Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ Black Roses

Totul era invaluit in liniste si pustiu.Bucati de zapada se topeau incet in mici suspine, iarba crestea frageda, verde, fara frica lumii mult prea mari, vantul rece primavaratic soptea ascutit ranit de crengile goale, uscate ale copacilor, pamantul se trezea lent, foarte lent. Era unul din acele momente cand nu te puteai bucura nici de frumusetea ultimelor zile de iarna, nici de viata si noul primaverii. Te puteai bucura cel mult de noroi, dar serios, cine face asta?

Intreaga viata parea prinsa intre zidurile vesnic reci ale castelului. Inauntru focul inca ardea, incaperile erau inundate cu rasuflari, cu zgomote, rasete. Scaunele nu ramaneau ncioadata goale, usile inchise, discutile incheiate, veselia starsita. Acolo unde vorbeau doi mereu trebuia sa vina un al treilea care sa mai aduca alti doi cu el. Acolo toti erau mult prea curiosi si prea nerabdatori sa te lase sa vorbesti, parca credeau ca intr'o singura secunda se pot transmite sentimente pentru o viata, se pot spune povesti ce au durat ani. Din ei nu era nimeni optimist, toti erau prea nepasatori sa creada ca exista ceva mai important decat glumele proaste pe care le faceau in momentul respectiv, prea ignoranti sa vada ca exista ceva mai mare decat ei si deca altii, mai mare decat totii: lumea. Acolo nimeni nu intelegea ca sentimentul ca nimeni nu de intelege, nimeni nu te asculta, ca nimanui nu'i pasa, este un sentiment, nu un moft. Din toate aceste motive si mult mai multe totul se intampla afara.

Sunetul respiratiei fetei injunghia nemilos tacerea. Bataile inimi stigau faptul ca inima Cercetasei nu era invinsa, nici nu abandonase lupta. Si'ar fi dorit asa de tare o discutie in doi, genul de discutie care sa o trezeasca si sa o elibereze precum un bulgare de apa aruncat pe fata dimineata. Dar ea era una si singura afara, nu avea cu cine vorbi, nu avea cine sa o asculte. Isi baga mana in buzunarul robei, cuprinsa de o curiozitate, scoase ceasul il privi si isi sopti siesi:
- Ora cinci?! Cum a trecut si ziua asta?

Fata se aseza mai bine bucatica de pamant relativ uscat si mai lua de lanca ea un trandafir alb. Din sticluta in care un lichid negru intens se balansa usor dupa felul in care il agita, fata turna o picatura si pe o petala a trandafirului aparura pete negre ce se intingeau in fibra acestuia ca panglicile de cerneala intr'un pahar de apa. Picatura cu picatura trandafirul devenea negru.
Cat de deosebit era! Cat de delicat si totusi puternic! In ce fel se vedeau perisori minusculi ai petalelor astfel incat pareau de catifea groasa, veche si totusi neatinsa de vreme! Parea trandafirul perfect.

• Adierea rece a iernii tarzii o izbi cand iesi din Castel. Desi zapada aproape se topise pe domeniile Hogwarts-ului, Cercetasa resimtea atingerea glaciala a vantului intrandu-i in oase si trimitandu-i fiori pe sira spinarii. Cobori usor treptele de marmura, avand grija sa nu alunece pe gheata fragila ce se formase acolo.
  
  Amurgul isi daduse duhul in sangerari fumurii cu putin timp in urma; acum, noaptea pusese stapanire peste imprejurimi, pictand cerul cu nuante inchise. Cateva stele brazdau vag intinderea de umbre, facand posibila inaintarea Cercetasei pe cararea ingusta.
  
  Nu ar fi trebuit sa se afle acolo, la acea ora in noapte; insa se saturase atat de mult de intamplarile din ultimele zile, incat simtea nevoia sa gaseasca o scapare. Una cat de mica. Doar ca sa simta ca nimic pe lumea aceasta nu conteaza, sa aiba impresia pentru doar cateva ore scurte ca nici macar nu exista. In mod ciudat, era singurul sentiment in care gasea alinare.
  
  Scotoci prin buzunar pana gasi pachetul de Marlboro si apoi isi aprinse o tigara. In sfarsit va reusi sa fie singura pentru putin timp; sa fie ea insasi, fara limite intre care sa se impuna.

• Iarna pusese stapanire cu totul peste tinut. I placea iarna, sa simta frigul pana in maduva oaselor decat sa moara de cald. Nu putea spune ca detesta vara dar nu era fana deloc a caldurii. Isi lua pe ea o geaca groasa, blugii si o pereche de cizme inalte pana la genunchi, cat si roba peste. Sigur aveau sa-i inghete venele si frigul sa intre pana in maduva oaselor dar nu mai conta momentan.
  
