Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Call me maybe

• Isi umezi buzele privind in sus, ploua de ceva vreme si ea zacea in ploaie. Era uda din cap pana in picioare insa isi uitase bagheta acasa din nefericire si trebuia sa mearga inapoi la conac rapid. Ajunse dupa o ora de mers acasa si se schimba rapid intr-o pereche de blugi, cizmele inalte si o bluza cu geaca de piele peste, era destul de frig afara dat fiind ca incepuse toamna. Isi musca buza inferioara cautand bagheta si intr-un final o gasi pe canapea, o puse in buzunar si iesi in fata conacului. Inchise usa bine cu cheia si disparu-aparu in fata inchisorii Azkaban.
  
  Privi cum era inconjurata de Dementorii care pluteau in jurul ei, o cuprinsera deja fiori. Isi puse gluga de la hanoracul de sub geaca pe cap desi buclele roscate ieseau in evidenta putin, dar atat cat sa nu o de-a de gol. Pasi pe iarba moale care ducea catre marea inchisoare si incerca sa nu se faca vazuta, merse in spatele ei si isi scoase bagheta iar cu ajutorul ei facu sa apara o crapatura prin care intra, dar o lasa acolo pentru orice eventualitate.
  - Drace! Murmura ea dupa ce se ascunse dupa un zid ca sa nu o vada vreun gardian.
  
  Se uita sa vada daca totul e in regula si apoi pasi mergand fix spre celula unde trebuia, celula 43. Observa in colt un tip care avea barba crescuta, jegarit si sigur nu se spalase de secole. Il privi si zise:
  - Da-mi medalionul si scapi ieftin.

Nu era o ora tocmai convenabila pentru vizite dar in anumite situatii pur si simplu nu aveai de ales decat sa o iei pe calea pe care trebuia sa ajungi inca de la inceput. Era pacat, era pacat ca din vina lui reusise un foarte bun prieten sa ajunga in acel loc, dar desigur, nu avea de gand sa lase lucrurile astfel si la fel, nu avea de gand ca el sa ii ia prea curand locul in acel loc mizerabil. Privi in jur, vrajitori peste vrajitori patrulau lenes, dornici parca ca ceva sau cineva sa ii trezeasca din acea liniste lanceda, dar spre ghinionul lor acel lucru nu avea sa se intample tocmai in acea seara.

Iata-l astfel, porni cu pasi aproape grabiti spre gardianul principal si il adormi destul de usor cu ajutorul unei potiuni speciale ce actiona asemenea cloroformului din lumea incuiatilor, in fond, isi facuse temele, nu avea probleme, cand venea vorba de treburile sale calca si peste mama si peste tata daca era nevoie. Revenind insa, nu avea de gand sa il derajeze prea mult pe prietenasul acela, servi de la el doar trei fire de par pe care le arunca in sticluta cu polipotiune si ii imprumuta hainele, restul curse pur si simplu de la sine. Isi continua plimbarea tinand in mana cu grija bagheta in timp ce vrajitori intunecati peste vrajitori intunecati ranjeau gretos in fata lui stiind de altfel ca el nu era gardian, dar in acelasi timp pastrand linistea pentru propria siguranta odata ce el isi expuse in fata lor semnul intunecat. Odata ajuns in fata celulei se opri si surase diavolesc.
Nu ne-am vazut de mult Rogojin! Mi-ai dus probabil lipsa nu e asa?
Ce vrei tampitule?
Ia vezi ca ne suparam! zise el uitandu-se urat la barbat.
Dimi..Drac impielitat ce esti! Scoate-ma naibii de aici! Mi s-a acrit pana peste cap de acest loc!
Ia-o usor batrane! Cu o astfel de atitudine ma fortezi sa bag cheia in celula altuia! Stai potolit si fi silentios! zise el privindu-l cu atentie pe barbatul din spatele gratiilor, in aparenta fusese totul destul de usor, dar aici era vorba doar de o aparenta.

