Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ call me

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Jul 2012, 16:09 by Kurt F. Malfoy.)

Me,Ophelia,Mike
[Image: tumblr_m0f0w3X6UV1ql3q1xo3_r2_250.gif]

[Image: tumblr_m0f0w3X6UV1ql3q1xo4_250.gif]

Call me a sinner,call me a saint
Tell me it's over,I'll still love you the same

Isi ridica privirea incet,incercand sa realizeze unde se afla. Auzea focul in semineu,auzea sunetele de afara.Voci,tipete de copil,o minge lovindu-se de pamant si realiza ca ajunsese in Iadul lui personal : Spielrein-von-Uttbrich,mica lui mosie din sud-vestul Germaniei,pe care o ridicase din placere si cu banii lui,ceea ce insemna ca trebuia sa se asigure ca totul era in regula,altfel avea sa ramana vesnic acolo,sa se ocupe de lucrurile diverse,pentru a nu fi considerat un stapan rau.

Isi auzi numele strigat asa ca se ridica in capul oaselor,incercand pe cat posibil sa ramana calm. Recunoscuse vocea,era a unicei servitoare,o fiinta blajina si calda acum,supusa si credincioasa si cu frica de Atotputernic,dar care in realitate nu se nascuse astfel. O creatura a carei minte aproape geniala ar fi putut spune,era conectata la a lui,sau cel putin jumatate din ea.

''Intra,domnisoara Wilde'' spuse el calm,inchizandu-si ultimul nasture de la camasa pe care alesese sa o poarte in acea zi. O auzi intrand,o auzi aproape distrugand tacamurile,farfuria cu micul-dejun si se intoarse incet,mecanic catre ea desi la inceput se intreba ce Zeu al Nebuniei il facuse sa o accepte ca slujnica - sau sa o oblige sa fie astfel - din moment ce nu reprezenta o persoana care sa-i fie draga si fata de care avea o repulsie aproape nativa,de parca o parte a destinului ei era in mod concret ca el sa ii poarte o reala ura amestecata cu un sentiment de scarba si superioritate fata de fiinta ei

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 01 Jul 2012, 15:26 by Ophelia Wilde.)

Ii auzi vocea si se vazu nevoita sa intre desi incercase sa amane acest moment pe cat posibil. Deschise usa,facandu-si loc in incaperea puternic luminata,vopsite in nuante pale de verde,violet si gri petrol,pe care stia ca stapanul ei le iubea atat de mult. Ii observa tinuta si incerca sa nu surada catusi de putin - Malfoy purta pantalonii de pijama si o camasa neagra din matase care-l prindea chiar foarte bine. Se obisnuise cu el,fiindca in trecut il admirase,il iubise,il detestase si in final ajunsese sa-i fie indiferent. Era mai bun ca stapan decat ca aliat,amic,sau chiar si dusman. Era mai potrivit astfel,iar ea se adapta mai usor acestei situatii.

'' Paine neagra si o cafea amara,asa cum ati cerut seara trecuta domnule.'' spuse ea privind scurt tava cu mancare apoi adauga ca il lasa deocamdata sa se schimbe si ca ar fi fost mai mult decat incantata sa fie chemata din nou,de-ar mai fi avut nevoie de ceva in acea dimineata

Domeniile de la Spielrein-von-Uttbrich erau extraordinar de vaste si ii facea placere sa se afle acolo desi domnului Malfoy ii venea mai greu sa stea intr-un singur loc,un loc care-i amintea de el. Se deprinse cu comportamentul lui si uneori chiar reusea sa il faca sa-i marturiseasca pe cat posibil impresiile despre lumea inconjuratoare. Stia ca ii placea sa numeasca acel domeniu ' Micul Iad al Mafloy-lor'. Si atunci isi aminti de faptul ca cineva strain calcase in urma cu jumatate de ora in acel Iad.

'' Domnule Malfoy,stiti,aveti un vizitator care va asteapta in salon.'' Observa privirea mirata a barbatului apoi,cu un glas tremurand,rosti tare si inflacarat ca : '' Numele lui este...Michael Stark''

**Michael Stark** · 01 Jul 2012, 18:52

Stark ridica dintr-o spranceana cand Aparu pe o alee ciudat de curata care 'taia in doua' un gazon perfect ingrijit si facea legatura intre el si un fel de conac care parea introdus acolo din intamplare, dintr-un complet alt peisaj decat verdeata proaspata a gazonului. Ridica din umeri si isi baga mainile in buzunarele pantalonilor de la costum, apoi porni pe mica alee, inaintand spre usa de lemn de la intrare. Apasa scurt pe micuta sonerie si facu un pas inapoi, astptandu-se ca barbatul care il chemase sa ii deschida.

