Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

« Previous 1 2 3 Next »

/ Before the asasination

Before: Mixed feelings

Cand urca treptele, Kennya era surprinsa sa vada lungimea neobisnuita a trenului. Fata de anii trecuti se adaugasera oare vagoane? Daca statea sa se gandeasca mai bine, chiar si elevii din anul I pareau mai multi ca de obicei. Se intoarse catre Katherine sa o intrebe daca si ea a observat. Inaintara cu greu printre sutele de elevi care incercau sa-si gaseasca un loc, iar viperina observa fugitiv compartimentul unde prietena ei isi lasase bagajul. Tia ca acolo vor sta pe durata calatoriei. Usa culistanta era intre-deschisa, iar fata o impinse pana la capat cu zgomot. Intrarea neasteptata a celor doua tulburara vizibil atmosfera.

Iar Kennya n-ar fi reusit sa spuna calmul celor de acolo, pentru ca cei patru elevi purtau o discutie destul de infierbantata, poate chiar violenta avand in vedere pozitia lor de atac la limita amenintatoare a incaierarii. Cele doua ramasera in pragul usii, urmarind cum incet, aproape imperceptibil, atitudinea lor se relaxa, ocupandu-si locurile pe scaun. Kennya ridica putin din sprancene si inainta catre cele doua locuri libere de la geam. O deranja faptul ca ceilalti din cabina erau imbracati cu haine de incuiat. Iar faptul ca nu se cunostea casa, o obliga sa adopte o atitudine nonsalanta.

Compartimentul era cufundat in liniste, in timp ce noaptea se lasa repede, iar ceata meleagurilor pustii raspandea in apus o lumina albastruie care estompa contururile de afara.

Katie incerca sa ramana pozitiva de-a lungul acestei calatorii. Elevii care imparteau acelasi compartimen cu cele doua viperine, ale caror figuri mohorate erau marcate de tristete, le insoteau pe cele doua cu priviri vag dezaprobatoare, poate chiar ostile, si in ciuda surasului ei nu aveau nici o urma de bunavointa. Observa amuzata ca majoritatea ochiilor se indreptau spre Kennya cu o fixatie insuportabila pentru ea. Rasul ei se desprinse de liniste, plin de buna dispozitie, un ras amplu si sonor. O inghionti cu cotul pe cealalta fata si isi ridica sprancenele la ea.

“Kennya, tu ai terorizat scoala asta mai mult decat am crezut. Buna. Eu sunt Katherine. Toti imi spun Kate sau Katie. Banuiesc ca pe amica mea nu trebuie sa o mai prezint.”

Trenul inainta intr-un ritm nesigur si discontinuu, cu opriri neobisnuite si frecvente, uneori in plin camp. Nu stia daca cauza era starea sinelor inca partial inutilizabile ori reparate prost de incuiati, sau uneori niste controale repetate, opriri misterioase si siluete sterse din cauza intunericului, care erau efectuate de Ministerul Magiei. Nu ii venea sa creada cat de repede se raspandeau zvonurile printre elevi. Era o persoana rabdatoare si nu o deranjase nimic pana in momentul de fata cand oprirea se prelungise peste masura langa o padure salbatica. Se ridica brusc incercand sa-si dezamorteasca picioarele.

„Nu, nu eu am terorizat-o. Mai bine spus ei m-au terorizat pe mine.”
Propozitia viperinei ramasese fara raspuns.

“Trebuia sa fi ajuns deja la Hogwarts pana acum...” o auzi Kennya pe fata mai blonduta plangandu-se.

Vroia sa se ia de ea, dar isi amintii ca inca nu stia casa din care acestia faceau parte. Se uita la Kate cum se lungea, incercand sa desluseasca ceva pe geamul aburit. Isi indrepta si ea privirea catre fereastra si urmarea cum fluturii de noapte isi inaltau dantelele fragile catre cerul cenusiu. In mod inexplicabil, linistea era de cosmar. Se incrunta si incerca sa se concentreze mai mult afara. O deranja vizibil faptul cum contururile fine ale lucrurilor de afara, ordonate in planuri sugestie, straluceau asemenea bijuteriilor false. Si era vina numai acelei ceti matinale persistente care nici acum nu se dispersase.