• Il privi exasperata pe tipul acela care radea si apoi se dadu in spate cativa pasi, nu voia sa se trezeasca cu mana lui la gatul ei, voia sa traiasca. Isi incrucisa bratele la piept si il privi iar acesta zise:
  -Tine! Murmura el si i dadu medalionul insa era rupt in doua, ce mama naibi avea sa faca cu el daca era rupt in doua, putea sa-l arunce fain frumos la gunoi, era ca si o piatra luata de pe jos, adica nimic.
  - Tampitule! Daca e spart ce sa mai fac cu el?
  - Il poti repara, acum pleaca.
  
  Tanara il privi nervoasa si apoi stranse medalionul in palma privindu-l, medalionul avea o putere enorma insa trebuia sa il duca la cineva, dar nu rupt. Rupt nu valora nici macar cat o piatra de pe jos, daramite sa i-l mai si pastreze. Isi baga bagheta in buzunar si o lua la pas, tinu in palma medalionul si se izbi de cineva frontal, iar in acel moment medalionul cazu pe jos, noroc ca nu se facu mai mici bucatele.
  - La naiba! Murmura ea indignata si apoi se apleca sa ia medalionul de jos, stranse acele doua bucati si observa ca inca mai licarea, insa foarte putin ceea ce insemna ca avea sa-si piarda puterea in curand.
  
  Cautase luni intregi medalionul asta si acum tampitul de Shane il stricase, cu cata minte poti sa strici un medalion Intunecat? Pufni scurt si nici macar nu isi ridica privirea si trecu pe langa tipul acela, inalt, zicand:
  - Ma scuzi!

Atinse deci usor cu varful baghetei incuietoarea celulei, aceasta deschizandu-se aproape instant, si la fel de instant barbatul incantat pana peste masura isi facu imediat simtita prezenta in exterior umpland respectivul loc de un fum negru si gros.
Inceteaza cu fandoseleile Rogojine, avem treaba si nu avem timp de probleme!
Ba pardon, eu ma las, acum tu ai treaba prietenas! Din vina ta am intrat la zdup, acum din vina mea intrii tu! zise barbatul impingandu-l pe el in prima celula deschisa, folosind un lant pe post de incuietoare si porni in fuga la intamplare pe coridoarele inchisorii primind in urma uralele celolrlalti prizonieri.
Pufni privindu-l cu aroganta pe imbecilul care isi imagina ca avea sa scape usor din acel loc fara ajutorul sau, dar nu interveni, il lasa sa isi faca de cap, curand cineva avea sa il prinda si avea sa il bage la loc, dar pana atunci, el putea sa se distreze, era imbracat in continuare in hainele de gardian, avea in continuare doua baghete cu care putea sa se elibereze oricand daca intra in probleme si la fel de bine putea sa il ucida pe Rogojin cu o singura miscare a degetului, dar nu avea sa piarda el o bucata serioasa de distractie. Ofta scurt si atinse cu varful baghetei lantul care se rupse in bucatele. De asemenea, nu apuca sa mearga prea mult, caci dadu nas in nas cu o domnita care categoric nu isi avea locul intr-un astfel de peisaj sinistru. Ii intinse mana ajutand-o sa se ridice, amintindu-si desigur ca infatisarea nu ii apartinea lui.
O zi buna domnita! Stiti presupun ca orele de vizita s-au cam terminat nu? zise el pe un ton formal privind adanc in ochii fetei incercand un mic joc de legilimantie cu ea, ce putea spune, nu il deranja nicicand exersarea puterilor sale.

