Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

1 2 3 Next »

/ but baby, it's cold outside .!

• Își strânse mai bine paltonul în jurul trupului și îl privi neliniștită pe Marc. Acesta, ca întotdeauna avea cea mai sictirită expresie și nici nu se obosea să o privească. Oftă prelung, simțind că o ia durerea de cap. Ningea afară, iar fulgii de zăpadă se prindeau de părul ei.
  -Marc, i-ai spus ceva tatei? întrebă încet, în timp ce-și făceau loc printre persoane, și se îndreptau spre Urlet în Noapte. Nu îl lăsase să folosească magia, vrând să tragă de timp, înainte să-și vadă părintele. Așa că acum, în loc să fie în conac, erau pe drum, amestecându-se prin mulțimea aglomerată din Hogsmeade. Katharina ridică privirea spre el, strângând din buze agitată.
  -Răspunde când vorbesc cu tine, fir-ar să fie, se răsti la el nervoasă și îl prinse de mână, oprindu-l pe loc, uitându-se încruntată la el. Era prima oară când reacționa cu adevărat așa. Dar nu o mira. Știa că de când se sărutaseră, era mereu agitată și nervoasă în preajma lui. Pufni când văzu că o privește cu răceală ca întotdeauna și îi dădu drumul la mână. Plecă de lângă el, îndreptându-se spre granița dintre Hogsmeade și Urlet în Noapte, fără să-l mai bage în seamă. Își scutură părul, sărind cu ușurință peste gardul ghimpat.

Nu putea să creadă, în continuare, ce prostii a putut să debiteze în faţa tatălui ei. Era, într-adevăr, mai mult decât putea să agreeze el. Era supărat pe ea, şi nervos că trebuia să facă asta. Motivul era simplu. Dacă nu se ducea cu ea, tatăl ei va face ca toţi ăia, şi că ea va veni acasă plângând. Dacă se duce, atunci tot ce va auzi este cum "Marc trebuie să se întoarcă între Devoratori" şi alte prostii de genul. Îşi trecu limba peste buze, lăsând-o să plece de lângă el, ştiind exact unde se va duce. Ofează, Dispărând, în secunda în care aceasta nu se mai afla în raza lui vizuală, şi Apare lângă poartă, stând aşa, rezemat, aşteptând ca ea să apară de nicăieri. O vede, şi fuge în direcţia ei, proptindu-se în faţa ei.
- Cât de bine o să dai dacă vii tu, şi eu după tine? o întrebă, după care zâmbi, şi îi întinde braţul, aştepând ca ea să se prindă de el, pentru a porni la casă.

• O durea capul și îi era frig, și acum era nervoasă din cauza nebuniei ăleia. Dar ce i-ar fi putut să-i spună "Știi tata, Marc mă urăște pentru că sunt în Devoratori, și dintr-un motiv anume, pe care niciunul dintre noi nu-l știm, el trebuie să facă pe garda mea de corp la fiecare oră din zi sau din noapte."? Nu era chiar atât de proastă. Știa că dacă i-ar fi spus că o urăște, tatăl ei i-ar fi făcut ceva. Nu-l cunoștea foarte bine, căci evitase de-a lungul anilor să îl vadă, dar de un singur lucru era sigură, ar fi fost în stare să-l ucidă pe Marc fără să clipească. Trase aer în piept, calmându-și bătăile accelerate ale inimii și tresări când se lovi de trupul șatenului. Îl privi încruntată, dar încercă să adopte o expresie drăguță. Îl luă de mână, rămânând pe loc și îl privi în ochi.
  -Crede-mă că nu am avut de ales când a trebuit să spun asta. Era, cel puțin, lucru cel mai ușor de explicat pentru care tu trebuie să fi 24/24 garda mea de corp. Elevii vorbesc, iar cei care sunt Devoratori vorbesc și mai rău, așa că avea de ales între a-i spune că nu ne înțelegem și că tu trebuie să ai grijă de mine, și asta, îi șopti, având presentimentul ciudat că tatăl ei îi urmărea. Îi făcu semn din priviri să-și coboare glasul și afișă un zâmbet dulce, sărutându-l pe obraz.
  -Vorbim după, îi șopti la ureche rapid și își împleti degetele cu ale lui, îndreptându-se spre poartă. Când ușa se deschise, în prag apărând tatăl ei, Kath îi strânse și mai tare degetele șatenului.

