Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Black ice

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:39 by Lexie Stryder.)

Lexie ii asculta cu atentie vorbele, punandu-si mintea la contributie. PoliPotiunea? Serios? Lexie se gandi pentru o clipa la asta. Da, nu era o idee rea, insa unde voia sa gaseasca o astfel de potiune? Vai, nu stiu, poate din poseta ta, Lexie? Viperina detinea o 'poseta fara fund', care se dovedea mult mai folositoare decat s-ar fi gandit ea.

"Am PoliPotiune la mine," spuse viperina, zambind scurt. "Cu placere". Scotoci in interiorul posetutei si scoase doua sticlute cu un lichid asemanator noroiului inauntru.
Il privi pentru cateva secunde pe baiat inainte sa isi dreaga glasul.

Lexie ii intinse lui Ethan una dintre cele doua sticlute, apoi o puse in buzunarul blugilor pe a ei. Nu voia sa o vada cineva, ar fi fost terminati amandoi daca erau prinsi cu PoliPotiune in Minister.
"Deci, de unde ai de gand sa faci rost de fire de par?" intreba ea, ridicand din sprancene.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:41 by Evan F. Lovel.)

Ethan îi zâmbi încrezător lui Lexie. Da, poate că ar fi fost o problemă, dacă fata n-ar fi avut PoliPoţiune la ea... în fine, firele de păr erau simplu de procurat. Liftul se opri la un anumit departament, însă Ethan nici măcar nu dădu atenţie unde se află.

"Vino după mine, şi prefă-te că ai un scop clar pentru care eşti aici," îi spuse el lui Lexie.
Apoi, păşi afară din lift, cu paşi apăsaţi şi repezi, cu bărbia în sus, privind fix şi fără să zâmbească. Mereu voise să se facă actor sau regizor, aşa că această "escapadă" în Minister i se părea foarte amuzantă. Văzu un bărbat în faţa lor şi îşi spuse în gând: Accio fir de păr de-al lui Filley. Firul de păr îi zbură complet din cap bărbatului, care tresări puţin, dar nu spuse nimic, direct în mâna lui Ethan, care se prefăcea că alungă o muscă.

Repetă acelaşi şiretlic şi pe o femeie din apropiere, apoi se opri brusc. Se întoarse pe călcâie şi o luă din nou spre lift, cu acelaşi mers şi aceeaşi atitudine.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:40 by Lexie Stryder.)

Lexie ridica din sprancene apreciativ. Ethan se prcepea la chestii de genul. Arata foarte...natural. Daca ar fi fost Lexie in locul lui, toate gesturile i-ar fi fost foarte exagerate si probabil ar fi intrat in vorba cu vreo persoana si ar fi vorbit despre ceva prostie ca si modul in care cainii fac pipi pe plantele vecinilor.

Isi adanci mainile in buzunarele blugilor si il astepta pe Ethan sa se intoarca. Facuse acelasi lucru cu o femeie si apoi se apropie de ea. Lexie rase si ii lua firele de par din mana, apoi il conduse intr-un coltisor mai retras, unde sa nu ii vada prea multa lume.
Scoase sticluta ei si puse firul femeii inauntru. Amestecul facu ceva bulbuci, insa nu se impotrivi si isi schimba culoarea intr-un roz sters. Polipotiunea isi alegea culoarea in functie de personalitatea persoanei.

Apoi baga firul barbatului in sticluta lui Ethan. Amestecul isi schimba culoarea intr-un mov inchis. Perfect.
Il privi pentru cateva clipe pe baiat. Avea sa bea ceva scarbos, chestia aia nu avea gust bun cu siguranta. In schimb de amestecul ei nu stia ce sa spuna. Poate va fi ceva mai bun.
Inspira adanc aer in piept si dadu potiunea pe gat. Nu trecura decat cateva secunde si pielea ii lua un aspect de clocot.
Infatiasarea i se schimba si, din cate vedea dupa haine, era ma inalta. Isi flutura bagheta si se schimba cu un pocnet surd.

"Randul tau," zambi ea catre Ethan.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:41 by Evan F. Lovel.)

Ethan se uită apreciativ la Lexie. Apoi, ceva pocni înăuntrul capului său şi începu să înjure.

"Am uitat să îi fac să leşine. Dacă ne întâlnim cu ei?" spuse el.

Da, făcuse o prostie. O rugă pe Lexie să îl aştepte unde era, şi ieşi din mica încăpere care servea pe post de cămară. Se furişă după Filley, prefăcându-se că nu face nimic dubios. Când acesta intră în baie, Steve îl urmă fără să se gândească.

Nimeni nu mai era în baie, aşa că fu uşor. O mică vrajă şi vrăjitorul era târât pe podea de către Ethan, spre cea mai apropiată cabină. Apoi, îl făcu invizibil, ca să nu fie găsit repede. Toate astea durară două minute, şi se grăbi spre femeie, ca să nu o facă pe Lexie să aştepte prea mult. O ajunse şi pe ea şi se prefăcu că îi deschide uşa. Murmră un Imperio şi o făcu pe femeie să intre într-o sală goală. Se ocupă repede şi de ea, cu aceleaşi vrăji şi tot tacâmul, apoi se înapoie ascunzătorii lor foarte secrete.