• Inghiti in sec in momentul in care observa cine era, desi ea stia gardianii de acolo probabil se schimbase tura, bine acum trebuia sa gaseasca o scuza buna si sa o sterpeleasca de acolo cat mai repede posibil, prin orice cale. I trebuiau doar cateva minute de gandire, insa nu avea atat timp la dispozitie. De ce mereu cineva trebuia sa-i incurce planurile, dar mereu! Isi musca buza inferioara si apoi zise:
  
  - Uhm..pai,aa..probabil ca nu stiam! Nu e pus nici un orar pe usa. Murmura ea desi ea chiar nu intrase pe usa ci prin efractie. Isi dadu jos gluga de pe cap privindu-l, ceva era ciudat la el insa lasa asta deoparte.
  La naiba, tu si ideile tale Allison!, isi spusese ea. Mereu planurile facute in cinci minute esuau, uite exemplul. Insa daca statea sa gandeasca bine nici cel mai malefic sau maret plan nu avea cum sa de-a roade mereu, iar ea scapase prea mult din asta si nu avea sa o muste acuma, cel putin nu avea sa ajunga ea in celulele astea imputite care iti dadeau un aer sumbru si infricosator.
  
  - Acum ma scuzati, pot sa plec? Orele de vizita s-au terminat dupa cum ati spus, iar eu...nu mai am ce cauta aici. Murmura ea tinand de buzunarul ei care nu statea inchis nicicum, trebuia sa stea firar el al naibi de buzunar!

Intotdeauna, la magazin, la scoala, in clasa, la biblioteca, la banca, femei, femei in sus si in jos, femei in stanga, in dreapta, in fata, oriunde te uitai doar femei si femei, femei la bine, femei la rau, femei ce dau viata, femei ce omoara.

"Ah..femeia asta..dulce creeatie zau asa"

Evident, in multe cazuri pe langa religie, din cauza unei femei se incepusera cele mai mari razboaie in special in istoria incuiatilor. Nu multi o stiau, insa cam asa era treaba. In cazul de fata, respectiva duduie isi facuse categoric de cap prin inchisoarea aceea cu cine stie ce derbedeu devenind astfel papusica care ducea si aducea informatii sau obtinea chestii. Nu era treaba lui si nici ca dadea doi bani pe ce faceau englezii de pe acolo, dar soarta il facuse interesat de obiectele stralucitoare si asemeni unei pasari nu se putea abtine sa nu obtina acele lucruri indiferent de ce urmari aducea acest lucru.

Desigur, dar ar fi bine sa nu se mai intample!
Surase deci scurt ridicand usor din sprancene apoi ii facu semn sa treaca pe langa el in timp ce acesta porni usor spre partea cealalta. In fond, cine era el sa ii intrerupa drumul tinerei doamne.

• Privi catre tipul ala care i se paruse ciudat de cand il intalnise, insa nu baga de seama pe moment. Dar o fascinasera acele trasaturi care nu i se parea familiare, insa tot i placusera. Dadu usor absenta din umeri si apoi zise:
  -Bine. Murmura ea indignata de tonul lui si de faptul ca surase, insa nu baga de seama. Tinuse atat de bine medalionul in buzunar incat stia ca el era in siguranta acolo si nu avea sa il ia nimeni, nu era atat de aiurita sa-l piarda. Insemna enorm pentru ea si in plus i apartinea de drept.
  
  Tinea la medalionul acela, plus ca avea o putere nemarginita. Din povestiile mamei ei stia ca medalionul fusese al stra-stra-stra-strabunicii ei, il construise pentru a se apara de fortele raului, deoarece pe atunci nu era magia chiar atat de dezvoltata. Medalionul intitulat si "Medalionul Puterii" putea fi reparat daca era spart sau rupt printr-o vraja, insa vraja aceea se afla intr-o carte veche in conacul ei, stia ca avea sa-i ia o groaza de timp sa caute vraja insa merita efortul. Mama ei il daduse pentru a-l proteja si a fi in siguranta cu el, insa tampitul la care fusese mai devreme il furase si il folosise in scopuri josnice si rele, dar acum il recuperase. Continua sa paseasca pe asfaltul acela rece si incerca sa gaseasca o iesire.

"Interesanta jucarioara...pacat ca s-a stricat!"