Katherine vorbea extrem de putin, aproape deloc, si intr-o astfel de imprejurare oarba, i-a putut aprecia eficienta. Si ea parea sa o aprecieze pe a ei, incat amandoua se chinuiau sa isi dea seama ce s-a intamplat cu trenul. Auzi deodata doua voci masculine certandu-se aproape de compartimentul lor. Nu intelegea despre ce vorbeau, dar ironia replicilor lor nu era intarita de nici o schimbare in voce, de nici o miscare, cat de mica, a corpurilor lor. Si de ce Doamne iarta-ma pareau atat de cunoscute?! Nu, nu puteau fi ei. Era o supozitie absurda. Ii vazuse cu ochii ei pe cei doi barbati ramanand in urma pe peron, departe in Londra.

Langa compartimentul lor, se aflau trei barbati imbracati in niste paltoane largi si de culoarea traditionalului gri, cu palarii moi de catifea. Kate se stramba la oribila lor vestimentatie, rezultand in rasul sters al Kennyei. Cei trei nu pareau sa aiba bagaje, iar cele doua viperine isi aruncara priviri reci, certandu-se mut daca sunt cei de pe peron sau nu. Dupa ce mentionasera ceva de cabina personala a conductorului trenuui, se oprira din vorbit si pareau sa astepte ceva. Katherine avea vaga banuiala ca erau urmarite. Se uita cu coada ochiului la ceilalti ocupanti ai compartimentului care se jucau fara nici o grija un joc de cuvinte incrucisate ale vrajitorilor.

Ambele fete se lasara adanc in scaune, cu spatele lipit de spatar incercand sa nu atraga atentia. Dar comportamentul lor era mai mult decat suspicios.

“Nu se stie niciodata. Trebuie sa ne gandim la toate.” A raspuns ea cu o voce neutra, dezinvolta, dar in acelasi timp cat se poate de scrupuloasa.

Poate ca era putin prea linistita pentru situatia actuala. Blestema printre dinti, crezand ca va avea parte de un drum linistit pana la scoala. Acum era mai sigura ca niciodata ca cei trei erau pe urmele lor. O presupunere bizara, dar sustinuta de prea multe dovezi. Se gandi ca pe viitor trebuia sa-si controleze mai bine emotiile. Vroia sa vada mai bine ce faceau barbatii, asa ca se ridica in picioare prefacandu-se ca deschide geamul. Primii o expresie panicata din partea celeilalte viperine si se uita cu coada ochiului pe coridorul trenului. Frigul de afara deja patrundea in micul spatiu, iar lumina palida a lunii se contopea cu lumina calda venita din compartiment.

Dupa expresia dezamagitoare a viperinei, Kennya isi dadu seama ca era vorba de aceleasi persoane de pe peron. Nu mai nici o alta nelamurire. Trebuiau sa fie exact cei de la Minister. Erau singurii care aveau puterea oficiala de a opri acest tren. O prinse pe Kate de roba si o trase inapoi langa ea. Rolul ei se limita pentru cateva minute de a nota cu precizia ei obisnuita si a observa ce faceau barbatii. Mai devreme ei precizasera ceva de cabina personala a conductorului. Se intreba daca acolo puteau gasi mai multe informatii despre ce se intampla. Se uita la fata de langa ea ce parea sa gandeasca exact la acelasi lucru.

“Trebuie sa vedem daca este ceva acolo. Un document, orice.”

Nu stia cum vor avea sa iasa de acolo. Ceilalti elevi care stateau alaturi de ele nu aveau sa le faca nici un fel de probleme, insa barbatii care se proptisera aproape de ei nu dadeau semne ca vor pleca prea curand. Cele doua fete incepura sa-si vorbeasca prin priviri mute. La un moment dar Katherine facu semn cu capul spre geam. Doar nu vorbea serios! Nici ca o ultima solutie nu se gandise sa faca cascadorii in afara trenului. Dar nu era deloc imposibil. Pana la urma, trenul nu era in miscare. Dar ce aveau sa faca cu cei din compartimentul lor sau cel in care vor intra? O durere de cap incepea sa-si faca simtita prezenta.