"Gata. sunt la pământ," spuse el, luând poţiunea din mâna fetei şi scoţând dopul cu un deget. O dădu pe gât şi se strâmbă atunci când simţi gustul extrem de rău. Imediat, pielea începu să îi capete acel aspect ciudat şi, în mai puţin de un minut, în faţa lui Lexie era un domn înalt, cam de patruzeci de ani, cu un pic de chelie şi ochii mici şi verzi.

"Să mergem," spuse Ethan.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:41 by Lexie Stryder.)

Lexie isi incrucisa bratele la piept si se stradui sa nu isi dea o palma peste fata cand ii auzi vorbele baiatului. Cum sa uiti asa ceva? Astepta in acea pozitie pentru cateva minute, dupa care incepu sa se plictiseasca si sa bata cu piciorul in podea nerabdatoare. Desi dura neasteptat de putin pana ce Ethan se intoarse, viperina mormai un 'in sfarsit' usor exasperat.

Se abtinu sa nu rada cand ii vazu noua infatisare a baiatului si inainta spre el cu o expresie amuzata. Macar 'personajul' ei avea maxim treizeci de ani. Isi auzi propriile tocuri cum sunara pe pe podeaua lustruita a Ministerului. Nu avea idee incotro se ducea, insa il urma pe Ethan pana ce ajunse din nou in fata liftului.

Isi dadu ochii peste cap si intra inauntru. Avea o expresie blanda pe chip, care spera din tot sufletul sa se potriveasca cu cea pe care o avea de obicei femeia. Adica, polipotiunea ei fusese roz, pentru numele lui Dumnezeu!
"Unde e biroul ei?" intreba ea, ingustandu-si ochii in momentul in care ramasera singuri a doua oara in acea zi.

**Evan F. Lovel** · 19 Jul 2012, 23:08

Ethan făcu semn spre lift, îndemnând-o să se urce.
"Nu e departe de aici," îi răspunse.
Se urcară amândoi în lift şi se simţi foarte stupid în corpul unui om pe jumătate chel, de vârstă mijlocie şi cu mustaţă. Ar fi preferat să îşi păstreze corpul său. Însă ştia că nu aveau altă cale şi nu avea de gând să se plângă.

Liftul se opri şi cei doi ieşiră într-un coridor lung, luminat de torţe pe de o parte şi de alta. Nu erau mulţi oameni pe aici, însă Ethan ştia că exact în fundul acestui coridor era biroul lui Dorris. Aşa că începuseră să meargă apăsat, ignorând toţi oamenii din jur şi, în curând se uitau la uşa mare de stejar al biroului ei.

Nu era nimeni în jur. Aşa că Ethan pur şi simplu apăsă pe clanţă. Era încuiat, normal. Şopti Alohomora şi, spre surprinderea ei, uşa se deschise cu un clic. Se aşteptase la ceva mai mult de la un birou de la Minister.

Intrară înăuntru şi Ethan se opri. Nu se gândise unde avea să caute medalionul, odată ajuns acolo.

**Lexie Stryder** · 19 Jul 2012, 23:45

Lexie îl urmă pe Ethan , fără să ştie exact cum ar fi trebuit să se poarte. Ivy era spioana asasină - sau cel puţin fusese - aşa că era printre puţinele momente în care Lexie chiar trebuia să joace teatru. Îşi duse mâna spre frunte, vrând să îşi dea părul la o parte din ochi când îşi dădu seama că, defapt corpul ei era complet transformat.

Înjură în gând, însă nu se plânse cu voce tare şi intră în birou imediat dupa Ethan, purtîndu-se ca şi cum ar fi avut ceva treburi importante de rezolvat. Părea că toată lumea se purta aşa la Minister.
Viperina închise repde uşa după cei doi şi se intoarse, scrutând interiorul biroului. Oftă, dându-şi seama că Dorris putea să intre in orice moment în încăpere şi să îi prindă. Ar fi avut mari, mari probleme.

"Medalion....medalion," murmură ea, începând să deschidă sertarele biroului mare din încăpere, în căutarea obiectului. "Accio medalion". Bineînţeles că nu se întâmplase nimic. Căută frenetic în continuare, însă se opri brusc, cînd o cheie se învîrti în broasca uşii.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 23 Jul 2012, 16:40 by Evan F. Lovel.)

