Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn / Borgin & Burkes / Blestemul lui Gregorovitch

Avantajele unui director la Hogwarts erau si acelea ca avea acces la informatii ascunse sau secrete, la lucruri la care altii nici nu s-ar fi gandit. Facandu-si o nota mentala sa ajunga director la Hogwarts candva in viitor, Sal incepu sa analizeze cele cateva optiuni de continuare a dialogului foarte linisit in care se afla.
Prima parea eficienta dar cam greu de realizat. Gesticulare cu mainile si explicatii, in timpul acesta vraja de ascundere cu bagheta urmata de blestem de ucis fara bagheta. Extrem de greu de realizat consecutiv, dar posibil. Disparitie intr-un loc sigur. Posibilitate de capturare destul de mare, chiar si cu vraja de ascundere.
Urmatoarea optiune era la fel de tampita: sa ii spuna adevarul vrajitoarei.
Sal respira o data adanc, apoi spuse simplu, cu un aer de 'nu stii nimic':

"Ariadna n-a fost pastrata de un singur om. Ar fi incercat sa o foloseasca in cele din urma si ar fi murit. A fost pastrata de intreaga familie. Bunicul e mort de altfel. Ghiceste cum." zambi el.

Ridica apoi bagheta proprie usor si o indrepta aparent in joaca spre Bell.

"Stii jocul acela, ruleta ruseasca? Daca ar fi sa fac o vraja si bagheta aceasta e doar un fals, te-ar rani. Dar daca e Ariadna, as muri eu."

• Il privi cu raceala, arborand un suras sarcastic; ar fi fost de-a dreptul idiot sa riste intr-un asemenea hal. Nu avea idee daca aceea era adevarata copie, sau doar un fals menit sa ii serveasca pe post de bagheta. Erau sanse egale sa moara, oricare din ei; si totusi, la norocul ei. Mai bine nu risca nimeni nimic.
  
  Isi ridica mana incet, prinzandu-i incheietura si simtind tresarirea tanarului cand degetele ei reci ii atinsera pielea.
  
  "-Mai bine nu ne jucam cu asa ceva" spuse ea, sec; indiferenta din voce era aproape ironica, dar totusi, Sal nu paru sa vrea sa mai faca o gluma. Era o situatie destul de ciudata si amandoi detineau informatii ce puteau sa-i ajute. Doar daca le-ar fi pus cap la cap. Fara cooperare nu reuseai niciodata - sau aproape niciodata.
  
  Ramase tacuta pret de cateva clipe, plecandu-si privirile; erau atat de multe lucruri noi, intr-un timp atat de scurt. Stia ca bagheta ucidea orice vrajitor dedicat Magiei Negre, deci aflase si ca Viperinul prezent nu era tocmai slujitorul lui Dumbledore - de parca nu fusese evident din prima clipa; mai rar viperini care sa nu devina Devoratori dupa absolvirea Hogwarts'ului. Si evidentele nu erau tocmai incurajatoare din acest punct de vedere.
  
  "-Deci bagheta poate fi la tine sau la orice alt membru al familiei" spuse tanara, meditand; trase concluzia ca nici ei nu stiau la cine e adevarata bagheta - sau mai bine spus, Sal nu stia.
  

In alte vremuri si conditii, chiar si Dumbledore ar fi primit un blestem de ucis daca ar fi atins atat de nesabuit bratul lui Salathiel. Acum insa viperinul avea alte obisnuinte si dupa toate probabilitatile vrajitoarea din fata lui putea sa il ajute mult la capitolul reputatie pozitiva daca stia sa isi joace cartile corect.

"Poate reconsideri jucatul acela daca iti spun ca ultimul membru al familiei mele a murit recent intr-o celula de la Azkaban." spuse el rar.
"In afara de asta, prejudecatile de care dai dovada te fac sa privesti lucrurile altfel decat sunt. Cu siguranta consideri ca daca un vrajitor foloseste magie neagra, este un vrajitor intunecat. Eu consider ca asta tine de modul in care o foloseste. Prin urmare nu ma consider un vrajitor intunecat, chiar daca utilizez magie neagra." mai rosti el inainte sa astepte miscarea vrajitoarei.

• Ridica usor o spranceana, incrucisandu-si bratele la piept; o persoana care folosea magia neagra nu era adepta Intunericului - nu era de acord cu principiul asta. Dar probabil nu avea nicio relevanta faptul ca aveau pareri diferite. Tot ce trebuia era sa se ajute unul pe altul - iar ea sa-si satisfaca setea aceea de curiozitate care pornise inca din prima clipa cand vazuse modelul fin, incrustat in lemnul baghetei.
  