Nu avea idee de ce se afla acolo si murea de curiozitate care era motivul lui Kurt sa il invite in 'Micul Iad al Malfoy-lor', dupa cum scrisese in scrisoare. Timpul care trecu pana cand usa sa fie deschisa fu irosit de catre Mike prin a privi imprejurimile cu un aer de genul 'se-pare-ca-sunt-singurul-lucru-frumos-din-acest-loc'.

In momentul in care usa se dadu de perete, respiratia barbatului se intrerupse pentru o secunda si simti brusca nevoie de a tusi cand vazu chipul care i se infiltra in creier fara a-l putea opri. Isi aduse o mana la gura in timp ce tusa iesi afara. Imediat ce termina, Mike o infrunta pe Ophelia cu o privire indiferenta si un zambet aparent diabolic pe fata.
"Stiam eu ca nu poti sta departe de mine," incepu el. "Poti sa te pui in genunchi si sa iti ceri scuze mai tarziu, am venit aici ca sa il vad pe mr Malfoy."

**Kurt F. Malfoy** · 02 Jul 2012, 07:36

Cand auzi ca Stark venise,Kurt se desprinse de langa masuta din camera lui,se asigura ca arata bine apoi cobori,vesel si batand din palme asemeni unui copil. Problema deveni mai grava in clipa in care il vazu caci atunci privirea i se lumina de-a dreptul si se vazu alergand inspre el,disperat si pur si simplu isteric si daca nu ar fi constientizat ca avea saptezeci de kilograme si i-ar fi rupt coloana lui Mike,atunci probabil i-ar fi sarit in brate insa se multumea si cu o imbratisare de urs.

'' Oh,Doamne! Nu credeam ca o sa vii. In sfarsit cineva cu care pot discuta. Cuibul asta de lilieci ma omoara,ma simt sufocat!''

Ii dadu ordin Opheliei sa aduca niste cafea apoi isi aprinse o tigara si se instala comod intr-un fotoliu. Ii observa privirea nedumerita si aproape ca surase apoi ii facu scurt cu ochiul,semn ca nu avea de ce sa se panicheze. Il sfatui si sa fie cu ochii pe Ophelia pentru a vedea miracolul: se supunea fiecarui cuvant fara ca macar sa isi puna semne de intrebare daca era bine sau rau.

'' Pari cam palid amice. Domnisoara Wilde,ce credeti ca putem face pentru a-l binedispune pe domnul Stark?'' spuse el scurt,ridicandu-se de pe fotoliu si incepand sa se plimbe prin incapere,caci vroia sa para desprins de situatie. Oh,ce-i mai placea sa se joace - mai ales cu altii!

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 02 Jul 2012, 07:50 by Ophelia Wilde.)

Prezenta lui nu o afecta catusi de putin. Se obisnuise cu ideea,se obisnuise cu tot ce insemna tradare,minciuna,durere. Kurt o rupse din lumea ei si o aduse in mijlocul umilintei,saraciei,lipsei de autoritate. Mai bine un nimic decat ceva anume cu o semnificatie negativa. Compara situatia cu cea a unei calugarite care in trecut fusese o criminala in serie. Si ea ucise. Nu oameni,ci suflete. Nu le distruse corpul,ci inima si asta ranea mai mult decat daca ai fi infipt un cutit in spatele cuiva.

Vocea rece si patrunzatoare a stapanului ei o facu sa isi revina. Fugi repede spre a-si indeplini sarcinile si in mai putin de cateva minute fu inapoi cu doua cafele. Doar dintr-o privire il intreba pe Malfoy daca mai era nevoie de ceva si primi un raspuns in acelasi mod,un raspuns care ii displacea mai presus de orice altceva. Era practic obligata sa stea acolo,sa ia parte la discutie.

Si-ar fi dorit sa evite acest lucru insa nu avea de ales. Se aseza pe un scaun mic dintr-un colt,stand acum intre biblioteca si perete,caci fiind slaba ocupa tot acel spatiu relativ micut. Astfel se putea ascunde in spatele bibliotecii,refugiindu-se in lumea ei sau putea sa ii priveasca fara a-i stingheri. Era la alegerea ei. Prefera cea de-a doua varianta desigur. Era curioasa sa vada ce avea de gand Malfoy.

