Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat

1 2 Next »

/ California dreams

• Isi rezema capul de stalpul ce sustinea scarile conacului, nimic nou si nimic vechi prin el. Voia o schimbare, atat pentru ea cat si pentru conacul Thibault, insa trebuia sa se consulte si cu sora ei pentru asta. Inca era socata de faptul ca nu i spusese ca pierduse copii, insa cu prima ocazie avea sa-l stranga de gat pe Kurt sau pur si simplu sa ceara explicatii, insa varianta prima varianta suna mai bine. In plus era fericita ca avea sa fie matusa, dar se pare ca Ivy si Kurt i-au spulberat sansele astea, isi scutura capul pentru a nu mai gandi asa de adanc si iesi din conac.
  
  Isi facu aparitia brusca in fata Muzeului de Vajthat. Defapt, in sinea ei nu voia sa fie acolo insa se lasa ghidata de bagheta si se pare ca aici o adusese. Avea o pereche de blugi, cizmele cu tocuri si o bluza peste. Urca scarile mari ale muzeului pana ajunse la usa, prinse de clanta acesteia si deschise usa care scoase un scartait enervant pentru urechile ei. Indeparta praful care se afla prin aer si pasi inauntru, nu era nimeni. I se parea ciudat, deoarece nu era o ora tarzie si deobicei cam pe la ceasurile astea se inghesuie lumea la muzee.
  
  Brusc se intoarse auzind cativa pasi in spatele ei si zise:
  - Cine e acolo?

Era ca deobicei ingandurata, cu atentia indreptata spre cine stie ce prostii fara importanta. Nu stia de ce se dusese chiar acolo, probabil pasii o purtasera pur si simplu in acel loc. Avea casti in urechi cu muzica in surdina, era un obicei prost de al ei, avand buzunarele cufundate in buzunare caci mereu ii inghetau mainile. Nici nu observase ca era cineva in fata ei, decat atunci cand auzi o voce care o trezi din visare. Isi ridica usor capul, impliciti si privirea spre persoana respectiva, clipind dezorientata.
- Imi pareu rau, nu voiam sa sperii pe nimeni... murmura ea, auzindu-se clar r-ul ei adorabil de ai fi putut jura ca e frantuzoaica, insa accentul rus dominant o dadea de gol.

• Se intoarse brusc si rasufla usurata, nu facea cine stie ce chestii ilegale insa se speriase, si nu ii placea sa fie speriata. Ii zambi elevei din fata ei, nu o mai vazuse prin Hogwarts, probabil fiind noua, insa ii placeau elevii noi, cel putin nu erau atat de ingamfati ca cei vechi.
  -Stai linistita, deobicei sunt mereu in alerta si de aceea ma speriu rau, spuse ea relaxata acum.
  Intinse mana spre tanara ca sa faca cunostiinta cu ea, in fond nu era multa lume in muzeu asa ca nu avea sa stea singura, sau sa vorbeasca singura pe acolo, asta spera.
  - Julieta, Cercetasi..iar tu? Eleva noua? Isi arcui ambele sprancene, putea sa jure ca tanara avea un accent rusesc, insa nu era sigura. Nu se prea pricepea la asta desi ea traise in Franta timp de patru ani, pentru siguranta ei traise acolo caci niciodata nu suportase francezii, mai ales frantuzoaicele care erau...excentrice si deplasate.

Bo zambeste vag, dar sincer si ii prinde usor mana, dupa care si-o retrage finut. Nu vrusese sa atraga atentia, dar era mai bine ca socializa si nu statea singura ca vreo slabatica prin vreun colt, vorbind ca o nebuna cu alter-ego-ul ei. Cu toate ca trebuia sa recunoasca - ar fi fost o imagine inedita si probabil extrem de amuzanta.
- Mm, da, sunt destul de noua pe aici, destul de greu de observat presupun pentru ca nu cunosc pe aproape nimeni, ridica ea usor din umeri, n-o deranja asa de mult acest lucru, avea timp sa ii cunoasca si pe altii. Bo, mai sopti, apoi isi aduse aminte ca nimeni, dar nimeni nu se prindea din prima ca asta e porecla ei si nu o interjectie stupida cu care ar fi vrut sa-i sperie. De la Deborah Petrova. Si sunt la Ochi-de-Soim, incheie ea, zambetul sau parca fiind mai vizibil acum.