Ethan se întoarse brusc la zgomotul pe care îl făcu cheia în uşă. Nu se gândise deloc ce ar face dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Îşi dădu seama că probabil ceea ce făcea nu era tocmai o idee bună. Îşi aminti de planul lui iniţial, la care renunţase din momentul în care Lexie dădu peste el.
Rosti în minte o vrajă de invizibilitate, apoi aruncă aceeaşi vrajă pe Lexie. Din câte vedea, fata îngheţase complet, ca şi cum dacă ar sta nemişcată, femeia care tocmai intrase pe uşă n-ar fi văzut-o.
Era Dorris, normal. Intră în birou şi închise uşa după ea. Apoi, traversă camera cu paşi mari şi se trânti pe scaunul din faţa biroului. Îşi sprijini coatele de masă şi îşi masă tâmplele, strâmbându-şi din greşeală ochelarii în formă de semilună de pe nas. Ethan îşi dădu seama că era obosită, pentru că părea mai bătrână ca niciodată. Părul alb îi stătea vâlvoiat în bucle mici, iar faţa era brăzdată de mai multe riduri decât de obicei. Pentru o clipă, lui Ethan i se făcu ruşine că venise să fure de la o bătrânică fără apărare, apoi îşi aminti scopul lui.
Nu-şi dorea medalionul în scopuri personale. Nu avea de gând să-l folosească ca să trăiască pentru mii de ani, sau ca să fie invincibil. Avea de gând să i-l dea mamei sale. Era sigur că tatăl lui va reuşi să vindece orice boală ar fi avut. Tatăl lui era Vindecător, iar mama lui tocmai aflase acum câteva săptămâni că are cancer. Normal că toată familia fusese distrusă, şi, când aflase de medalion, nici nu mai stătuse pe gânduri. Ştia că mama lui avea nevoie de asta.
Scrută camera în căutarea obiectului pentru care riscase atât de multe, şi atunci îl văzu, pe dulap, agăţat de o mică sculptură a două coarne de cerb. O luă pe Lexie de unde credea că era mâna ei, apoi o trase încet spre dulap, sperând să observe ceea ce voia să îi arate.
Atunci, Dorris plescăi nervoasă din buze şi se ridică brusc de la birou. Ethan aproape că crezu că le dejucase camuflarea, dar, fără să sufle vreo vorbă, femeia ieşi din birou şi încuie uşa după ea. Ethan îi ascultă paşii pe coridor, apoi scăpă un suspin de uşurare. Ridică vraja şi se simţi destul de în siguranţă ca să rişte nişte şoapte.
"Pe dulap, Lexie. Ăla e medalionul," spuse el, arătându-i fetei unde să se uite.

**Lexie Stryder** · 23 Jul 2012, 22:01

Lexie nu se mişcă din loc când Dorris intră în birou. Lăsase unul dintre sertare deschise şi se rugă în gând ca femeia să nu observe. Însă se părea că Dorris era foarte obosită şi pe viperină o prinseseră remuşcările când o văzu atât de vulnerabilă şi expusă. Simţi cum Ethan o prinse de mână şi tresări, uşor surprinsă că ştiuse unde era.

Ideea cu farmecul de invizibilitate fusese ingenioasă, nu putea să nege asta. Când femeia ieşi din încăpere pe neaşteptate, Lexie şi Ethan se văzură din nou, farmecul de invizibilitate dispărând.
Viperina îi urma privirea când îi auzi vorbele şi văzu medalionul stând cuminte pe dulap. Oftă de uşurare şi îl luă în palmă, ţinându-l astfel încât să îl vadă Ethan.

Nu îi plăcea sentimentul furtului, mai ales că nu ştia în ce scopuri avea să fie folosit obiectul, aşa că puse medalionul în mâna bărbatului cu un zâmbet.
"Tu ştii ce trebuie făcut cu el," spuse. Ştia că Ethan nu îl va folosi în scopuri personale, nici nu îl va da pe mâini greşite. Nu era genul, îşi dăduse clar seama de asta.

**Evan F. Lovel** · 11 Aug 2012, 19:06

Ethan luă medalionul şi îl puse înapoi în buzunar, zâmbind. Era mulţumit că în sfârşit pusese mâna pe el şi că nu fusese prins încă. Însă, toată acea stare de mulţumire dispăru ca prin farmec atunci când văzu că părul lui Lexie se lungeşte considerabil şi că firele albe încep să devină din ce în ce mai puţine. Se simţi apăsat parcă în jos, revenind la înălţimea lui originală, şi îşi pipăi obrazul care era acum proaspăt barberit.
Înjură printre dinţi şi se întoarse spre Lexie.
"Vom încerca un farmec de Invizibilitate până în lift, apoi putem redeveni noi înşine," spuse el, inventând repede un plan.
Incantă vraja şi Lexie dispăru, apoi el deschise uşa biroului şi aruncă o privire pe coridorul lung. Nu era nimeni, la prima vedere, dar ştia că cel mai posibil era să se întâlnească cu cineva până la lift.
Ieşiseră pe coridor şi începură să meargă cât de repede putură. De câteva ori, Ethan o strigă pe Lexie pe nume, ca să vadă pe unde era, dar îşi dăduse seama că nu era nevoie: fata se descurca şi singură.
Trecuseră în siguranţă de cinci oameni, unul dintre care îl atinse pe Ethan, dar nu realiză asta la timp ca să îi prindă.
Ajunseră în lift şi Ethan ridică vraja, bucurându-se că nu mai era nimeni.