Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3 Next »

/ Between these walls

Alice citi articolul cat de repede putu, alaturi de Mellisa si spuse ofensata:
"E oribil! Si complet nedrept fata de tata. Ii strica complet imaginea! Si e nedrept si fata de tine, fac din fapta ta o chestie foarte grava."
Christofer veni pana in dreptul ei si ii puse mainile pe umeri.
"Linisteste'te, Alice. Si eu si tatal tau stim asta, si el incearca sa rezolve cum poate, pentru mine, iar eu sa ma comport cat de bine pot, asta e ce mi'a sugerat el. Dar nu pot sa o fac daca tu strigi pe aici, vorbind despre minister, si despre minciunile Profetului, cand esti inconjurata de oameni care fac parte din minister." Alice incepu sa respire sacadat, dar in scurt timp se calma. Facu un pas mic in spate, dind din cap, si rosti:
"Si acum ce aveti de gand? Tu si tata?"

Puse articolul pe masa din spatele ei, dupa ce'l citise pe tot, si asculta acum conversatia celor doi.
"Si acum ce aveti de gand? Tu si tata?" intreba Alice vizibil ingrijorata, desi incerca sa fie stapana pe ea. Prizonierul ridica din umeri, si se aseza inapoi pe pat.
"Eu nu prea pot sa fac nimic. Trebuie sa astept."
"Si o sa'l lasi pe Alan sa rezolve tot?" intreba Mellisa. Christofer parea foarte degajat, si parea ca nici nu'i pasa. Nu i se parea de mirare ca cei doi frati nu se intelesera in ultimii cincisprezece ani.
"Pai nu prea cam alta alternativa, nu'i asa? Ce as putea sa fac de aici?" Alice paru sa inteleaga punctul de vedere al Mellisei si intreba si ea:

"Deci imi spui ca tata o sa se ocupe de treburile murdare, punandu'si la bataie reputatia, si integritatea, cat timp tu o sa stai bine mersi sa te relaxezi aici?" intreba astropufa putin deranjata de acest aspect.
"Alice, nu intelege gresit. I'am spus tatalui tau foarte clar ca pot sa ma apar si singur, dar a insistat sa ma ajute. Iar apoi cand am fost condamnat i'am zis ca nu o sa mor dupa trei luni in Azkaban, si ca m'a ajutat mult in timpul procesului, mai ales ca inchisoarea nu mai e la fel de rea ca pe vremea dementorilor, dar tot a insistat sa faca ceva pentru mine. Si nu o sa stie niciodata cat de recunoscator ii sunt."
Alice isi pleca capul, simtindu'se prost pentru ce a spus, dar apoi zambi, si adauga:
"Tati chiar te iubeste..."

Prizonierul o privi confuz. Inca respira sacadat dupa discursul pe care il sustinu.
"Ce vrei sa spui cu asta?" intreba el nedumerit.
"Ei bine," incepu Alice, "daca imi ofera mie ajutorul si eu il refuz, ma lasa apoi sa ma descurc singura. Nu insista, indiferent de ce e vorba."
"Chiar si asa Aly, aici e un lucru mult mai serios." interveni si Mell, dupa o lunga perioada de tacere. "Stiu ca tatal tau e dispus sa te ajute cu orice, si in cazurile periculoase nici nu a fost acolo, dar daca ar fi fost, nu cred ca ar fi dat inapoi doar ca tu sa inveti pe propria piele."

"Aici ai dreptate." se conforma astropufa. Christofer zambi, si intreba:
"Situatii periculoase? Te pomenesti ca nepotica mea este o mica aventuriera." Alice zambi la randul ei, si spuse cu un aer de superioritate:
"Nici n'ai idee!" Toti trei rasera pentru cateva clipe, iar astropufa intreba: "Totusi, ce ai de gand sa faci? Adica, tata are vreun plan?" Christofer isi drese vocea, si raspunse pe un ton aparent calm, dar care ii trada ingrijorarea:

"Din cate mi'a explicat mie, are de gand sa faca recurs. Ca sa mi se reevalueze acuzatiile, sa ma scape de ele, sau daca nu poate, sa'mi micsoreze pedeapsa. Mai mult de atat nici nu poate face."
"Dar nu pot fi si riscuri?" intreba Mellisa. "Ca spre exemplu, sa'ti mareasca pedeapsa?"
"Da, exista posibilitatea asta, dar nu de asta ma tem eu. Nu vreau ca Alan sa'si forteze norocul, incercand sa obtina ce e mai bun pentru mine. Nu vreau sa'si puna cariera in pericol."
"Nu cred ca tatei i'ar pasa de cariera lui. Ar face orice ca sa te scoata de aici, stiu sigur!" spuse Alice cu un zambet incurajator.

Christofer se ridica de pe pat, si spuse, dand din cap ca un robot:
"Eu nu vreau sa isi piarda slujba, sa'si strice reputatia, sau mai stiu eu ce de dragul meu." Imediat dupa ce spuse aceste lucruri, o bufnita cenusie ateriza pe fereastra, intre gratiile dure de otel. Prizonierul se intoarse rapid, si se duse imediat la pasare, luandu'i bucata de pergament legata de picior. Desfacu scrisoarea, si incepu sa citeasca.
"Christofer, aia e bufnitat tatei de la birou. Ce cauta aici?" Era deodata ingrijorata, dar si nerabdatoare sa afle ce spuse tatal ei.

Christofer termina de citit, si ii inmana scrisoarea lui Alice.
"I'am trimis o scrisoare tatalui tau acum doua zile rugandu'l sa vina sa ma viziteze, fiindca voiam sa vorbesc cu el, legat de...cum isi pune la bataie cariera pentru mine. Si asta e raspunsul." Mellisa citi si ea impreuna cu Alice, si cand termina de citit exclamara amandoua:
"Vine in doua ore?"
"Trebuie sa plecam de aici!" spuse Alice categorica.

Se ridica brusc in picioare, vrand imediat sa plece. Se indrepta catre usa celulei, dar Christofer o apuca de brat, ca sa o opreasca.
"De ce vrei sa pleci?" intreba el.
"Ei bine nu vreau ca tata sa ma gaseasca aici. Nu stie ca am venit, mi'am luat toate masurile de siguranta ca sa nu se stie ca am fost pe aici, si nu vreau sa stric totul, intampinandu'l pe tata la intrare."
"Si ce conteaza daca te vede?"
"Nu stie ca am aflat ca am un unchi, si nici nu vreau asta, de aceea, trebuie sa ajung cat mai repede la Londra, inainte sa ajunga el aici."
"In regula atunci. Drum bun. Ai grija de tine!" spuse Chritofer imbratisand'o.

Fetele iesira din celula, si se indreptara catre iesire.
"Ai de gand sa faci vreo ceva?" intreba Mellisa, cunoscand'o indeajuns de bine pe Alice pentru a sti ce insemna privirea ei.
"O sa incerc sa aflu cat de multe pot. Dar o sa am grija, sa nu'i dau tatei nimic de banuit." raspunse ea vorbind rar.
"Ai putea sa'i trimiti unchiului tau scrisori, ca sa afli ce se intampla. Dar sa nu o folosesti pe Abigail, ar atrage atentia, fiind alba."