• Isi arcui usor ambele sprancene, putea sa jure ca tanara era o soimeanca, insa nu stia de ce. Instinctul asta de a stii inainte despre ce era vorba ii se dezvoltase mult, poate prea mult ceea ce o ducea intr-o stare de confuzie totala.
  -Asa e in primul an, insa dupa prima luna de scoala sunt sigura ca ai sa fi observata de toti, incepi sa cunosti persoane noi si sa socializezi, in plus ODS sunt foarte populari pe holuri si mereu oricine e gata sa vorbeasca cu ei. Spuse ea zambind apoi isi intoarse privirea catre muzeu, catre operele de arte insirate pe acolo.
  -Bo...de la Deborah, nu? Murmura ea stand putin pe ganduri, insa zambi apoi observand cum unul dintre gardieni vine inspre ele, zicand:
  - Domnisoarelor, aici nu e loc de povestit..ori veniti sa vizitati ori iesiti. Julieta stramba din nas si ii facu semn soimencei sa plece de acolo, poate la o cafenea undeva.

Deborah o aproba si raspunse si un "da" repezit, apoi fusera intrerupte de acel gardian antipatic. Bo se stramba pe la spatele lui, asemeni unui copil, ranjind apoi vinovata, urmand-o pe cealalta tanara afara din muzeu. Merse pe strada alaturi de ea pana se ivi o cafenea ce parea chiar draguta. Bo ii facu un semn Julietei si o prinse de maneca, tragand-o cu ea in cafenea, alegand sa stea la o masa de la geam.
- Si...care sunt hobby-urile tale? o intreba zambind, dupa ce isi daduse geaca jos si ramasese intr-un pulover alb, nu foarte gros. Privi pentru o clipa pe geam, apoi spre noua ei companie.
Imediat apoi arunca o privire si in meniu ca sa stie ce comanda cand vine chelnerita.

ooc: sper ca e ok ca am zis ca au intrat in cafenea

• Iesi din muzeul de vajthat, iar in urma ei si Deborah, sigur nu avea sa calce pe acolo prea curand, acel antipatic gardian fusese prea nesimtit, iar cu atitudinea aceea nu atrageai clientii.
  Nu mersesera mult prin frig si intr-un final observa ca Bo dadu cu ochii de o cafenea, spre fericirea Julietei. Simti cum este trasa de maneca si zambi, o lasa pe tanara sa intre prima si apoi o urma asezandu-se la una dintre mesele din colt.
  Chelnerita veni rapid sa le ia comanda:
  - Ce doriti ? Oh, Julieta..cred ca tu ca deobicei ciocolata calda belgiana, corect? Spuse Yvonne.
  - Ai ghicit, insa de data asta sa fie mai putina frisca. Spuse ea si apoi chelnerita lua si comanda soimencei iar Julieta ii putu raspunde la intrebarea de mai devreme.
  - Cititul si vajthat-ul..si plimbarile prin New York sau pe plaja. Tie?

Isi comanda si ea o cafea cu lapte, apoi isi indrepta din nou privirea spre tanara cercetasa.
- Si mie imi place mult cititul...si plimbarile, in special cele nocturne. Si imi plac de asemenea foarte mult balurile mascate, unde nu poti recunoaste pe nimeni, indiferent daca acolo sunt sau nu persoane cunoscute, mie cel putin mi se pare distractiv...si mai sunt si altele, dar prefer sa ma rezum la atat, zambi micuta Bo si cand comanda sosi sorbii putin din cafeaua care ii gadila papile gustative.
Se uita din nou putin pe geam, apoi astepta sa continue cealalta tanara conversatia cu o alta intrebare sau vreo remarca sau ceva.

• In sfarsit ciocolata calda ii ajunse, lua cateva guri din ea si apoi isi indrepta o mare parte din atentie spre soimeanca, zicand:
  -Balurile mascate sunt si pe gustul meu, se organizeaza unul de Halloween in fiecare an, asa ca probabil vei participa de acum incolo. Spuse ea entuziasmata amintindu-si de ultimi doi ani, balurile fusesera exceptionale ca si cele de Craciun. Ii placea mereu sa stea ore intregi si sa isi caute costum, costumatie ceva pe gustul ei caci totul era mai frumos cand inepeau pregatirile.
  -Spune-mi despre istoria ta. Spuse ea catre Bo, voia sa afle mai multe despre tanara si sa faca conversatie in acelasi timp, nu era genul sa taca cand mergea la o cafea la o poveste.

- Abia astept sa particip, spune si ea o gura din lichidul maroniu si fierbinte, fiind putin ganditoare la urmatoarea intrebare. Pai nu prea sunt multe de spus...am trait intr-o familie cu principii absurde, cu parintii care mai degraba erau niste figuri de straine care nu imi impuneau nicio limita, a trebuit sa invat sa-mi stabilesc unele. Singura care chiar mi-a fost alaturi a fost sora mea mai mare Katerina, dar ea a plecat din casa in care locuiam, sa casatorit, are si copii... probabil n-o s-o mai vad vreodata, zambi ea chinuit si trist, privind cateva clipe pe geam, in minte venindu-i chipul micut si dulce al surorii ei mai mari, cu acel zambet care incalzea pe oricine, chiar si pe necunoscuti. Probabil eu nu o sa am deloc aceeasi soarta, suntem asa diferite...randul tau!