Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ BlankHeart

-. Prolog - Andrei - Viata mea mizera



E doua jumate' dimineata si n-am idei de titlu. Sunt Andrei, am aproape 19 ani si locuiesc pe undeva prin Romania. Nu ma intrebati orasul ca nu-mi pasa, fie el capitala fie sat. Am terminat liceul anul trecut si am vrut sa merg la facultate, insa ai mei cica nu aveau bani. Cat despre viata mizera de major? Ei bine, tatal meu a murit intr-un accident de masina cu putin timp inainte sa implinesc un an, iar maica-mea s-a recasatorit cu un idiot pe nume Laur. Stau intr-o camera foarte mica, lucrez part-time si seful meu e un idiot care nu imi da salariu decat zece milioane cand as merita cincispe, sau poate chiar saispe milioane.

Tot ce am sunt trei caiete, un pix, cateva haine pe care le pastrez in lada patului (fiindca nu am altundeva unde) si cartile pe care le imprumut de la biblioteca. Ah, fir-ar, o lumina la baie. Ala'i Laur, singurul pe care il cunosc capabil sa mute Universul din loc cand misca. Si daca ma prinde ca nu dorm si ‘numar oile’ pe tavan.

Mda, de ce-mi pasa? Pai, e simplu. N’ascult, nu imi pasa de ei. Acum la revedere, ca am impresia ca are de gand sa treaca prin camera mea.
_______________________________________________

[img(197px,300px)]http://rdiana13.files.wordpress.com/2010/12/taylor-swift-1156701.jpg?w=197&h=300[/img]
I. Te-am intalnit… – Claire
Hei, sunt Claire si am 17 ani, merg la o scoala – nu stiu cum se numeste – si sunt in clasa a 11a. Am parul blond, ochii cenusii si sunt destul de inalta. Desigur, sunt o fata normala. Nu am avut incidente in familie si nici eu nu am patit ceva vreodata si sunt foarte mandra de asta. Sunt cea mai populara fata din scoala, am si o gramada de prieteni, sunt foarte fericita si multumita de ceea ce sunt. Buna la invatatura, populara, ce altceva mi-ar mai trebui ?
~~~
- Hai, Claire, trezește-te!
E mama mea. Aceeași mamã iubitoare, dar totuși nu mã mai putea lãsa sã dorm ? Mã scol din pat bombãnind, apoi merg la duș. Îmi fac repede un duș apoi mã îmbrac. O pereche de blugi albaștri, aproape negri de fapt, o bluzã mov și o pereche de botine negre. Era printre tinutele mele preferate. Fiind printre utlimele saptamani din anul acesta, toti ne imbracam mai… special. Dar eu nu ma prea sinchiseam vreodata, ca oricum orice as purta tot populara raman. Sa continui deci.
Am luat in mana felia de pizza care mi-o pusese mama si apoi am pornit spre scoala. Pe drum am dat peste Laura, o prietena foarte buna de a mea, colega de clasa de asemenea.
- Ce mai faci ? am intrebat-o eu zambind. Laura imi zambi scurt.
- Bine, tu ? raspunse ea si am pornit impreuna spre scoala…
~~~
M-am asezat pe o banca in parc. Abia terminasem orele. Apoi l-am vazut. Statea langa un copac. Am zambit, uitandu-ma la el, dar mi-am plecat rapid privirea realizand ce faceam. Am scoas telefonul din buzunar si am intrat pe messenger. Noroc ca aveam net pe mobil. Mi-am bagat castile in urechi, fara sa dau drumul la muzica.
blonde_claire: hey. buna ioana
yw@n@: buna claire, ce mai faci ?
blonde_claire: er, cred ca bine. prin parc.
yw@n@: a, misto.
Am bagat telefonul in buzunar, prefacandu-ma ca citesc (imi scosesem o carte), urmarindu-l atenta in timp ce se apropia de mine.
- Papusa, ce te uiti asa la mine ? intreba el. L-am privit urat.
- Ai grija tu cum si la cine te uiti, da ? m-am luat eu de el. Arata asa de… asa !
- Hai, papusa, stii ca salivezi dar nu vrei sa mi-o arati !
zise el. Er, de ce trebuia sa ma dau de fiecare data de gol ? Ma si intreb cum de mai sunt cea mai populara fata din liceu. I-am aruncat o privire urata, ridicandu-ma usor in picioare, apoi am dat sa plec.
II. Te-am intalnit – Andrei
Ah, m-am trezit ‘foarte’ bine dispus astazi. Am dormit doar doua ore fiindca dragi mei ‘parinti’ (adica mama si ipocritul idiot care se da a fi tatal meu) s-au trezit sa se certe la ora patru dimineata, apoi nu am mai putut adormi. A fost chiar minunat. Apoi a trebuit sa merg sa spal pe jos in biroul sefului (parca nu are menajera, dar aia tot ce poate sa faca e sa sa se culce cu angajatii, prelungind ‘activitatea’ si pe birou in timpul serviciului). Apoi a mai trebuit sa ii aranjez iar prin birou tot ce are, iar apoi m-am dus, ca deobicei, la restaurantul la care am picat saptamana asta sa stau ca ospatar. Sefu’ are multe restaurante si deobicei ne pune cu randul.
Dupa ce am terminat programul, am plecat putin in parc. Am stat pana seara. M-am sprijinit cu spatele de un copac, cand o fata intra acolo. Era singura persoana din parc inafara de mine. Scria ceva pe telefonul ei mobil. apoi l-a bagat in buzunar si a luat o carte, desi se uita la mine. Era frumusica. Am zambit pentru mine si m-am dus in fata ei. Am intrebat-o:
- Papusa, ce te uiti asa la mine ? Poate prea dur, dar a fost singura idee a mea sa intru in vorba cu fata aia.
-Ai grija tu cum la cine te uiti, da ? Aii, dura fata ! Am ras usor.
- Hai, papusa, stii ca salivezi dar nu vrei sa mi-o arati ! i-am zis eu. Ups, iar vorbise gura fara mine. Fata se ridicase in picioare si dadu sa plece. Ce aveam sa fac ? Nu puteam sa o opresc cum opream alte fete… Scuze, papusa. am zis eu, crezand ca e putin prea tarziu. Se opri si se uita la mine.
- Stii ce, papusel ? Ne mai vedem noi maine sa vezi cum o sa regreti ca te-ai luat de mine. Dura tipa. I-am zambit sarcastic si m-am indepartat. Oricum inima mea era goala de cand maica-mea s-a casatorit cu idiotul ala, nu mai sunt in stare sa iubesc, nu imi mai pasa de fete.

