Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons

1 2 Next »

/ Bonjour Beauxbutons!

V-ati dat seama despre ce vorbesc, asa-i? Bineinteles, despre renumita scoala franceza " Beaxbutons". Am locuit in Franta in copilarie asa ca stiu franceza (zic eu) destul de bine.
Probabil va intrebati cam, cu ce ocazie miraculoasa am ajuns in acest minunat "palais" (Tr: palat)
Simplu ca buna-ziua. O excursie de 3 saptamani cu cativa elevi mai buni la invatatura, si care, bineinteles, stiau franceza. Eu sunt destul de buna la scoala si, (cum am mentionat mai sus) la aceasta limba "redoutable" (tr: formidabila)
Astfel, tam-tam, au inceput pregatirile. O valiza cu haine, alta mai mica cu restul lucrurilor necesare, printre care si carti ( si vreo 2 dictionare, ca in caz de urgenta, poate am mai uitat ceva).
Ziua ce-a mare a sosit. Aglomeratie la peronul 9 si 3/4. De! ce sa-i faci? Nerabdatori, elevii au format un sir indian de cate doi si au intrat in tren ocupand compartimentele.
M-am asezat si eu intr-un compartiment abia asteptand sa revad o parte din draga mea Franta. Chiar daca eu locuisem la Paris si scoala era la Cannes. Nu prea conta.
Peste cateva ore am ajuns la gara din Franta. Acolo ne asteptau cateva trasuri elegante pentru fete, iar baietii au fost dusi cu niste cai puternici(bineinteles, ambele grupe s-au bucurat enorm )
Privelistea era superb. Asa imi aminteam eu Franta. Un apus de soare(caci se facea seara) superb, prins din unghiul acela, parea ca trage tot albastrul cu el lasand negrul noptii sa ne cuprinda. Aceasi pictura mirifica.
Curand am ajuns la Beauxbutons. O doamna foarte inalta ( si foarte slaba ) ne intampina cu un zambet fals la intrarea in scoala.
- Bonjour, mes enfants. Je m’apelle madame Olympe. (trad: Buna, copii. Ma numesc dn-a Olympe)
- Bonjour, madame Olympe. (Buna ziua, dn-a Olympe)
- S’il vous plait suivez-moi (Trad: Va rog sa ma urmati)
Am urmat-o prin aproape toata scoala. Era grozava insa era cam ca Hogwarts-ul numai ca era mult mai elegant. Coridoarele erau foarte bine luminate si curatate. Aproape totul stralucea. Geamurile erau mosaic-uri superbe in mii de culori, care de care mai frumoase. Usile erau din lemn frumos, curatat. Mii de picturi superbe cu vrajitori francezi renumiti (care, ca la Hogwarts, vorbeau si se miscau)
- C’est le madame Douprie, ne prezenta ea al 13-lea tablou de pe al 2lea coridor. Acesta invatisa o doamna frumoasa, slaba(Dar nu ca madame Olympe, ea era potrivit de slaba) Parea foarte binevoitoare si binedispusa.
- Bonjour, mes enfants! ne saluta ea respectuos.
- Bonjour, madame Douprie!
- Merci, merci beaucoup! Les enfants sont tres respectueux, ii spuse ea lui Madame Olympe.
- Qui...spuse ea cu o urma de scarba in glas.
„ Dei nu prea ii place de noi”[i/]
Intr-un sfarsit am ajuns si in dormitorul fetelor.
Am intrat si in camera mea, pe care urma sa o impart cu o fata. Desigur, nu ma deranja asta. In plus dormitorul era superb. Foarte bine aerisit, vesel colorat, bine mobilat, totul parea un vis!
Mi-a m pus bagajele la capatul patului si m-am trantit pe acesta.
[i] ”Oooh, e si foarte pufos” exclam eu cu incantare.
Dupa vreo 5 minute incepeam sa ma simt deja „ca acasa” insa putin cam singura.
„ Oare cine e noua mea colega?” Intreb eu nerebdatoare, neluandu-mi insa, privirile de la usa. Speram sa fie cineva...cineva anume, care e ca mine. Speram sa intre mai repede pe usa si sa spuna: „Am sosiiit!”. Doar am auzit ca si ea a venit in excursie.
Tic-tac, tic-tac...secundele treceau, la fel ca si minutele.

- Bonjour ! spuse Ashlyn amuzata, fara accent.