  "-Deci aceasta este copia renumitei Baghete de Soc" remarca ea; fusese o afirmatie, nu o intrebare.
  
  Aproape nu ii venea sa creada ca o avea in fata ochilor pe Ariadne; isi aminti brusc toate serile petrecute in Biblioteca, in Sectorul Interzis. Intrebase pana si sufletele trecute in nefiinta - fantomele erau cateodata mai informate decat cei vii. Si nu gasise mare lucru; stia povestea, dar nu stia actualizarea ei - pana acum.
  
  "-Am totusi o nelamurire; de ce tocmai tu? De ce familia ta?" intreba Bells, incruntandu-se usor. Stia alte zeci de familii de vrajitori cu sange-pur, adepti ai Magiei Negre - iar de familia lui nu auzise in viata ei.
  

Sal incepu sa-si piarda putina rabdare de care dispunea. De cand erau directorii de la Hogwarts atat de inchisi la minte? La urma urmei datorita lor i se permisese sa studieze acolo si le era recunoscator pentru asta. Incerca sa fie cat mai putin ironic cu putinta, dar nu-i iesi deloc se pare.

"De ce gandesti ca o functionara de la Minister, Bell, parca? Pentru voi bagheta asta e foarte importanta dar pentru vrajitorii intunecati e inutila. Faptul ca era pastrata in familia mea nu era cine stie ce privilegiu, ci doar o urmare a ordinului dat de Grindelwald, pentru care toti au avut un deosebit respect, nu stiu de ce. De altfel dupa moartea tatalui meu nu s-a mai ingrijit nimeni de ea."

Se gandi daca sa continue, dat fiind ca vrajitoarea si-ar fi putut pierde interesul si ar fi chemat un Auror sau alte papusi de-ale Ministerului. Satisfactia de a-i dovedi ca n-are dreptate triumfa insa. Sal ridica bagheta si sopti "Lumos!" O lumina slaba palpai in varful baghetei, iar viperinul continua:

"Daca Ariadna ar fi ajuns la mine, unul din noi ar fi fost mort. Ti-am zis deja ca nu consider ca sunt vrajitor intunecat, desi folosesc magie neagra. Deci daca as avea-o nu m-ar impiedica nimic sa incerc sa o folosesc. De aici mai departe gandeste si singura." incheie el, sperand ca spusese destule ca sa evite o confruntare.

• Nu mai spuse nimic, lasand tacerea sa umple distanta dintre cei doi; il privi, dar nu spuse nimic. Dupa moartea tatalui sau nu se mai ingrijise nimeni de bagheta deci... Chestia asta o facea sa reflecteze la anumite lucruri; iar remarcile insistente ale tanarului in legatura cu faptul de a fi sau a nu fi un vrajitor intunecat incepeau sa ii dea de asemenea de banuit. Vedea ceva ciudat in orice in momentul de fata, si lucrul asta nu i se intampla prea des.
  
  "-Ok" raspunse ea, cu o voce joasa; nu mai avea sa ii spuna nimic.
  
  Ii aparu un zambet pe chip cand isi aminti de comparatia cu "o functionara de la Minister". Nu dori totusi sa inceapa o discutie pe acea tema cu el - pentru ca ar fi putut spune destul de multe lucruri. Fara rost, bineinteles. Nu isi gaseau sensul, pentru ca abia se cunosteau de cateva minute. Si nu ii tinea impreuna decat curiozitatea pentru bagheta.
  
  Insa un zgomot puternic, ca si cum ar fi trasnit in ceva, se auzi brusc in intreg mazaginul; tacerea fu sparta in milioane de cioburi dureroase si toata lumea se panica. Cineva spuse insa pe o voce mai ridicata, care le acoperi pe celelalte, sa nu se miste nimeni. Nu stia ce se intamplase; isi indrepta privirile spre tanar, tematoare. Voia doar sa plece de acolo.

Baiatul aproape zambi la reactia unor vrajitori din magazin care se intrebau panicati ce sa faca. Pe de o parte Sal ii intelegea, iar pe de alta parte se gandea ce idiot le strigase sa nu miste cand jumatate din vrajitorii de aici erau in stare sa Dispara. Nu avea insa de gand sa stea aici destul timp cat sa afle, asa ca o intreba pe vrajitoarea din fata sa:
"Esti in stare sa-l apuci pe vanzatorul acela si sa Dispari cu el pana la monumentul de la Pestera lui Godric? Sper ca da, pentru ca eu nu imi permit sa stau mult timp p-aici."
Ceea ce nu avea de gand sa ii spuna era ca, daca nu accepta, el isi putea lua adio de la misterioasa bagheta.