  Era tarziu si voia doar sa se relaxeze, nu avea somn..probabil daca cineva ar fi prins-o si-ar fi luat puncte scazute la casa si detentie plus o morala de la Ingrijitor. Inghiti in sec si iesi din Turnul Cercetasilor in speranta ca va fi singura si se va putea relaxa putin.
  
  Inghiti in sec si deschise usa subtil..usa din spate a castelului, pentru a fi sigura ca nu avea sa o prinda nimeni..cel putin asa voia. Ofta scurt si tinta ei acuma era Curtea Interioara, voia sa mearga pe o banca si sa priveasca luna fara sa fie deranjata..dar brusc o observa pe Rose in fata si pornii spre ea.
  
  - Hei, asa tarziu la o plimbare, Rose?continua ea cu un zambet pe buze.

• Cu o miscare scurta din bagheta, aprinse tigara. Isi strecura apoi bagheta inapoi in buzunar, considerand ca nu avea nevoie de lumina in acea noapte. Razele lunii ii dezvaluiau indeajuns de mult imprejurimile , intrucat nu ii era teama ca ceva ar putea-o lua prin surprindere. Isi puse tigara intre buze si inspira adanc fumul. In sfarsit, se putea bucura de liniste.
  
  Se lasa sa cada langa un stejar noduros, sprijinindu-se de trunchiul acestuia. Pamantul pe care statea era rece, inghetat, insa nu o deranja. Asculta cum vantul suiera printre copaci, antrenandu-le ramurile dezgolite intr-un dans salbatic.
  
  Auzi in curand niste pasi ; sunetul venea la ea precum un ecou. Silueta din fata ei ii era binecunoscuta. Vocea Julietei rasuna imediat pe urma, confirmandu-i suspiciunile.
  
  - O ,da, ca de obicei, raspunse Cercetasa. Nu te-ai obisnuit cu plimbarile?

• Isi puse fruntea in maini pentru o secunda incepand sa o doara capul. I trecu repede dupa ce simti ca un fulger ce i trecu prin tot capul si se intoarse din acel "cosmar" rapid, uitandu-se la Rose. Isi puse bagheta inapoi in buzunar si se aseza lasandu-se in jos pe trunchiul de copac langa Rose.
  
  - Ba da, dupa ultima expeditie cu portalurile..mai pot sa zic ceva? continua ea pe un ton amuzant si glumind.
  
  Inghiti in sec si inchise ochii, inspirand acel aer rece simtind fumul de tigara ce venea de la Rose. Era o surpriza sa o vada pe cercetasa fumand, nu o deranja..atata timp cat o facea pe Rose sa se simta bine. Ea nu era adepta a fumatului si nici nu avea sa fie vreodata.

• - Ai ramas cu sechele de atunci, eh? replica Desiree.
  
  Rasufla usor, iar fumul de tigara se raspandi prin jur. Noaptea aceasta ii amintea de zilele in care hoinarise cu Jennifer prin Padurea Interzisa; si nu numai cu ea. Mai existau cateva persoane care cunosteau obsesia ei fata de tutun. Si , bineinteles, cum ar fi putut uita petrecerile Cercetasilor la care gaseai Berezero si whiskey foc la fiecare pas?
  Ar fi intrebat-o pe Julieta daca isi dorea si ea o tigara, dar nu prea considera ca Cercetasa era genul care fuma. Asa ca se multumi sa-si pastreze tigarile.
  
  - Pe tine ce te aduce pe aici? o intreba.

De obicei noaptea era cea mai buna prietena a cercetasei insa de aceasta data nu era de partea ei. Nici nu simti cand se scursese timpul. Luciana isi petrecuse toata ziua in Hogseamde, la Zonko. Nimerise in ziua in care se aducea marfa in sat. Era destul de ciudat sa vezi cuferele cu marfa zburand pur si simplu...cu siguranta erau aduse de Thestrali, pentru ca Luci nu-i putea vedea. Acum alerga prin tunelul Salciei Batause care, desi nu era mai intunecat decat putea fi in timpul zilei, era mai greu de strabatut datorita "incarcaturii" pe care fata o cara. Buzunarele ii erau pline de cateva produse noi zonko insa ,sub pelerina, fata de-abea tinea doua butoiase de Berezero . Madame Rosmerta s-a dovedit foarte binevoitoare cand fusese prinsa in tacerea noptii in fata magazinului ei " La Trei Maturi" giugiulindu-se cu un distribuitor. Singura conditie a fost sa nuii fie revanduta marfa la pahar in incinta scolii- Luciana zambi din nou amintindu-si conditia pusa- asta nu mai facuse...trafic cu berezero.