“Este imposibil. Avem mai multe sanse sa iesim direct pe usa.” Spuse Kennya

“Unde iti este simtul aventurii, Kenn?” intreba Katie in gluma

Se ridica tiptil si deschise usa cativa centrimetrii, strecurandu-si bagheta prin spatiul stramt. Cele doua isi privira vecinii de pe cealalta parte a bancii, insa ei erau ocupati cu inca o cearta apriga legata de un cuvant in jocul lor. Katherine sopti “Nox!”, iar toate luminile de pe palier se stinsera. Facu la fel si cu luminile din compartiment si o cauta pe Kennya in intuneric. Ii simtii incheietura si o trase dupa ea, in noul haos de pe hol. Vazura siluetele celor trei barbati nedumeriti, insa nu suspiciosi. Desi era familiarizata cu traseul catre partea din fata a trenului, intunericul il facea si mai greu de parcurs.

Majoritatea elevilor erau afara, incercand sa-si dea seama ce s-a intamplat, intreband in stanga si in dreapta daca era o defectiune a trenului. Cele doua viperine marira pasul, impingandu-i cu putere pe cei care le stateau in cale. Kate se lovi dintr-o data de o silueta masiva si se uita in sus curioasa. Era conductorul trenului care acum inainta spre capatul opus al trenului. Respira usurata. Asta facea misiunea lor mult mai usoara. Acum nu aveau de ce sa se ingrijoreze si pentru faptul ca ar putea sa intre peste ele in orice moment.

Desi Kennya avea sa-si satisfaca din curiozitate, stia ca nimic din cele intamplate nu prevestea nimic bun. Oare de ce nu avea parte si ea de un an linistit la Hogwarts macar o data in viata? Il vazu pe conductor trecand de ele si cauta chipul lu’ Katherine care acum inainta cu greu printre elevii iesiti pe coridor. O durea capul ingrozitor si spera cu toata fiinta ei ca vor reusii sa gaseasca ceva, fara sa fie nevoite sa se intoarca cu mana goala. Ajunse in fata usii cu destul de multa dificultate, cele doua inspirara adanc. Era inca intuneric, asa ca viperina apasa pe clanta, observand cu stupefactie ca usa nu era inchisa cu cheia. O impinse pe Katie prima si apoi intra si ea.

“Crezi ca a iesit direct de aici? Usa nu era incuiata. Daca e asa sigur se va intoarce aici si daca ne prinde am intrat in belea.”

Cabina destul de spatioasa, probabil marita prin magie, era luminata de un sfesnic de bronz, probabil o imitatie a celor vechi din epocile trecute, cu trei lumanari aprinse, si asezat pe o masa dreptunghiulara din lemn de culoare cafeniu inchis. In dreapta mesei era un fotoliu acoperit cu o catifea rosie uzata, si pe alocuri cenusie din cauza prafului. In dreptul perdelelor vechi, rupte la baza, ascundeau o fereastra mica, iar in coltul din spate se afla un dulap mare cu linii rigide, enervant de simplu, din lemn de brad, vopsit in aceasi culoare ca si masa. Kennya se uita mai atenta pe masa si observa ca intre candelabru si fotoliu, o foaie de pergament complet alba se misca usor in aer, dandu-i un aer fantomatic sub flacara tremuratoare a lumanarilor.

“Gasim noi o scuza, dar e indicat sa ne grabim. Poate iesim basma curata din toata povestea asta. Nu e cam jerpelita cabina conductorului? Fata de restul trenului e destul de ciudat. Si nu poti sa zici ca e de moda veche. Uita-te ce rupte sunt draperiile. De ce nu raspunzi Kennya?!!!”

Se uita la cealalta viperina putin frustrata. Nu ii placea sa vorbeasca singura. O vazu pe prietena ei cu privirea fixata spre masa. Se uita si ea in aceasi directie si observa foaia de pergament. Se apropie de ea, multumind Domnului ca era in bataia luminii. Se uita sub lumina nesigura cu capul putin rasucit, fara sa atinga sau sa deranjeze nimic. Ochii ii iesira din orbite cand vazu acelasi scris necunoscut de pe banca din peronul ¾. Ii facu semn cu mana lu’ Kennya sa vina si ea. Din pacate nu aveau cum sa faca o copie a pergamentului. Incerca de vreo trei ori, fara succes sa faca niste vraji. Inghitii in sec, incercand sa memoreze forma literelor.