• Se apropie in graba de vrajitorul batran, apucandu-l de maneca robei cenusii, invechite de trecerea nemiloasa a timpului. Se concetra asupra destinatiei, insa nu se intampla nimic - nu putea Disparea. Facu ochii mari cand realiza ca nu era singura, si aproape toata lumea din incapere avusesera aceeasi revelatie.
  
  "-Iti bati joc de mine?" mormai ea, dandu-si ochii peste cap; se intoarse spre Salathiel, cautandu-l din priviri. Il zari in locul in care il lasase si se indrepta spre el. "Haide" ii spuse tanara vanzatorului, tragandu-l dupa ea.
  
  Se intamplase ceva si inca nu realizase cu adevarat ce; voia doar sa plece de acolo. Iar destinatia Pesterii i se paru brusc foarte atragatoare. Vazu insa in urmatoarele clipe o lumina aurie, filtrandu-se prin geamurile inalte, cenusii; iar apoi, vrajitorii incepura sa Dispara cu zecile. Magazinul se goli, lasandu-i pe cei trei in intuneric.
  
  Iar apoi urma ceva neasteptat; usa de la intrare se dadu cu putere in laturi, izbindu-se violent de peretele ingalbenit.
  

'Hai odata! Hai!' Baiatul astepta ca Bell sa Dispara odata cu nenorocitul de vanzator, deoarece voia sa fie sigur ca nu rateaza scopul venirii lui pe Aleea Nocturn. Spre uimirea lui insa nu numai Bell, dar si ceilalti vrajitori stateau pe loc si holbau ochii de colo-colo.
'Ce naiba, s-au tampit cu totii?!' se mira el, incercand sa Dispara si observand ca nu putea.
'Oh, sigur, se pare ca idiotul care a strigat mai inainte sa nu ne miscam incearca o vraja cu mult peste puterile lui. Care o sa expire in cinci, patru trei, doi...Ah, la naiba, am numarat gresit!'
Vrajitorii din magazin incepusera sa dispara, lasandu-i pe el si Bell, care inca il mai tine pe vanzator, singuri. Sal stia ca pentru o vraja care sa impiedice Disparitia era nevoie de multi vrajitori experimentati si ca ea dura ceva timp.
Un zgomot puternic ii intrerupse sirul gandurilor insa...

• Un val de aer glacial patrunse in incapere, aducandu-le aminte de ploaia rece de afara; aproape putea simti pe piele picaturile violente ce loveau totul in calea lor. Se cutremura, inchizand ochii pentru cateva clipe; o voce groasa, barbateasca, ii intrerupse insa sirul gandurilor in urmatoarele secunde. Clipi des, incercand sa o recunoasca.
  
  "-Pe cine avem noi aici" continua glasul, cu aceeasi nuanta de ironie. Observa ca erau mai multi indivizi dubiosi, in spatele celui din fata. Se uita cateva minute la el, analizandu-l; nu reusi sa distinga decat un chip palid, stapanit de oboseala. Gluga neagra a pelerinei ii ascundea trasaturile chipului intr-un mod aproape agasant.
  
  Acesta ridica bagheta si vrajitorul batran cazu impietrit la podea; il privi cu o usoara nuanta de regret. Stia ca propria ei viata era in pericol inainte de celalte chestiuni - importante, in alta situatie. Poate ar fi fost mai bine daca ar fi Disparut cand viperinul ii poruncise asta. Inca o decizie proasta pe ziua de azi se gandi ea, oftand incet.
  
  Trebuia totusi sa existe o cale de scapare; incepu sa se gandeasca daca nu ar fi putut Disparea pur si simplu. L-ar fi luat pe vanzator cu ea, iar Salathiel sigur s-ar fi descurcat. Dar lucrurile pareau mult prea usoare in modul asta.
  
  "-Bell, nu te-am vazut de secole" incepu sa vorbeasca din nou vrajitorul. Ramase surprinsa de faptul ca ii stia numele. "Din ultimul tau an la Hogwarts, daca nu ma insel; iar apoi au urmat alti doi ani in care ai fost Sefa de Casa. Si acum, ai ajuns directoare; un adevarat progres - nu te-ai schimbat deloc" sfarsi acesta, dandu-si gluga pelerinei de drum. Ii zambi, impreunandu-si mainile la piept. "Si da, ti-am urmarit viata in detaliu din ziua in care am fost alungat de la castel; a fost una din ocupatiile mele principale. Pe langa altele, bineinteles" mai spuse el. Parea destul de sigur ca avea sa fie recunoscut, iar increderea nu il insela.
  
  "-Lucas" sopti Bell, cu vocea plina de uimire; se intoarse spre Sal si vazu aceeasi expresie intiparita si pe chipul lui.