• Deschide gura, adică mai mult îşi crapă buzele uscate, pentru a-i spune ceva despre scuza ei. Era mult mai în stare să o sechestreze în castel, unde ştia exact că moşul nu putea face vrăji, era mult mai în stare să se lupte cu el decât să îl mintă aşa. În primul rând, pentru că ura drăgălăşeniile de orice fel, iar ţinutul de mâna era undeva în top cinci. Totuşi, de întoarce, urmând-o, încercând să pară fericit, deşi nu era aşa. În faţa uşii se opreşte şi o smunceşte în braţele sale, lipindu-şi buzele de obrazul ei.
  - Trebuie doar să spui că vrei să pleci, şi nu îl mai vezi. îi şopti în ureche, cu un zâmbet sincer pe buze, după care apasă pe clanţă, trăgându-se din uşă pentr a o lăsa pe ea să intre prima. O urmează, strângându-i deetele cu ale sale, trâtind uşa după el. În continuare, ura locul acesta în mod expres.

• Răsuflă vădit ușurată când bărbatul intră înapoi în casă și îl privește pe Marc, zâmbind ușor. Îi simțea degetele calde peste ale ei, care erau rece, iar acest lucru îi provoca o senzație ciudată în stomac. "Pot să-mi dau cu părerea despre acea senzație, miss Kathh?" își auzi conștiința chicotind și se încruntă slab, dar o ignoră total, trăgând aer în piept.Tresări când o trase în brațele lui, și își puse palmele pe pieptul acestuia, privindu-l în ochi. Îi analiză câteva clipe, senzația de mai devreme, devenind mai puternică. Își mușcă ușor buza, și se topi în brațele lui când o sărută pe obraz, respirația lui caldă, gâdilându-i într-un mod plăcut pielea. Zâmbi dulce și larg, auzindu-i cuvintele și îl privi apoi, iar când deschise ușa, se strecură cu grație înăuntru, întorcându-se spre el. Îl privi în ochi, mulțumindu-i din priviri, și după ce-i strânse degetele, Kath și le împleti cu ale lui. "Perfect, pentru că nu voi sta aici mai mult de câteva minute." gândi, când ochii ei îi întâlniră pe cei ai tatălui său.
  -Bună tata, spuse șatena pe un ton calm și se opriră în fața lui.

• Închide uşa după el, simţind lemnul bghetei tare în buzunarul blugilor când se aplecă să îşi ridice telefonul care căzuse. Păşi după ea, cu o figură inexpresvă faţă de către conducătorul Devoratorilor. Îşi simţii semnul de pe mână arzându-l suficient de tare cât să îl facă să îşi muşte buza pe interior. Totuşi chipul lui era la feld e inexpresiv, la fel de rece şi distant faţă căte tatăl şatenei. Se opreşte în dreptul lui Kath, strângându-i degetele de la o mână cu ale sale, privindu-l pe bărbatul din faţa lui cum îl examinează. Îşi trece limba peste buze, aşteptând ca acesta să spună ceva.
  - Te-ai mai gândit la oferta mea, Marc? făcu acesta, ignorându-şi total fiica.
  - Nu merită efortul, pentru că îmi ştiţi răspunsul. îi răspunde şatenul, cu aceiaşi privire inexpresivă pe care o avea de ori. The Caze Prince. De unde venise numele ăsta? Continuă să i strângă degetel lui Kath, simţind din ce în ce mai tare nevoia să îşi scoată bageta şi să îl omoare chiar acolo.
  - Sper că te vei răzgândii. Ai fost cel mai bun asasin pe care l-am avut. adăugă bătrândul van der Wall. Ştiu. gândi Marc, privindu-l fără să clipească.

