, pe deasupra, mai era si uzurpatoarea alteia. Cu siguranta ca ziua avea sa devina una destul de ciudata.

John o urma pe tanara lui colega si privi inscriptia gravata pe spatele oglinzii. "Asta nu era aici inainte... Nu stiu cine a inlocuit oglinzile, dar cu siguranta a facut-o de curand. Dar oare de ce?"

Se intoarse inapoi si privi din nou in Oglinda. Se vedea pe el dar nimic altceva. De obicei, cand privea in Oglinda lui Erised, se vedea alaturi de Ronnie in lumea Incuiatilor. Aveau doi copii si o viata normala, lipsita de magie si vrajitori. Si erau fericiti... Stia ca, in procent de 95%, acel vis nu avea sa se indeplineasca niciodata. Dar adora sa il priveasca. Doar ca, acum, nu o vedea pe Ronnie. Sau pe viitorii lui copiii nenascuti si probabil, vesnic inexistenti. Se vedea doar pe el, si camera rece din jurul lui.

"Hey... Vino aici! Acum!" spuse el, si o astepta pe fata sa ajunga in dreptul lui. Arata cu degetul spre propria lui reflexie din oglinda, pentru a ii arata ceva ce tocmai observase. Reflexia lui nu avea cei 3 cercei in urechea stanga pe care ii avea el. Parul lui nu statea exact la fel ca al lui John, si desi se misca in acelasi ritm cu el, expresiile lor nu erau identice. "Nu numai ca asta nu e Oglinda adevarata... Dar ala nu sunt eu... Si simt ca nu ar trebui sa fim aici." spuse el, incepand sa simta un fel de panica brusca si profunda acaparandu-l.

• Morreen inca se mai holba la inscriptia de pe oglinda falsa, cand sunetul vocii vrajitorului se auzi ca un ecou in camera imensa. Se uita la el, si pana la urma se inapoie in fata oglinzii, uitandu-se cu uimire la diferentele dintre cei doi. Peste putin timp, se uita si la reflexia ei, cu o frica ciudata in privire. Isi dadu seama ca ochii ei erau schimbati, ochii 'falsei' fiind mai verzui, pe cand ai ei erau un albastru ca al cerului de vara. Se intreba daca asta era singura diferenta, si se examina mai mult timp, descoperind ca si bratara de pe mana stanga era diferita. Ai ei era de argint, iar a reflexie de aur, iar acest lucru o enerva, pentru ca nu suporta aurul, sau sa fie schimbata.
  "Oglinda asta e malefica. Si diabolica. Are suflet", spuse ea pe un ton schimbat in asa fel incat sa fie ingrozit, insa in realitate, ea era amuzata de toata treaba asta ciudata.
  Se apropie de sticla, ochii aceia turcoaz-verzui o privira rautacios, mai rautacios decat privea ea de obicei. Duse un deget mai aproape, reflexia lui 'apropiindu-se' si el. Statea intr-o pozitia ciudata, si probabil ca daca i s-ar fi distras atentia, ar fi aterizat direct peste oglinda.

John era fascinat de oglinda aia, si nu in sensul bun. Se holba cu ochii mari la reflexia lui, care pare sa aiba o proprie viata si existenta. Nu era el... Cu siguranta nu era el. Si cand reflexia lui ii zambi intr-un mod diabolic, in timp ce expresia lui reala era inca una socata si putin inspaimantata, banuielile lui se confirmara.

"Nu cred ca e o idee asa buna sa atingi oglinda asta... Hey... hey, ma asculti??" spuse el, dar fata nu ii raspundea.

Ramasese parca paralizata cu mana pe oglinda. John se duse langa ea, incercand sa o dea la o parte, dar atinse si el oglinda, fara sa vrea. Simti un fior rece trecandu-i prin tot corpul, iar camera in care erau parea sa se evapore. Brusc era foarte ametit, de parca s-ar fi invartit in cerc cu o viteza puternica. O lua pe tanara de langa el in brate si inchise ochi, rugandu-se la toti Zeii pe care ii cunostea ca toate astea sa se opreasca.

