Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ Before the dawn.

Eveline mergea usor,fiind atenta la orice zgomot.Dupa orice colt putea sa se iveasca ceva.Spera ca macar acel ceva sa fie Jade.Daca ar reusi sa o gaseasca ar fi mult mai linistita si ar reusi sa infrunte alte orori ce zaceau acolo.Dar Jade nu era de gasit si Eveline incepu sa se ingrijoreze.Daca patise ceva Eveline nu avea sa si-o ierte niciodata.Dar trebuia sa gandeasca pozitiv.Jade stia sa se descurce si era sigura ca si ea pornise in cautarea lui Eveline.Trebuia sa gandeasca asa.Era obligatoriu.Ceva din capul sau ii spunea " Dar daca .. " si ea se stramba.Isi alunga din minte imaginea si continua sa mearga.

Un strigat rasuna in incapere amplificat de ecou.Eveline tresari si aproape ca se impiedica de o groapa pe care nu o zarise pana atunci.Se tinu de peretele Camerei si isi indrepta bagheta din colt in colt.
- Jade! striga ea.Nu primi vreun raspuns.
Incepu sa grabeasca pasul.Teama crestea in ea cu fiecare pas facut.Ce se intamplase?Jade fusese cea care tipase?Si daca da,atunci ce patise?NIMIC! continua sa isi repete ea in cap in timp ce grabi si mai tare pasul.Jade era in regula.
- E in regula.E bine mormai ea in timp ce alerga.Apoi intra in cineva.Ridica privirea.Era Jade.Fata ofta usurata ca isi gasise prietena.

OOC : no problem .Si scuze si eu

Jade îşi ridică privirea speriată. Răsuflă uşurată constatând că cea de care tocmai se lovise era Eveline. O îmbrăţişă încet bucurându-se că erau din nou împreună în aventura lor.
-Eu..
Începu Jade fără să ştie exact ce ar trebui să spună.
-...erau cranii pe jos. Şi şerpi. Ai văzut?
Eveline dădu din cap aprobator, uitându-se atentă în jur.
-Ce ar trebui să facem acum?
Întrebă Jade nedumerită. Craniile încă îi atingeau picioarele, lovind-o atunci când încerca să mişte picioarele. Ochii i se obişnuiseră cât de cât cu întunericul din încăpere şi începuse să distingă unele amănunte pe care nu le văzuse până atunci. Se uita absorbită în jur.

Eveline se cutremura dar dadu usor din cap la spusele lui Jade.Cu craniile era putin mai in regula insa cu serpii!?Nici gand.Fata avea o fobie pentru aceste reptile.Serpi,broaste.Fugea si numai cand auzea de unul.Inca de mica era asa si nici acum cand crescuse nu reusise sa scape de aceasta frica pentru ele.Cel putin acum numai vine ca broastele se urcau in patul sau ori ca statea culcata intr-un barlog plin de serpi.Iar broastele fugeau si numai cand vedeau picior de om prin preajma insa ei tot ii era frica de ele.Iar serpii aceia reci ...

Eveline isi alunga imaginile din minte si isi indrepta privirea inspre Jade care privea imprejurimile.Fata banuia ca se uita dupa vreo usa sau ceva care sa le duca mai departe din locul in care erau.Eveline isi ridica bagheta inca aprinsa si incepu si ea sa priveasca in jur.Observa ca stateau pe cateva cranii de animale,ceea ce o incomoda foarte tare pe Jade.Apoi fata lumina cu bagheta o mica portiune unde nu era decat pamant.
- Sa mergem acolo.Nu sunt nici un fel de cranii sau ceva de genul ii zise Eveline.Fosta astropufa aproba repede din cap iar Eveline banuia ca se uita si dupa o portiune ca aceea in timp ce cerceta camera.Cele doua sarira peste inca cateva cranii si ajungera la locul dorit.Eveline se rezema usor de perete privind in gol si intrebandu-se cum aveau sa mai iasa de acolo sau daca macar ar gasi ceva sa le duca mai departe de locul unde erau acum.

