Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ Behind the life

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 04 Sep 2012, 20:03 by Julieta D. Thibault.)

JULIETA & EDMUND

Isi arcui buzele intr-un zambet larg cand privi pe fereastra conacului cum luna se asternuse pe cer si forma un peisaj superb in paralel cu cerul negru, oricum se apropia furtuna cat de curand. Isi lua pe ea rapid o pereche de blugi mai largi, un tricou, adidasii si un palton caci venise toamna si totul se preschimbase in opusul caldurii. Iesi din conac rapid luand-o la pas singura, vrand sa-si mai adune gandurile putin cate putin pana reusea.
Simtea deja cum picurii de ploaie se adunau pe obrajii ei si lasa palma deschisa in fatza, lasand cativa picuri sa cada pe ea admirandu-i. Privi in sus, cerul era innorat si ea se afla pe Aleea Diagon, nu era un moment bun de plimbare insa nici de stat in casa.
De mica avea acele escapade nocturne, doar ca mereu era certata de mama ei ca era periculos ca o domnisoara sa mearga singura si mai ales noaptea, pradatorii puteau fi la orice colt.
- Pradatorii pot fi la orice colt. Ingana ea cu voce tare mergand in continuare si gesticuland cu mainile.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 04 Sep 2012, 22:00 by Evan F. Lovel.)

Se plimba cu mâinile în buzunarele blugilor spălăciţi, cu hanoracul albastru cu fermoar lăsat descheiat lejer, tricoul gri şi tenişii rupţi, uitându-se în jur şi studiind Aleea Diagon curios. Nu mai fusese de mult acolo şi multe se schimbaseră. De exemplu, Ollivander's era acum scris deasupra magazinului cu litere lucioase din lemn de mahon, iar prin sticla sclipitoare se putea zări un mic magazin curat, cu cutii organizate perfect pe rafturi. Pe vremea când mergea el la Hogwarts era doar o dărăpănătură.
Îşi întoarse privirea de la magazinul de baghete, la drumul pietruit, încă familiar. Blestemă încet când văzu că începe să plouă, bombănind ceva de genul că aici tot timpul ploua.
Nu îşi puse gluga, pentru că era sigur că nu îi va fii de niciun folos atunci când va începe să toarne, ci doar îşi continuă drumul pe Aleea aproape pustie. Nu plănuia să zăbovească mult, însă îi plăcea când Aleea era fără toţi acei ţânci entuziasmaţi care trăncăneau despre mături, şcoală şi robe.
Oameni grăbiţi treceau pe lângă el, aruncându-i obişnuitele priviri suspicioase. Bombăni ceva inteligibil şi continuă să se plimbe cu mâinile în buzunare, simţind cum picurii îi curg din păr, pe faţă, şi apoi în jos, îmbibându-i hainele.
Auzi brusc o voce de femeie şi când ridică privirea, văzu o fată cu părul lung şaten, admirând picurii de ploaie.
"Pe asta ai nimerit-o," mormăi el, dându-i de înţeles că o auzise.

**Julieta D. Thibault** · 04 Sep 2012, 22:15

Isi arcui o spranceana si se sperie al naibi de rau cand il vazu iesind de dupa un colt. Il privi pret de cateva secunde si isi puse mana la inima, zicand:
- Sa nu mai faci asta, niciodata. Si nu ma bucur ca am nimerit-o. Spuse ea inca fiind in acel soc.
Dupa ce se calma il analiza din cap pana in picioare si ca deobicei cum ea era comunicativa intinse mana, zicand:
-Scuze ca m-am rastit asa, dar nu stau bine cu sperieturile. Julieta, iar tu..? Murmura ea privindu-l, defapt nu il mai vazuse niciodata pana acum, nu i se parea cunoscut.
Trasaturile lui nu erau familiare si nici macar cunoscute asa ca se lasa pagubasa cand veni vorba de a mai incerca sa il distinga sau sa-l recunoasca.
Isi puse mainile incrucisate la piept si se trase mai incolo sub un acoperis de la un magazin observand ca incepea sa ploua abundent si picurii de ploaie cadeau tot mai des pe pamant.
I placea ploaia, insa nu cand o prindea cand se plimba sau facea cumparaturi, i dadea toate planurile peste cap. Ofta si il privi, asteptand un raspuns.