Si se opri... Nu mult dupa. Senzatia disparuse, si cand isi redeschise ochii, observa ca la fel si camera in care erau... Se aflau acum intr-o camera la fel de mare dar cu mult mai luminoasa. Plina de piese de mobilier, rafturi, zeci de mii de carti, fotolii si canapele.

"O biblioteca..?" spuse el, surprins, privind in jur. Se uita din nou la oglinda, si vazu, spre uimirea lui, ca reflexiile lor erau acum in camera pe care ei tocmai o parasisera, si se simteau la fel de confuzi ca ei. "Nu stiu ce naiba sa intamplat... Dar nu imi place deloc cum arata... Chiar deloc."

• Vrajitoarea se uita fascinata la oglinda, care parca o atragea. Simtea cum avea viata, si o indemna sa se apropie tot mai mult, pana cand, desprinzandu-se de lumea reala, simti cum este aspirata intr-un univers paralel. Brusc, se trezi, fara sa-si dea seama, intr-o camera cu totul alta decat cea din care plecase. Parea o biblioteca, una foarte ciudata, pentru ca nu mai fusese vreodata in ea. Se uita in jur, dand cu ochii de oglinda prin care, Sfanta Maioneza!, trecusera amandoi. Se uita la colegul ei ciudat, nestiind ce facea si el acolo. Privirea ii fu atrasa de cele doua 'clone' ale lor, care se aflau in camera oglinzii lui Erised, si se uitau, ca si ei, derutati.
  "Unde suntem? Oh, Doamne. Ce ciudat." Se simtea ca si cum ar fi fost Alice, care trecuse de Oglinzi intr-o lume complet diferita de a ei.
  Se plimba putin prin camera, uitandu-se neajutorata la viperin, si intrebandu-se ce putea face in aceasta situatie. Isi dadu seama ca nici nu facuse cunostinta cu el, si pufni amuzata, spunandu-i:
  "Apropo, daca tot o sa ne petrecem ceva timp pe aici...Eu sunt Morreen". Ii intinse mana, cu o vaga urma de zambet pe buze.

John nu intelegea ce se intamplase cu ei sau unde erau. Dar stia cu siguranta ca locul acela nu ii oferea nici cea mai mica stare de comfort. Se simtea incordat, enervat si speriat. Nu putea recunoaste nimic din jur, si ceea ce il preocupa cel mai mult era faptul ca reflexia lui intrase acum il lumea lui.

"Sunt John... Desi nu este momentul cel mai perfect, sunt incantat sa te cunosc." ii spuse fetei, dand mana prieteneste cu ea. "Ar fi fost probabil de 10 ori mai rau daca intram singur in chestia asta.... Si ca veni vorba... ai idee ce naiba sa intamplat cu noi?!"

Spera sincer ca macar ea sa aiba vreo cunostiinta despre toata treaba asta. Chiar si o idee vaga ar fi mers. El nu putea decat sa se gandeasca la faptul ca acea oglinda ar fi putut fi un fel de portal magic catre o alta lume, dar asta suna atat de ridicol si de improbabil. Nu existau alte lumi sau alte dimensiuni. Nu din ce stia el, cel putin.... Era o mare posibilitate ca el sa nu le stie pe toate si era constient de asta. Dar ar fi preferat sa continue sa creada ca habar nu are ce sa intamplat, decat sa admita ca stie adevarul dar ca nu cunoaste nici o solutie la problema. Treaba incepea sa devina serioasa...

• Morreen se uita la el zambind, aruncand din nou o privire prin camera. Era cu siguranta genul de camera pe care ar fi acceptat-o castelul. Era mult prea mica si aglomerata, total diferita de incaperea in care se afla Oglinda lui Erised. Se aseza in fata oglinzii false, uitandu-se la cei doi oameni care era dincolo de ea, examinand sala curiosi. Morreen cea falsa parea atat de fragila, si tematoare, si o enerva la culme.
  "Asta de acolo cu siguranta nu sunt eu. Uita-te si tu...fata ei...are expresie!" spuse ea exasperata. Era mereu sigura sa nu arate lumii sentimentele ei, si ceea ce dorea, asa incat nu putea fi ranita. Precum carapacea unei testoase...