Jade începea din ce în ce mai mult să creadă că a intra aici fusese cea mai neinspirată idee pe ziua aceea. Dar totuşi orice loc ascunde ceva mistic, deci nu se ştie peste ce ar putea da acolo. Tocmai ajunseră, sărind peste cranii de animale şi poate şi de oameni într-o porţiune cu pămând obişnuit, sau cel puţin aşa credeau. Eveline se întoarse cu spatele la Jade uitându-se în jur. Un şarpe imens se încolăci pe la spate iar apoi în jurul gurii lui Jade. Fata nu mai putea scoate nciiun cuvânt. Iaar pământul pe care îl credeau normal începu să se mişte sub picioarele sale. Jade se afunda în nisipul mişcător încercând din toate puterile să strige la Eveline care era doar câţiva metri mai în faţă, dar şarpele nu o lăsa. Încercă să ajungă la baghetă, dar alţi şerpi apărură şi se încolăciră în jurul mâinilor sale. Fără să ştie ce altceva ar putea să mai facă, fata îşi lua inima în dinţi şi muşcă cât putu de tare şarpele care îi ţinea gura închisă. Acesta căzu cu un şuierat asurzitor. Jade era sigură că nu va dura mult până va muri înecată în nisipuri mişcătoare sau muşcată de mii de şerpi veninoşi aşa că strigă cât putu de tare:
-Eveline!

OCC: iarta-ma ca am intarziat atat

Eveline nu vedea nici o portita de scapare insa stia ca era una pe acolo,pe undeva.Doar ca trebuiau sa o gaseasca.Stia ca pana la intrarea in Camera Secretelor nu va mai dura mult.Defapt ce vorbea,doar erau in Camera Secretelor.Dar mai trebuiau sa treaca de inca o usa pentru a patrunde in Sanctuarul pe care il construise Salazar Viperin pentru urmasii lui.Eveline se stramba cand vazu ca pe peretele din fata sa se tarau paianjeni.Nici pe astia nu ii suporta.

Un strigat o facu sa se intoarca si aproape ca ii veni si ei sa tipe cand vazu imaginea din fata sa.Jade era in nisipuri miscatoare,acoperita aproape in intregime de paianjeni.Eveline se repezii si o apuca de mana,tragand-o in sus.Se misca foarte greu.Parca nisipurile nu vroiau sa renunte asa usor la Jade.Totusi reusi sa o traga ceva mai sus decat era.Iar dupa lungi eforturi reusi sa o scoata de tot din nisipurile miscatoare.
- Incendio! zise ea iar serpii ce o inconjurau luara foc.Eveline se stramba apoi isi indrepta bagheta spre Jade murmurand "Curatenius" si indepartand murdaria.
- Hai sa plecam de aici mormai Eveline privind in spatele sau,inspre paianjeni.

OOC : no problem .

Jade fu foarte recunoscătoare Cercetaşei, dar se gândi că nu prea era timp de mulţumiri atunci. Se scutură de păianjenii şi şerpi rămaşi şi o auzi pe Eveline şoptind pe un ton serios:
-Hai să plecăm de aici!
-Încotro..?
Întrebă Jade oftând şi începând din nou să alerge. Gândul ei de mai devreme se adeverise. Asta chiar fusese cea mai proastă idee pe ziua aceea.
-Ar trebui să dăm peste o uşă sau ceva?
Întrebă Jade întrebat trăgându-mi sufletul.
Alergau fără să ştim încotro, când brusc în faţa noastră apăru o uşă imensă neagră cu un lacăt care la prima vedere cântărea cel puţin 10 kg.
-Alohomora!
Strigă Jade, dar nici lacătul, nici uşa, nu se mişcară.

Eveline se bucurase asa de tare ca vazuse acea usa incat credea ca aceea era scaparea lor.Dar poate nu ar fi trebuit sa se bucure.Usa era incuiata cu un lacat enorm.Eveline se gandea sa incerce cu "Alohomora" sa deschida usa insa Jade i-o lua inainte.Usa insa tot nu se deschise.Eveline se chinui sa stea calma.Ori intrau pe usa aceea,ori se intorceau la paianjeni,serpi si nisipuri miscatoare incercand sa gaseasca alta cale de scapare.Lui Eveline ii convenea mai mult prima varianta.