**Evan F. Lovel** · 04 Sep 2012, 22:30

Edmund o privi amuzat cum sări trei metri în sus atunci când vorbi cu ea. Observă cum îl studiază cu o privirea pe jumătate critică şi adoptă o mină sarcastică, cu sprâncenele ridicate, ca şi cum ar întreba-o "Ai terminat?".
Aproape că pufni atunci când ea îşi ceru scuze. Dacă ăla era un ton răstit, atunci fata habar n-avea ce o aşteaptă. Ed era maestru la genul acesta de lucruri.
O privi pe aşa zisa Julieta cum îi întinde o mână prietenesc şi nu se mişcă din loc când fata se adăpostise sub acel acoperiş mic. Prefera să rămână în ploaie.
"Iar eu sunt Edmund, dar probabil până mâine vei uita numele," îi spuse el, privind-o în continuare. Se întrebă cum de trecuse atât de mult timp fără să fie nepoliticos. Asta ar trebui să se schimbe.
"Ştii, de obicei, oamenii preferă să bea apa, nu să o poarte, aşa că sunt curios de motivul plimbării tale pe vremea asta blestemată."

**Julieta D. Thibault** · 04 Sep 2012, 22:35

Isi arcui o spranceana cand observa ca nu i raspunse cand intinse mana si o retrase la loc, foarte bine, atunci nici nu avea sa-si faca de lucru cu el. Isi incrucisa mainile la piept cand el vorbi si zise:
- Insinuezi ca am mintea scurta? Permite-mi sa te corectez, Edmund! Nu ai de unde sa stii daca am sa-ti uit sau nu numele, deci nu vorbi in numele meu. Spuse ea, daca el era nepoliticos atunci si ea avea sa fie, insa intr-un mod politicos.(=))nu baga in seama, nu stiu ce am vrut sa zic)
Isi drese glasul si apoi il privi fix, defapt avea dreptate in legatura cu numele lui insa de ce sa-i de-a satisfactie? Isi incrucisa mainile la piept privind picurii de ploaie si zise:
-Curiozitatea a omorat pisica, nu cred ca vrei sa mori asa repede..sauu...vrei? Murmura ea dand usor absenta din umeri, amuzandu-se pe replica ei insa nu stia cum avea sa o ia el.
Isi aranja hainele pe ea atat si parul care era putin ud de la ploaie, insa Dumnezeu Ajuta ca isi gasise adapost sub acoperis, desi avea nevoie de o cafea calda in momentul acela.

**Evan F. Lovel** · 04 Sep 2012, 22:51

Edmund zâmbi la replica fetei. Ceea ce voia să spună era că nu o să îi strice o mică vrajă "Obliviate" în momentul în care se despărţeau, însă nu avea de gând să îi spună şi ei asta. Oricum, foarte probabil, s-ar fi întâmplat şi fără ajutorul vrăjii. Fata părea genul care nu reţinea numele ciudaţilor. De fapt, fata părea acea fată perfectă, iubita căpitanului echipei de Vâjthaţ, cea pe care n-ai curaj să o inviţi nicăieri, care ar putea distruge un suflet cu un singur cuvânt.
O privi cumva mai atent, însă nu credea că ea va avea vreodată vreo putere asupra lui. De obicei, tot acelaşi gen de fete nu era nici prea inteligent.
"Uiţi faptul că pisica are nouă vieţi," îi răspunse el cu iscusime, încrucişându-şi mâinile la piept, gest care îl făcu să pară şi mai ameninţător. "Deci... ar trebui să mai pun o dată întrebarea, sau nu ai de gând să îmi răspunzi?" întrebă el pe un ton de politeţe prefăcută.

**Julieta D. Thibault** · 04 Sep 2012, 22:56

Isi arcui ambele sprancene lasandu-se invinsa de data asta, tipul asta nu era un ciudat, dar sigur era un tip complex care iti raspundea cu raspunsuri dificile si la fel si intrebarile.
De ce oare nu se gandise la raspunsul ce il va da? Da, pisica avea noua vieti insa daca putea l-ar fi strans de gat de noua ori si ar fi murit odata si odata.
Un zambet i se forma pe buzele rozalii in momentul in care se trezi din gandurile ei permanente, avea doar o lume a ei in care totul era perfect, desi cand se trezea la realitate totul exploda in fata ei.
Isi scutura parul roscat iar firele se duceau intr-o parte si in alta, formand o coroana imensa de par roscat.
Isi ridica privirea catre el si dadu usor absenta din umeri si intr-un final, zise:
- Voiam sa testez daca e vremea buna de sanie, se pare ca e. Murmura ea si incepu sa rada, insa se opri la scurt timp considerand ca era prea nepoliticoasa, iar ea nu era genul. Isi indrepta spatele si il privi, asteptand din nou o replica taioasa.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 05 Sep 2012, 07:44 by Evan F. Lovel.)