• Miji ochii spre bărbat și pufni, deși degetele lui Marc se strânseră cu putere peste ale ei. Totuși, trebuia să facă asta, căci brațul pe care era imprimat Semnul Întunecat îi ardea. Privirea rece a tatălui ei o făcu să zâmbească ironic.
  -Dacă aveai nevoie de el, pentru ce m-ai mai cărat și pe mine aici? se stropși la bărbat, aruncându-i o privire disprețuitoare. Când văzu privirea acestuia, nu putu să nu simtă cea mai mare mulțumire.
  -Te deranjează că ai venit aici? Sau te deranjează că ai venit cu Marc? întrebă Dietrich și Katharina simți pericolul din întrebarea lui. Se încruntă. O punea la încercare.
  -Nu, mă deranjează să te văd pe tine, zise pe un ton rece și își dădu părul într-un mod arogant pe spate, privindu-l cu aroganță. Nici nu-și dădu seama cum mâna liberă îi zbură până în spatele cizmulițelor de unde scoase bagheta, dar nu dură mult să realizeze că ea și Marc aveau baghetele îndreptate spre tatăl ei, în timp ce acesta își lipise bagheta de gâtul șatenei. Tânăra îl privi rece.
  -Vrei să facem o încercare tată? Care din noi reușește să rostească mai repede blestemul? întrebă Katharina, privindu-l în ochi, netulburată. Dacă atunci când Marc o amenințase cu moarte îl întrebase din priviri dacă poate să facă asta, acum își provoca tatăl de-a dreptul.

• O auzi pe Kath făcând un schimb de replici cu tatăl ei şi, fără să vrea, automat, îşi scoate bagheta, îndreptând-o către bărbat. O observă pe Kath, făcând acelaşi lucru. Zâmbi, observând cât de mult semăna cu tatăl ei lui ş, fugar, se întrebă cu cine seamănă el. Cu o mişcare scurtă se aşeză în spatele lui Dietrich punânndu-şi bagheta pe coloana vertebrală a acestuia.
  Ai spus-o chiar tu, cel mai bun asasin. rosti pe un ton rece şi distant, cât apăsă mai tare cu bagheta.
  Ştia la fel de bine ca şi el că nu avea sens să se chinuie. Chiar dacă încerca să facă o rajă pentru unul dintre ei, celălalt ar fi reacţionat în secunda următoare. Orice ar fi făcut, urma să fie omorât. De un elev. Zâmbi ironic, prinzând-o de mână pe Kath
  Şi ţi-aş sugera să nu încerci să vezi cât de repede pot gândi. adăugă şatenul în clipa următoare, pe buzele sale aflându-se acel zâmbet de ucigaş pe care nu îl mai folosise de când bătrânul i-a dat ultima misiune. Îşi împinge limba de-a lungul buzelor fine, privindu-l.

