Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ better late than never

**Ian Richter** · 22 Sep 2012, 22:01

Jack&Aylee

“For in dreams we enter a world that is entirely our own.”

Little Hangleton era un oraş plictisitor, cu toate poveştile de groază despre familia Gaunt şi cu toate morţile subite ce se petrecuseră în conacul ce era încă în picioare de pe deal. Jack făcuse o vizită casei Gaunt, descoperind, surprinzător, cocioaba în picioare. Normal că nu era nimic schimbat probabil de când Gaunt murise de foame, refuzând cu încăpăţinare să se ocupe de el însuşi, după ce Merope îl părăsise ca să fugă cu Tom. Niciun Încuiat nu îndrăznise să mai pună piciorul în cocioaba aceea, în care se presupunea că încă bântuie sufletele lui Morfin şi ale tatălui său, şi că lucruri îngrozitoare li se întâmplă celor care trec pragul.
Jack fu surprins să audă asemenea prostii prin sat. El era adeptul poveştilor de groază adevărate, mai ales dacă mai conţineau şi puţin umor, însă istorisirile pe care le auzise de la unii localnici erau de-a dreptul stupide. Îşi închiriase o cameră la un han din sat şi auzise vorbindu-se printre colţuri despre el. Ai crede că se obişnuiseră cu oameni ciudaţi, ce veneau să viziteze casa Riddle de pe deal. Mulţi vrăjitori din toată lumea voiau să afle câte ceva despre cel mai mare vrăjitor Întunecat al tuturor timpurilor.
Ei bine, Jack se afla aici din curiozitate pură. Şi, cum vedea că nimic nu era de văzut decât câteva ziduri vechi şi mobilă prăfoasă, se hotărâse că nu va mai zăbovi mult şi se va întoarce la Hogwarts. Aşa că, în ultima seară pe care plănuise să o mai petreacă în sat, Jack pierdea vremea pe lângă conacul Riddle, imaginându-şi cum putea să arate acel loc în vremurile lui bune.
Auzi câteva foşnete în faţă şi îşi ridică privirea curios, zărind o siluetă în semiîntunericul de la apus.

**Aylee L. Lovel** · 22 Sep 2012, 22:37

Inca un pas. In spatele sau se auzea inca zgomotul castelului Hogwarts. Inca un pas. Se auzi un fosnet din Padurea Interzisa. Nu mai avea de strabatut decat cativa metri pana sa ajunga la marginea domeniului Hogwarts. Parcurse dinstanta repede, fara zgomot. Ca o pisica. Cand simti acel mic impuls electric care ii indica faptul ca nu se mai afla atat de aproape de castel pe cat parea, viperina inchise ochii. Incerca sa se concentreze asupra locului in care vroia sa ajunga, insa cu miile de ganduri care ii strabateau mintea ii lua ceva mai mult timp decat se asteptase. Dar reusi in cele din urma sa mentina imaginea destul timp incat sa poata Disparea. Un poc indica faptul ca reusise sa ajunga undeva. Nu ca ar fi fost nevoie, caci schimbarea brusca a directiei vantului era un indiciu destul de evident.
Deschise ochii, gasindu-se fata in fata cu o cladire veche si darapanata, mai mult o mana de ruine decat un conac impunator, asa cum fusese candva. Uita sa respire pentru un lung moment, expirand apoi zgomotos aerul rece. Stia ca locul nu mai era asa cum fusese candva, insa nimic nu o putuse pregati pentru ceea ce vedea. Aproape ca ii venea sa planga, insa isi dadu seama ca asta nu ar fi avut nici un sens. Nu avea cum sa o ajute asta. Pentru propria casa nu ai plange. Ignora vocea din capul sau, sperand ca asta o va face sa dispara. Inspirand puternic din aerul rece ce ii invada caile respiratorii, plamanii, isi aranja mai bine pe umar geanta. Nu era acolo ca turist de rand, avea ceva de facut, ceva ce spera sa termine cat mai repede.
In spatele sau cerul incepu sa se intunece si injura in gand pentru ca nu luase in calcul faptul ca acum zilele erau mai scurte. Se mai linisti, totusi, cand isi aminti ca trebuia sa fie un han in sat, unde putea sa stea peste noapte. De asemenea, se felicita in gand pentru alegerea de a nu-si lua tocuri, caci pentru a ajunge in spatele casei, acolo unde dorea, avea de trecut prin niste tufisuri crescute salbatic, fiind lipsite de ingrijire inca de pe vremea cand proprietarul traia. Nu mica ii fu mirarea cand observa o silueta in fata sa. Nu putea decat sa spere ca era un incuiat curios.

Aylee

**Ian Richter** · (This post was last modified: 23 Sep 2012, 12:50 by Ian Richter.)

Paşii lui Jack deveniră şovăitori, apoi se opriră de tot, privind spre silueta din faţa lui. Era o femeie. Ea îl observase, de asta era sigur.
Bruneta cu ochii verzi se uita la el. Era scundă, nu mai mult de 1,60, ceea ce îl făcea din start pe Jack să pară impunător. Nu părea mai mare de şaptesprezece ani şi avea o figură vag cunoscută. Jack îşi dădu seama că o mai văzuse în castel. Se întrebă dacă era chiar o coincidenţă faptul că doi elevi de la Hogwarts se întâlneau lângă conacul Riddle în timpul cursurilor.
O privi curios, apoi se hotărî că probabil încă mai era nepoliticos să te holbezi, aşa că afişă un zâmbet mic, şi se îndreptă spre ea.
În mod normal, el nu se purta aşa. Nu era foarte sociabil, ceea ce însemna că nu prea băga în seamă oamenii din jurul lui. Însă faptul că fata apăruse lângă conacul Riddle, într-o seară obişnuită de şcoală îl intriga. Voia să afle ce se întâmplă, însă nu avea de gând să o sufoce cu întrebările din prima.
Ajunse în faţa ei şi îşi păstră zâmbetul politicos pe faţă.
"Ciudat loc pentru plimbări nocturnă," observă Jack.