II. Presimt ca iese cu scantei - Claire
-Scuze, papusa. Ah, il apucase regretul ? Imi venea sa ii zic ca nu are nimic, dar era putin cam greu pentru mine. Mi-am rotit ochii prin parc, incercand sa par ca nu sunt chiar atenta la el. I-am trantit una :
- Stii ce, papusel ? Ne mai vedem noi maine sa vezi cum o sa regreti ca te-ai luat de mine. Nici eu nu credeam ce zisesem.
Mi-a zambit sarcastic si s-a indepartat. Ce puteam face ca sa il opresc pe loc ?
- Hei, papusel ! i-am strigat eu. Baiatul se opri si se intoarse, apoi se uita la mine. Parca a zambit din coltul gurii, dar nu sunt sigura. L-am privit curioasa, apoi i-am zambit si eu usor.
- Cum ai zis ca te cheama ? a intrebat el, fara "papusa" de data asta
- Claire; incantata de cunostinta. recitai usor plictisita. Apoi am dat mana cu el. As fi continuat sa imi agit mana in a lui, daca nu as fi realizat la timp cat de prostesc e.
- A. Eu sunt Andrei. Un nume dragut, dar destul de comun. I-am privit cu interes ochii cenusii.
Mi-am trecut greutatea de pe un picior pe altul.
- Cati ani ai ? ma intreba el.
- Ãã... e... eu... m-am fastacit eu, apoi am tras o gura de aer in piept (bombanindu-ma singura). Am 17 ani ! am zis hotarata.
- Ai, ai ce hotarata esti ! rase el, fara sa dea semne ca mai avea ceva de adaugat, dar se pare ca m-am inselat. Am aproape 19 ani, dar am terminat scoala acum un an, stii, de la sase ani la scoala. zise el. Da, chiar de 19 ani parea, dar arata prea... apasat de griji. Am inceput singura sa ma gandesc la ce ar putea fi, cand el ma intrerupse din gandurile mele. Si, unde inveti?
- Ãã, nu stiu exact cum se numeste scoala. Am indicat absenta o cladire, nu foarte departe de parc. Sunt clasa a 11a. am continuat. Baiatul mi-a zambit. I-am zambit si eu.
- Ãh, ce e de zambit ? ma intreba usor incurcat.
- A, nimic, am spus repede, ma gandeam la tema mea. Ceva de... desenat. Pot sa te desenez pe tine?
Te rog, te rog, nu ma crede nebuna., am gandit eu.
- Sa vedem ce iese..., murmura el. Uau, a mers, mi-am zis, inainte sa continue amuzat: -...sau ma tragi pe sfoara?
L-am privit socata, iar zambetul ii disparu de pe fata, lasand loc enervarii.
- E treaba mea pe cine desenez daca se lasa desenat ! am protestat eu, iar el imi taie vorba, enervat.
- Ma cam plictisesti. Esti doar o fetiscana.
-Da, de ce sa-mi bat capul? am spus enervata.
Baiatul pleca. Am plecat si eu.