Se dadu batuta imediat dupa, cand simtii cotul celeilalte viperine chiar intr-una din coastele din partea stanga. Urmari locul unde il arata cu degetul si observa doua cuvinte scrise cu litere normale. Dany von Briicke. Se incrunta la nume, incercand sa isi aminteasca orice farama despre el. Kennya avea aceasi expresie concentrata, cautand in josul paginii o semnatura oficiala a Ministerului Magiei. Insa nici urma de asa ceva. In fapt, nu era nici un fel de semnatura sau stampila pe acel pergament.

„Crezi ca are probleme cu o altfel de organizatie? Nu trebuie neaparat sa fie legat de noi.”

Kennya isi freca fruntea ingrijorata. Nu mai intelegea nimic. De ce acei oameni le supravegheau pe ele daca conductorul Expresului de Hogwarts avea probleme? Sau el era doar o unealta? Doar o cale ca sa opreasca trenul? Chiar atat de mult le era frica acelor oameni ca fetele vor ajunge la Hogwarts si nu vor gasi o alta metoda sa ajunga la ele? Prea multe intrebari. Era totul prea ciudat, iar viperina incepea sa banuiasca ca era numai vina ei. Katherine nu avea nici o legatura cu asta, acum era si ea prinsa in jocul unor necunoscuti. Si cu toate astea nu simtea nici un fel de frica. Doar curiozitate.

Auzira doua voci barbatesti chiar in fata usii. Cele doua se uitara speriate una la alta, cand clanta se lasa in jos. Pentru prima oara viperina trebuia sa recunoasca ca era o cabina ciudata. Sigur era a conductorului? O simtii pe Katherine cum dadea intr-un mod disperat draperiile la o parte, deschizand fereastra. Nu, doar nu voia sa... Imposibil! Kate sari geamul, iar Kennya ramase inlemnita in mijlocul cabinei. Isi auzi de cateva ori numele de afara si injura cu voce tare, sarind si ea jos chiar cand se deschise usa. Se pregatii sa o sugrume pe viperina, cand simtira o privire la fereastra de deasupra lor. Se lipira de tren, rugandu-se amandoua sa fie camuflate de intunericul de afara.

“Cand o sa ne intoarcem inapoi in cabina, imi vei simtii furia!”

Cele doua o luara la fuga pe jos, catre cea mai aproapiata usa, implorand cerurile ca lumina sa fie inca stinsa pe coridor.

“De cand doream sa fac asta!!!” Rase Katie in timp ce fugeau de nebune

Vazura silueta unuia din compartimentul lor si le batu in geam sa ii sperie. Kennya o trase de maneca vu o expresie mustratoare.Stia ca nu aveau timp de copilarii, iar trenul putea sa plece in orice clipa. Nu era un scenariu prea placut sa ramana in pustietate, fara bagaje, intr-o padure salbatica pe timp de noapte. Dar chiar si asa ramase cu satisfactia ca o facuse pe prietena ei sa sara pe geam. Examinand totusi lucrurile cu mai multa atentie si seriozitate, Kate stia ca vor ajunge sa bata biblioteca in lung si in lat anul acesta. Se stramba si incerca sa-si dea seama cine erau acei oameni.

Nu era mai bine sa intrebe pe cineva? Era mult mai indicat sa vorbeasca cu un profesor. Si erau slabe sanse sa fie catalogate nebune. Singurul lucru care le impiedicau sa faca acest lucru era orgoliul de nestapanit al Kennyei. Asta si probabilitatea ca ea sa fi fost incurcata in trecut cu diferite organizatii nu foarte legale. Iar daca zvonurile ajungeau la urechile oamenilor, prietena ei avea sa aibe de suferit. Ceea ce Kate nu ar vrea pentru nimic in lume sa-si puna in dificultate amica.
Incepu sa tremure din cauza frigului si amandoua intrara din nou in tren, incercand sa se comporte pe cat posibil, normal.