**Aylee L. Lovel** · 23 Sep 2012, 19:26

Fara cale de scapare, Aylee se aproprie de barbatul din fata sa. Intr-un fel i se parea familiar, insa nu putea sa fie sigura. In primul rand pentru ca soarele ce apunea oferea tuturor lucrurilor din preajma umbre lungi si ciudate, iar in al doilea rand pentru ca nu prea era atenta la oameni. Uneori ii lua cateva secunde sa isi recunoasca cunostintele apropriate pe coridoare, asa ca ce ar fi putut sa spuna despre oamenii cu care nu vorbise pana atunci? Totusi, ar fi fost in stare sa puna pariu cu cineva, nu pe foarte multi galeoni, ca tipul era din Hogwarts. Nu avea sa riste, totusi.
Merse pana aproape de blond, scotandu-si o frunza din parul ce ii cadea in bucle lejere pe umeri. Nu ii placea sa ridice vocea, astfel incat nu se opri doar atunci cand mai erau cativa pasi ce o desparteau de el.
-Intradevar. La fel.
Un raspuns sec, ce nu avea prea mult sens. Nu ii venea sa creada ca zisese asta. Incerca sa indulceasca situatia cu un zambet, insa nu era prea sigura ca ii reusise, totul transformandu-se intr-o grimasa ciudata. Inspira adanc, pentru a se linisti. Auzise zeci de povesti de groaza care circulau in sat depsre conacul vechi si bantuit, asa ca ultimul lucru de care avea nevoie era ca acest om sa o creada ceva nebuna venita sa faca ritualuri satanice intr-o casa darapanata.
Se intoarse cu spatele, facandu-se ca cerceteaza cu atentie satul. Acesta era inca scaldat de lumina apusului, totusi, la cateva case se puteau vedea deja luminile aprinse. Oameni ciudati intr-un satuc ciudat, vizitat intotdeauna de cei mai ciudati vrajitori de-a lungul timpului, casa Lordului Intunecat insusi. Zambi.
-O seara placuta pentru orice activitate in aer liber, zise aproape in soapta. Oh, cat de mult nu ii placea sa vorbeasca cu oamenii. Mai faci si ceea ce nu iti place, asa e viata. Tu sa taci. Ura la fel de mult si discutiile acelea interioare, insa nu avea de ales. Viata ei incepea sa o ia intr-o directie ciudata si nu avea ce sa faca in legatura cu asta.

**Ian Richter** · 27 Oct 2012, 17:48

- Într-adevăr, zâmbi Jack, copiind cuvintele fetei.
Nu era foarte sigur dacă putea avea încredere în fată, însă nu strica să încerce, oferindu-i mâna.
- Eu sunt Jack, vrăjitor elev la Hogwarts.
Nu risca să se expună. Era sigur că o mai văzuse prin castel, aşa că nu avea rost să se prefacă că era un Încuiat neştiutor şi stupid.
Adevărul era că mica brunetă nu părea foarte ameninţătoare. Dimpotrivă, cu acei pantaloni mov şi fularul asortat, părea şi mai inofensivă.
Spera doar să nu se înşele, pentru că avusese parte de destuă acţiune pentru câteva luni bune ...
O rafală de vânt răspândi frunzele galbene de pe jos, aruncându-le în aer. Jack îşi aranjă fularul mai sus cu o mână, într-o încercare nefolositoare de a se încălzi.

**Aylee L. Lovel** · 20 Nov 2012, 17:21

Incerca sa evite privirea tanarului, atintindu-si-o in schimb pe ruinele casei de langa ei. In ultima instanta, pentru aia venise, nu-i asa? Vantul incepuse sa se inteteasca, insa din fericire fularul sau era destul de gros incat sa nu devina ceva deranjant, pentru moment. Totusi, daca vremea avea sa se strice in continuare, atunci va fi nevoita sa isi intrerupa treaba pe seara aceea si sa se intoarca ziua urmatoare. Poate chiar fara companie. Perspectiva aceasta incepea sa devina incantatoare.
-Eu sunt Jack, vrăjitor elev la Hogwarts.
Aylee tresari atat de puternic, incat geanta ii aluneca de pe umar. Spera ca tanarul sa nu fi observat, insa acesta parea destul de interesat de niste frunze luate de vant, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. De parca ar fi intrebat pur si simplu cat e ceasul. Dintr-o miscare rapida, eleganta, ajunse in fata lui. Se concentra cat putu de puternic, pentru a nu intra in probleme cu puterile ei, dupa care ii puse mana pe frunte, cu o privire ingrijorata.
-Cred ca ai stat cam mult in frig, ii zise pe un ton dulce. Sper ca stii ca vrajitori nu exista. De asemenea, nu esti cam mare pentru astfel de lucruri? Unde sunt parintii tai?
Incerca sa isi strecoare in voce cat mai multa ingrijorare si dulceata, pentru a-si masca dispretul din voce.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / better late than never

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ better late than never