• Îl privește pe Marc, cum se așează în spatele tatălui ei și simte cum toată acea teamă că el ar putea păți ceva, dispare. Lui nu avea să i se întâmple nimic. Nu-i păsa atât de mult de ea. Cuvintele lui o fac să tresară, dar totuși zâmbește într-un mod ironic spre tatăl ei, ce continuă să o privească. Încă simțea vârful baghetei împungându-i pielea. Dar era conștientî că nu ar fi îndrăznit să facă nimic. Orice ar fi încercat, tor ar fi sfârșit omorât de ea sau de Marc. De niște copii. Gândul acela o făcu să râdă. Și chiar începu să chicotească, iar când mâna șatenului o prinse pe a ei, Kathh chicoti și mai tare. Își împleti degetele cu ale lui, privindu-l câteva clipe în ochi, neputând să nu se simtă mândră, fără a știi măcar de ce.
  -Marc, fă bine și lasă bagheta jos, dacă nu vrei să regreți, zise pe un ton calm Dietrich, iar Kathh miji ochii, simțind cum începe să se înfurie.
  -Singurul care poate regreta în toată treaba asta, ești tu, tată. Și crede-mă, Marc nu e singurul care poate gândi rapid. Mama nu era o simplă vrăjitoare Veela, așa că nu te gândi că eu sunt, îi spune, apăsându-și bagheta pe traheea lui. Îi strânge degetele lui Marc, simțind încă furia de mai devreme, de când tatăl ei îl amenințase. Rânji când brațul tatălui ei se lăsă în jos, iar șatena se dădu un pas în spate, fără a-l scăpa din priviri. Îi dădu drumul la mână lui Marc și zâmbi slab către acesta. Totuși, presimți că tatăl ei va face ceva, așa că atunci când acesta se întoarse spare Marc furioas, bagheta șatenei era deja pregătită.
  -Expelliarmus! rosti calmă, deși putea spune că numai gândul de a știi că Marc ar putea păți ceva, o făcea să vadă roșu în fața ochilor. Prinse bagheta tatălui ei între degete.
  -Dă-mi bagheta, Katharina. Acum! se răsti bărbatul și făcu un pas în direcția ei. Deschise gura să spună ceva, dar vocea lui Marc o opri. Nu realiză ce se întâmplase, dar îl auzi pe tatăl ei țipând și observă cum fața lui e cuprinsă de bășici, apoi de răni urâte./ Îl privește pe Marc, întrebându-l din priviri dacă folosise "Flagrate", și răsuflă ușurată. Se grăbi să ajungă lângă șaten și zâmbi la rându-i drept răspuns la zâmbetul lui.
  -Hai să plecăm de aici, îi zise, luându-l de mână. Îl privi în ochi, rugătoare și aruncă bagheta tatălui ei jos, trăgându-l pe Marc spre ușă.

• Zâmbi uşor când o văzu pe Kath atât de mândră de ea, deşi nu are un motiv pentru asta. Apasă în continuare pe coloana celui mai în vârstă, fără să îl bage în seamă atunci când spune ceva despre el şi bagheta lui. Nu îi era frică de el. Nu i-a fost frică de nimeni, niciodată. Nici nu avea un motiv pentru care să îi fie frică. Cât de tare ar fi fost el în ale magiei, lipsa de exerciţiu se vedea. Faptul că avea o armată de asasini care să facă totul pentru el l-a făcut moale. În secunda de faţă, tot ce trebuia Marc să facă era să îşi fluture bagheta, iar el va simţii cele mai cumplite dureri. Nu avea nevoie de acele blesteme pe care se bazau Devoratorii aşa de tare. Focul era elementul lui, şi, din câte ştia el, nu exista nimeni care să îl ia în această materie. Se dă un pas în spate când acesta se apleacă, rostind:
  "Secum-" însă Kath i-o luase înainte, dezarmându-l.
  Se încruntă către bătrând şi se apleacă, rotind bagheta către ei, zâmbind când simţii valul de căldură peste degetele sale fine şi albe. Urletele de durere ale lui Dietrich îl făceau, într-un fel să se simtă mai bine. Îl privi în ochi, ştiind ce citea din ai lui. "Aşa s-au simţit şi părinţii mei când i-ai torturat încet." gândi, după care rosti vraja din nou, de data asta făcându-i degetele să îi ia foc. O aude pe Kath şi îi zâmbeşte, lăsându-se tras de ea. În pragul uşii îşi smunci mâna din a lui Kath, fără să vrea şi îşi îndreptă braţul către bătrând, apăsând cu bagheta pe semnul negru, care era mai mult o pată neclară. Semnul şarpelui îşi reveni în secundele următoare, făcându-l pe Marc să şuiere din cauza durerii.
  - Nu ştiu dacă ai mai auzit asta vreodată, dar d'Verin-ii sunt în stare să ucidă pe oricine pentru persoanele pe care le iubesc. făcu Marc, folosind exact cuvintele tatălui său.
  - Kath! Eu ţi-am omorât mama. strigă Dietrich, după care se întoarce cu o privire îngrozită către Marc, care, fără să se gândească, rosti acele două cuvinte pe care le aşteptase de atât de mult.