Ii auzi totusi intrebarea si realiza ca avea sa ia parte la jocul lui,desi ea nu stia cum se joaca. Avea sa invete,era mereu o placere sa se supuna regulilor lui fiindca desi era crud,tiranic chiar,era subtil si facea astfel incat vanataile sa nu mai fie asa de vizibile si cicatricile atat de inspaimantatoare,aducatoare de amintiri neplacuta. '' Consider ca prezenta dumneavoastra il incanta pana peste masura asa ca o conversatie precum cele pe care stiti sa le purtati ar fi mai mult decat potrivita. Deci vorbiti,domnilor. Eu nu sunt aici,nu ma luati in seama.''

**Michael Stark** · 02 Jul 2012, 10:32

Stark zambi cand il vazu pe Kurt si ii intoarse imbratisarea de urs. Cand se desprinsera, el isi scarpina absent ceafa incercand sa ignore faptul ca statea in acea camera cu ea, cea la care nu reusise sa nu se gandeasca in ultima luna. Singura care ii franse vreodata inima, care il facuse sa se simta slab. Ura sa se simta slab. O urase pentru cateva saptamani. Nu se putuse abtine. Ophelia ii calcase in picioare fiecare paritica din suflet, nu inainte sa il rupa in bucatele mici mici.

Ridica din sprancene insa, intrigat cand vazu ce efect avea Kurt asupra femeii. Oare era sub Imperio? Sau nu? Poate voia sa rascumpere anii pe care ii irosise incercand sa il distruga pe Kurt. Era o prostie, insa inca se gandea ca era posibil ca Ophelia sa se schimbe, si, cel mai important, sa se intoarca la el. Nu spunea ca ar fi acceptat-o. Bine, spunea asta.

Isi adanci mainile in buzunare, tresarind usor la auzul vocii ei.
"Ophelia nu se insala," zambi el, intorcandu-se catre Kurt. "Hai sa vorbim si sa spunem ca nu e aici, poate daca o bag in seama da fuga pana la ordin sa spuna ca iti sunt complice."

**Ophelia Wilde** · 02 Jul 2012, 10:51

Ii asculta cuvintele si se incrunta. Era o sluga,da,dar era sluga lui Malfoy si stia ca daca ar fi facut asta atunci ar fi ramas fara picioare. Ii spusese clar ca daca avea sa incerce sa fuga,avea sa-i taie picioarele,de va fura,va ramane fara maini. Daca se uita urat sau vorbea nepotrivit ar fi ramas oarba si muta iar daca inima ei ar fi inceput sa nutreasca sentimente pentru Kurt Malfoy,el ii jurase ca avea sa i-o scoata din piept si s-o arda in foc,sa ii arunce cenusa in mii de zari si sa o uite pentru totdeauna. Nu putea sa se intample asa ceva.

Mai ales ca ea inca tinea la Michael. Il facuse sa ii tradeze numai pentru ca il vroia pe Malfoy in lanturi,ca un obiect de studiu,ca un animal intr-o cusca numai pentru a intelege ce gand nebun il facuse sa distruga inocenta si fericirea din ea,atunci,prima oara cand se intalnisera,prima oara cand o vazuse. Nu uitase privirea lui larga,intunecata,ca de animal,care isi cauta o prada. Si tocmai asupra ei se oprise pentru ca apoi,la trei luni dupa incidentul care se intamplase la Vrajustitie,in clipa in care el fusese acuzat si inchis pentru crimele savarsite,sa isi exercite puterea asupra ei iar ea sa il ajute sa evadeze,desi era doar un copil. De atunci ar fi trebuit sa isi ridice anumite semne de intrebare,dar fusese prea credula si speriata sa faca asta.

'' Am spus sa vorbiti caci imi place sa va aud vocile,insa asta nu va da nici un drept sa imi calcati in picioare ... '' Se opri. Mandrie ar fi vrut sa spuna insa nu mai avea asa ceva.Era o slujnica si atat. '' Uitati ce am spus,domnule.''

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 02 Jul 2012, 11:04 by Kurt F. Malfoy.)