II. Presimt ca iese cu scantei - Andrei
- Hei, papusel ! Ai-ai. Se pare ca voia sa vorbeasca cu mine. Am zambit triumfator, inca cu spatele la ea, apoi m-am intors, doar cu un zambet in coltul gurii. Am privit-o, analizand fiecare detaliu al ei. Avea o figura si un corp perfect.... Ah, ah, despre ce tot vorbesc eu aici ? Nu, trebuie sa imi inchid inima, nu trebuie sa iubesc, fiindca daca pierd ceea ce iubesc atunci o sa sufar... Oftez, fara sa o las sa observe.
- Cum ai zis ca te cheama ? am intrebat-o eu, sperand sa nu imi intoarca spatele si sa plece. Dar ce tot vorbesc eu aici ? Poate sa plece si sa faca ce vrea, cand vrea, nu imi mai pasa de nimeni. Pff, iar ma cert cu mine insumi.
- Claire; incantata de cunostinta. A, dragut nume. Al meu era asa de banal si de intalnit, poate avea sa rada de mine. Mi-am invartit ochii peste tot ce se afla in parc apoi i-am raspuns.
- A. Eu sunt Andrei. Fata incepuse sa isi agita mana intr-a mea, asa ca am privit-o curios. Patise ceva ? Spre mirarea mea, nu rase de numele meu. A inceput sa se uite curios la mine, si am privit-o tot cu mirare.
- Cati ani ai ? Uneori tind sa pun prea multe intrebari. Poate ar fi trebuit sa tac. Si prea patetica intrebare. Fata se uita la mine apoi imi raspunse:
- Ãã... e... eu... A inceput sa se fastaceasca. Facuse ceva caraghios ? Ah, nu cred. M-am asezat putin mai comod, apoi i-am auzit raspunsul. Am 17 ani ! Eiii, e cam hotarata. I-am raspuns detasat:
- Ai, ai ce hotarata esti ! Am inceput sa rad. Cred ca nici nu se astepta sa ii zic si eu cati ani am, dar i-am spus, dovada ca s-a inselat. Am aproape 19 ani, dar am terminat scoala acum un an, stii, de la sase ani la scoala. Si chiar aratam de 19 ani, nu cred ca s-ar fi putut gandi la alta varsta. M-am hotarat sa o mai intreb ceva, asa ca... Si, unde inveti?
- Ãã, nu stiu exact cum se numeste scoala. Mi-a aratat apoi o cladire pe undeva pe langa parc. Sunt clasa a 11a. continua ea. Am zambit.
- Ãh, ce e de zambit ? am intrebat incurcat, destul de curios.
- A, nimic, ma gandeam la tema mea. Ceva de... desenat. Pot sa te desenez pe tine? Ah, interesant. Voia sa isi gaseasca pe cineva pe care sa deseneze... Am acceptat :
- Sa vedem ce iese..., murmura el. Uau, a mers, mi-am zis, inainte sa continue amuzat: -...sau ma tragi pe sfoara?
Zambetul de pe fata mea lasa loc enervarii.
- E treaba mea pe cine desenez daca se lasa desenat ! protesta ea. Eram insa destul de enervat, asa ca i-am taia vorba fara sa ma chinui prea mult sa ma intreb ce voia:
- Ma cam plictisesti. Esti doar o fetiscana.
-Da, de ce sa-mi bat capul? s-a prefacut ea jignita. Apoi m-a impins jos de pe banca. Fara sa protestez, m-am ridicat si am pornit in directia opuse. Era cam ora noua, iar sotul idiot al maica-mii sigur va zice ca vin prea tarziu acasa. M-am indepartat cu pasi hotarati, egali.
Cand am ajuns in fata blocului, am scos cheile si am deschis usa. Am urcat scarile cu pasi apasati. Am intrat in casa. Supeeeerb. Mama si idiotul de Laur se apucasera sa se certe iar. M-au privit urat.
- TU ! zise Laur. E vina ta ! continua el sa reproseze. L-am tratat cu c*ru' (scuzati de expresie) si am mers la mine in camera. Mi-am inchis usa (si cu cheia) si apoi mi-am scos un caiet. Am inceput sa mazgalesc desene. Mi-am bagat castile in urechi. Peste ceva timp sigur aveau sa vina la mine, sa ma ia la intrebari, ca cica de ce vin la ora asta si alte tampenii, dar pur si simplu nu imi prea pasa.
_______________________________