Edmund se uită în jur, uşor amuzat din nou. Din câte vedea el, ploua, nu ningea, aşa că o privi pe fată puţin mirat.
"Eu obişnuiesc să mă dau cu sania prin zâpadă, nu prin apă, însă fiecare cu pasiunile lui," spuse.
Nu înţelegea de ce se mai juca cu fata aceasta. Poate că se înşelase de prima dată, nu era proastă, dar avea o lumea a ei în care trăia fericită şi nezguduită de nimeni, ceea ce el credea că este chiar în regulă.
Se întrebă de ce vocea lui nu luase încă forma unei mormăieli răguşite, cu nuanţe ironice sau ameninţătoare. Probabil că avea o slăbiciune la domniţe fără apărare stând în ploaie şi vorbiind despre sănii. Pufni amuzat.
Ploaia răpăia în continuare pe acoperişurile de pe Aleea Diagon, deşi era o ploaie uşoară, cu picuri mici şi calzi, despre care Edmund ştia sigur că nu va dura mult şi se va opri. Îşi scutură părul cu o mână, stropind în jur. Măcar nu o stropise şi pe Julieta.
"Care familie?" întrebă el pe un ton sec. "Pari dintr-o familie de vrăjitori străvechi." Îi observă hainele, care, deşi erau comode, părea nou nouţe, părul moale şi strălucitor. În plus avea ceva în poziţie şi în tonul vocii care îl făcea să creadă că era obişnuită să aibă oameni în subordine.
"Deci care? Black? Malfoy? Potter?..."

**Julieta D. Thibault** · 05 Sep 2012, 17:35

Nu stia care era lucrul care o dadea de gol pe faptul ca provenea dintr-o familie straveche insa chiar voia sa-l afle.
Isi lasa mainile pe langa corp lejere si privi in sus, ploaia se potolise cat de cat insa starea ei de spirit era tot la fel de mohorata.
Isi drese glasul si analiza din nou persoana din fata ei, de ce i-ar zice despre numele ei sau familia ei? Daca era unul dintre acei tipi care voiau sa-i faca rau cu orice pret?
Nu, avea sa se asigure inainte de asta si apoi sa se arunce cu capul in fata, de-a lungul timpului se invatase cu asta si nu avea sa mai calce stramb a nu stiu cata oara.
Il privi pret de cateva secunde si apoi isi incrucisa mainile la piept, isi arcui spatele drept si spuse:
- De ce ti-as spune? De unde am siguranta ca nu vrei sa faci rau familiei mele si inclusiv mie ? Murmura ea cu o voce joasa insa in acelasi timp calma, niciodata nu puteai stii ce se afla in spatele persoanei cu care vorbesti, in cazul ei unei persoane necunoscute. Caci nu putea fi sigura nici ca numele lui e adevarat, poate daduse unul fals.

**Evan F. Lovel** · 06 Sep 2012, 21:23

Edmund râse ironic. De naiba s-ar atinge el de familia ei? Ce i-au făcut ei lui?
"Nu am motiv să le fac rău," spuse el serios. "Pe cuvânt de cercetaş... ups, de fapt, nu chiar Cercetaş."
Se pregătise să ridice o mână la nivelul umerilor, iar pe cealaltă să şi-o lipească de inimă, însă îşi aminti de casa de la Hogwarts care avea acelaşi nume şi dădu înapoi. Nu fusese Cercetaş, şi nici nu îşi dorise vreodată. Mereu fusese mulţumit de casa lui, mereu cu nasul în cărţi sau jucând Vâjthaţ.
Se întrebă cărei case aparţinuse Julieta, însă asta nu era chiar aşa de important acum. Următoarea replică ar fi ceva de genul: "Arăt eu ca şi cum aş face rău cuiva?", însă îşi dădu seama că nu era chiar potrivită. De fapt, el chiar arăta ca şi cum ar face răi oricărui om suficient de curajos să i se pună în cale.
"Serios, n-am niciun interes să-ţi rănesc familia," spuse el într-un final.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / Behind the life

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ Behind the life