- Trebuie sa fie o cale sa putem intra.Nu vad nici un sarpe pe usa sau pe lacat deci nu cred ca trebuie sa vorbim in reptomita zise Eveline ganditoare.
Fata incepu sa se plimbe incolo si incoace in fata usii,gandindu-se la o vraja.Avea una,insa nu stia daca va functiona.
- Bombarda! striga ea indreptandu-si bagheta inspre lacat.O bubuitura se auzi iar fetele trebuira sa se fereasca.Incaperea se umplu de praf iar cand era sigur ca nu vor pati nimic,Eveline isi indrepta privirea sa vada daca reusise sa scoata lacatul sau daca doar facuse peretii sa explodeze.

La prima vedere părea că lacătul nu se clintise, dar brusc explodă în milioane de fibre de oţel, uşa pe care o ţintuia locului deschizându-se cu un scârţâit metalic. Jade îi aruncă o privire Evelinei şi se îndreptă precaută spre uşă. De partea cealaltă a uşii era întuneric, dar Jade se hotărî să rişte decât să mai rămână acolo. Tregu încet pragul uşii şi pipăi peretele cu mâna în căutarea unui întrerupător. Lumina se aprinse şi cele două fete se treziră înapoi în baia fetelor de la etajul 1, cu plăcuţa DEFECT şi fantoma plângăcioasă Myrtle. Jade se uită mai mult decât uimită înapoi, dar nu mai era nici urmă de uşă.
-Dar cum...?
Începu să întrebe confuză, uitându-se la Eveline.

Eveline facu ochii mari privind in jurul sau.Erau in baia plangacioasei Myrtle,nu incapea indoiala.Dar cum!?Eveline se ciupi pentru a fi sigura ca nu visa.Si durerea veni imediat.Nu,era real.Cele doua erau din nou in baia fetelor de la etajul 1.Totusi,cum se putuse intampla una ca asta?Eveline privi inspre intrarea in Camera Secretelor ce nu se mai afla acolo.Iar usa care le adusese pe cele doua inapoi lipsea si ea.Eveline simtea ca o ia razna.Numai auzise de o alta iesire din camera,inafara de acele tevi.Era ceva ciudat iar ea se chinuia in zadar sa incerce sa descopere ce.Iar Jade parea la fel de uimita ca si ea.

- Nu inteleg.Cum naiba am ajuns inapoi aici?Ce era cu usa aia? intreba Eveline privind in jurul sau.Myrtle iesi din toaleta sa si le privi morocanoasa pe cele doua.
- V-ati intors,ha? intreba ea.
- Da.Myrtle,tu ai mai auzit de alta iesire din Camera Secretelor inafara de aceste tevi? intreba Eveline.Myrtle se gandi putin insa Eveline nu stiu daca la intrebarea pusa ori daca sa le raspunda sau nu.Intr-un tarziu le dadu si un raspuns,insa.
- Nu,nu stiu nimic zise ea cu ochii sclipindu-i malefic.
- Ba da,sti!Spune-ne ce sti o ruga Eveline incepand sa se enerveze.

Jade dădu ochii peste cap. Niciodată nu o înghiţise pe Myrtle, dar ăsta era un moment critic iar fantoma întrecea măsura. Pentru o clipă se gândi să o ameninţe, dar alungă ideea din minte.
-Ce vrei în schimb?
Întrerupse Jade convorbirea lui Eveline cu Myrtle. Amândouă se uitară confuze, iar Eve schiţă un zâmbet scurt, întelegând planul.
-La ce te referi?
Întrebă Myrtle crispată.
-Îţi dăm orice vrei dacă ne spui ce ştii.
Myrtle o privi neîncrezătoare învărtindu-se prin baie, gânditoare.