'' Stark...'' facu el amenintator,caci inca mai avea autoritate asupra lui. Nimeni nu se lua de angajatele lui. Ophelia cauta mantuire,cauta salvare. Era ca o domnisoara de moda veche acum,se ducea la biserica,isi indeplinea sarcinile cu grija si respect,cat mai frumos si mai satisfacator. Ii era frica,da,dar si interventia lui insemna foarte mult si adusese contributii extraordinare la corectarea comportamentului ei. Continua sa se miste prin incapere,mai elegant si mai atent la detalii ca niciodata apoi se intoarse brusc pe Stark,spunandu-i:

'' Trebuie sa recunosti o schimbare extraordinara in purtarea ei. A avut nevoie doar de un imperator''

Se duse in spatele lui Stark,punandu-si mainile pe umerii lui apoi,ca intotdeauna,urma linia fetei lui,zgariindu-l incet cu unghiile lungi care incepeau sa semene putin a gheare - din cauza Freyjei si a influentei sale dragonice probabil. O priveau amandoi,asta era clar. Kurt isi lipi buzele de urechea lui si sopti incet : '' E doar a ta. A fost mereu doar a ta. Si asta fara sa o oblig eu. ''

**Michael Stark** · 02 Jul 2012, 11:54

O privi pe Ophelia cu o raceala pura. Mai avea mandrie care putea fi incalcata in fata lui? Pentru ca el nu mai vedea in ea persoana de care se indragostise. Fusese orbit de ura ceva timp in urma si acum ura faptul ca ochii lui proaspat vindecati nu se puteau obisnui cu lumina. Isi adanci mainile in buzunare, intorcandu-se brusc spre Kurt cand ii auzi cuvintele.

"Scuze, insa tu stii ce mi-a facut femeia asta? M-a distrus. Complet," incepu el, simtind cum se enerveaza incet-incet. "Si nu era sub conducerea unui imperator, nu fusese obligata sa faca asta. A facut-o pur si simplu. Si acum imi ceri sa ma duc sa o imbratisez doar pentru ca face ce vrei tu sa faca?"

Se apropiase de Kurt si il privea drept in ochi, stiind ca arata ravasit si enervat, ceea ce nu i se intamplase de mult timp. Isi intoarse privirea spre Ophelia si se apropie de ea cativa pasi. O prinse de maini cu o blandete inexplicabila.
"Tu erai aleasa," spuse el, incruntandu-se. "De ce ai aruncat totul, ca si cum eu as fi fost doar o jucarie? Cred ca imi esti datoare cu o explicatie."
Ii lasa mainile si se indeparta, privindu-i pe Kurt si Ophelia pe rand, fiind contient ca mai tarziu va regreta faptul ca se rastise la barbat.

**Ophelia Wilde** · 02 Jul 2012, 12:23

Privi intr-o parte,rusinata si plina de regrete apoi il privi pe Kurt,ca si cum i-ar fi cerut sa-i tina lacrimile inchise intre gene,sa nu le dea voie sa curga insa se intampla un singur lucrur si anume ca pe obrajii ei albi si reci incepura sa curga rauri intregi,iar ochii ei mari si cristalini devenira mai expresivi si se inrosisera. Simti o durere imensa si nu stia ce era insa avea sa afle mai tarziu ca Malfoy o eliberase de sub Imperius,lasand-o sa vorbeasca liber.

Se ridica de pe scaun,simtindu-se mai vie din punct de vedere fizic dar mai goala si mai rece ca niciodata pe dinauntru.Merita o explicatie,da,si fara a-i mai pasa ca Malfoy se afla acolo,ii spuse lui Michael:
''M-a speriat reputatia ta. Si ca erai unul de-al lor,in timp ce eu eram in tabara opusa. M-am speriat ca tu vei fi primul care va face pasul asta,ca eu voi fi cea ranita. Am preferat sa ranesc decat sa mai fiu ranita inca o data - caci daca ai fi facut-o,viata mea nu ar mai fi avut sens si acum nu as mai fi trait.''

Nu stia ca insemnase atat de mult pentru el,nu stia ca o iubise atat. Se temuse de reputatia lui,de ce vorbea lumea, de ce se stia despre el.Se temuse ca nu cumva sa fie predata lui Malfoy si ucisa,se simtise ca si cum ar fi dormit in pat cu dusmanul. Isi sterse in final lacrimile,apoi il privi pe Malfoy,rece,feroce,aproape venindu-i sa-l omoare:

'' Mi-a lipsit increderea,domnule. Vezi ce face razboiul tau de doi bani?'' Si fara a mai adauga ceva,iesi din incapere. Ii era atat de rusine!

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / call me

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ call me