Iesi taras de sub radacinilie salciei si alerga nebuneste traversand domeniul. Era destul de rece, adia si un vant nesuferit. Mana amortita a fetei ceda sub greutatea butoiaselor si unul cazu exact pe un picior. Cu un icnet innabusit fata il ridica si cumpanindu-se de greutatea "marfii" se sprijini de un zid din apropiere sa-si traga sufletul. Un murmur spart se putea destinge, cu greutate ce e drept. Dupa o scurta analizare a curtii Cicy isi vazu doua colege de casa intr-un colt. "Yey! se anunta o seara lungaa!" gandi ea indreptandu-si pasii spre ele.

"V-am prins!" Chitai cercetasa ajunsa langa cele doua fete. Le recunoscu, erau cele care o ajutasera in Padurea Interzisa in seara in care il gasise pe Colt. "Bucuroase de musafir? Aveti planuri pe seara asta?" adauga fata scurt scotand la inaintare bratele ticsite.

• Cercetasa dadu sa spuna ceva, insa se opri cand vazu bratele ticsite de dulciuri pe care le avea Luciana. Cuvintele i se amestecara in gura pe masura ce continua sa se uite la comorile colegei sale. Incerca sa-si mute privirea in orice alta parte.
  
  - Salut si tie, Luciana, ii spuse. Nu aveam niciun plan.. pana sa fi venit tu.
  
  Un zambet larg, inocent se contura pe buzele fetei. Cu cat erau mai multi Cercetasi, cu atat mai bine. Ca sa nu mai mentioneze ca Luciana probabil se dusese intr-un loc asemanator cu raiul pentru ca apoi sa-si sacrifice dulciurile. Si nu oricui, ci colegelor ei.
  
  - Unde ai fost noaptea asta? o intreba, cu privirea atintita asupra dulciurilor.

Luciana nu se putu abtine sa nu zabeasca vazand ca Desiree nu-si dezlipea ochii de la prada ei. Dupa ce rausi sa innabuse un pufnet spuse "Vin din Hogsmeade.S-au facut aprovizionari.Aici-in timp ce vorbea flutura din coate sa-si miste marginile pelerinei- am tot ce e nou la Zonko. "

In secunda urmatoare cercetasa se aseza turceste lasand butoiasele de Berezero sa se rostogoleasca langa ea si incepu sa-si goleasca buzunarele "Au adus niste gandaci cameleoni care odata eliberati emana cel mai urat miros pe care l-ai simtit vre-odata." In timp ce prezenta cutiuta verde cu o imagine sugestiva se zdruncina de forfota continutului. " E amuzant pentru ca fiecaruia in parte ii poate mirosi in alt fel...depinde ce experiente a avut pana in prezent. Explodeaza in cateva minute dupa eliberare. Sa va ganditi unde ii putem elibera Si aici - cercetasa adoptand un aer de suprematie mangaie o cutie de lemn de cires- am ceva ce nu va fi pus la vanzare niciodata..niste artificii care odata aprinse iau forma persoanei la care te gandesti. In restul pachetelor habar nu am ce e. Cel rosu mare era singurul- vanzatorul mi-a zis ca nu a primit nicio foaie de instructiuni. Deschideti daca aveti curaj.". Zambi Cicy provocator. "Nu o sa va vina sa credeti, madame Rosmerta e incurcata cu un negustor de berezero. De la ei am butoiasele si dulciurile...

"Camera necesitatii, camera comuna a Cercetasilor sau cunoasteti vre-un alt loc mai bun?"Luciana dadu glas gandului comun al fetelor.

• Zambind larg, fata isi plimba privirea la dulciurile adunate in jur. Se simtea ca si cand tocmai intrase in Zonko, adica in rai.
  Luciana avusese o gramada de noroc, mai ales fiindca gasise si niste Berezero. Inca imaginandu-si ce se putea petrece intre madam Rosmerta si negustorul de Berezero, Desiree ii raspunse colegei sale:
  
  - Poate Camera Necesitatii. Ma gandesc ca, daca mergem tocmai acum in Turn, s-ar putea trezi un coleg de-al nostru sa.. iti fure dulciurile, Luciana.
  
  Rostise ultimele cuvinte pe un ton cu totul afectat. Adevarul era ca, daca cineva ar fi coborat in Camera de Zi si ar fi vazut toate dulciurile Lucianei, cu siguranta ca Desiree nu ar mai fi capatat nimic.
  
  - Si banuiesc ca nu ai vrea sa se intample asa ceva, continua fata.