Ash o privii cateva secunde pe Aimi. Avea o expresie amuzata, probabil de '' Bonjour-ul'' ei.Ashlyn intrase in camera, isi asezase bagajele si spuse :

- Sunt Ashlyn !
- Imi pare bine, Aimi ! raspunse fata amuzata. Sa stii ca ai un accent ! Wow! Super ! spuse ironic.

Fetele au inceput sa rada. Si-au arajat hainele, si au povestit despre Hogwarts. Ceea ce avea Hogwarts-ul diferit de Beauxbutons. '' Eleganta'', spuse Aimi mandra, ''Aici este mult mai elegant'', '' Franceza...blex'', spuse Ashlyn amuzata. Nu suporta franceza, ii placea sa auda pe cineva vorbind, insa intr-un fel nu suporta aceasta limba, deoarece nu putea s-o invete, si se chinuise timp de 2 ani, insa fusese doar pierdere de timp.

- Si in ce an esti la Hogwarts?intreba Aimi.
- In anul III. Te-am mai vazut, insa nu am avut ocazia sa vorbesc cu tine.
- Si mie mi se pare ca te-am observat.
- Ce te-a facut sa vii aici in excursie? intreba Ash curioasa.

Aimi ezita, apoi raspunse zambind:

-Pai excursia era pentru cei ceva mai bun la invatatura si, in special la franceza. Plus ca eu m-am nascut in Franta si am vrut sa o mai vad odata.
Ce voce inconfundabila! Mi-am permis sa bat la usa.
-Cine-i? intreba Aimi.
-Un cetatean Japonez, plictisit, afon de Franceza si luat pe post de unic pasager clandestin in excursia asta. am ras eu. Va suparati, daca intru?
-Nu, de loc! raspunse Aimi.
-Watashi o oboete imasuka?(iti amintesti de mine?)
-Hai, One Chan! Spuse ea dupa ce se gandi putin. Desigur!
M-am intors spre Ashlyn.
-O namae wa nan to imasuka? Watashi wa~desu Kasumi.
-Ce zice? se intoarse Ashlyn spre Aimi.
-Cred ca te intreaba cum te cheama si se prezinta...Cel putin, in privinta celei de-a doua parti sunt sigura.
-Sunt Ashlyn, raspunse, atunci, fata.
-Haijimemashite! Asta...adica, incantata de cunostinta! Honto ni gomen nasai...(va rog sa ma scuzati) Stiu ca nu pricepeti ce zic...Vorbitul in japoneza e doar un automatism.
-So desu. Dar nu-i nimic. Eu si Ashlyn discutam despre diferentele dintre Hogwarts si Beauxbutons.
-Genki desu! Si unde ramaseserati?

Cum sa nu recunosc vorbitul in japoneza al lui Kasumi , chiar si printre toti francezii de la care abia intelegeam ceva ? , se gandi Luna batand la usa de unde veneau vocile . Aproape ca se gandea cum ar arata niste amprente pe usile acelea sculptate frumos in ... marmura ? Sau ce-o fi ...
Era frumos la Beauxbutons , pana si ea isi putea da seama .
Batu la usa si astepta pana o auzi pe Kasumi spunand :
-Intra !
Luna atata astepta . Intra imediat si spuse :
-Ce mai faceti ?
-De unde tot entuziasmul asta ? rase Ashlyn .
-Pai , ma gandesc la o plimbare la noapte , spuse Luna . Vreti si voi sa veniti ?
Aimi se uita la celelalte si zise :
-O plimbare ?
-Da ,in castel . Ah , nu cred ca te-am cunoscut . Eu sunt Luna , se prezenta .
-Aimi , se prezenta si cealalta fata .
-Deci , veniti ?

-Mi se pare de o teribila imprudenta, Yuu...asta, Luna. Cine stie de ce ingrijitor mai Non ca Filch si mai cu pluta decat Umbridge o sa dati...Asta, daca exista cineva mai Non ca Filch... Eu nu ma bag. Nu stiti coridoarele, pasajele, profesorii, Perfectii, sefii caselor, nimic... Cu alte cuvinte, ne este imposibila punerea mintii cuiva pe bigudiuri cu niste vorbe bine invartieite, astfel incat persoanei cu care vorbim sa i se para ca noi nu iesim in avantaj(aceasta fiind, desigur, o parere eronata...), pentru ca nu stim ce fire este fiecare. Pe cand eu, din Hogwarts, iti pot invarti pe cine vrei si sa il duc de nas... Aici, ei...asta e altceva. Stii, Maestrul Fujizu spune: Gandeste de doua ori, actioneaza o singura data(si, mai important, nu vorbi)...
Imi parea oarecum rau ca ii taiasem macaroana, dar...