Hei..nu crezi ca ai pierdut ceva?zise el aruncand usor medalionul in aer acesta aterizand la loc in palma sa. Apropo, orice medalion o fi e un fals nenorocit! Gasesti din astea cate vrei pe piata neagra, un original e mai greu de crapat, dar un fals se sparge in doua bucati simetrice dupa prima utilizare! continua el aruncandu-i medalionul inapoi.
Nu ii placea deloc sa auda pasi din ce in ce mai activi pe coridoarele unei inchisori de maxima securitate, dar intelegea situatia si cat timp era sub acea forma trebuia sa scape rapid de situatie. Se uita scurt cand la fata, cand inchise ochii pentru a analiza distanta la care se aflau gardienii si deci fara doar si poate o apuca cu brutalitate pe cuconita din fata lui, o tranti de unul dintre peretii despartitori dintre doua celule si tinand-o bine acolo o saruta cu patos in timp ce gardieni peste gardieni se holbau la ei amuzati facandu-i pe sub mana semnul de aprobare "colegului lor" ridicand astfel degetul mare al mainii drapte in timp ce treceau pe acolo. amuzanta situatie. Se desparti rapid de fata apoi facandu-i semn sa il urmeze porni in graba spre iesire.
Nu stiu ce faci dumneata, dar eu unul nu te-as sfatui sa iti mai faci mult veacul pe aici! Daca vrei asa ceva, ti-as sugera mai bine sa intrebi pe cineva de pe aleea nocturnus, sau cum s-o numi! Acolo sigur gasesti un raspuns! zise el facandu-i cu ochiul fetei in timp ce deghizarea i se ducea usor usor de rapa.
Dupa ce reveni la figura sa normala, se intoarse rapid cu fata spre fata, ii zambi si fara ezitare se arunca de la geamul de langa el, plutind cativa metrii in gol.

• Se intoarse brusc si observa medalionul la el in mana, defapt nici macar nu stia despre medalionul asta. Parea un fals insa nu era, dar prefera sa il faca sa creada ca era asa, de ce sa se complice? Intradevar, un fals se crapa rapid in doua bucati dupa prima utilizare insa tipul din celula 43 era prea destept ca sa il crape asa, sigur folosise o anume vraja non-verbala. Isi dadu ochii peste cap si isi incrucisa bratele la piept privindu-l pe barbat apoi nici macar nu apuca sa zica "pas" caci se trezi trantita la perete si sarutata brusc de tipul ala, insa i facu jocul, spre norocul lui.
  
  Inchise ochii, defapt i stranse si nici macar nu apuca sa se de-a de acolo, sa vrea sa se de-a de acolo. Privirile gardienilor o dezgustau si in acelasi timp i provocau repulsie, dar trebuia sa recunoasca ca barbatul din fata ei saruta bine, al dracu de bine! Calmeaza-te, Allison! A facut asta din nevoie, da! De unde mama dracu l-ai putut crede ca e un gardian cand defapt intrase prin efractie, ca ea!, ramase ametita putin cand el se desprinse de ea si apoi il urma, insa nu stia de ce.
  - Aleea Nocturn, mai exact! Spuse ea in cele din urma insa din nou deschise gura si o inchise la loc cand observa ca se arunca pe geamul de langa el si pluti cativa metri in gol, se apleca peste geam sa il vada si tipa:
  -Eu..a... "Las-o balta", murmura ea in cele din urma si se intoarse sa ia medalionul, insa ramase doar jumate.- Al dracu tip! Isi zise ea si o lua la fuga iesind prin crapatura pe unde intrase. Isi puse la loc gluga.

" Curiozitatea a ucis pisica Dimi.."
Nu si daca pisica asta are mai multe vieti dulceata! zise el ca pentru sine, caci in fond fix pentru sine spunea chestia asta apoi isi vazu de drumul sau prin portalul deschis direct spre locul pe care il sugerase.Aleea Nocturn zici..khorosho!
Trebuia sa recunoasca, plimbarea aceasta nu era singura pe care o facuse in Londra, venise acolo in urma cu ceva timp, dar preferase sa joace pe un anume teren, mereu juca pe un anume teren, iar cu fiecare persoana se schimba si terenul. Isi linse usor buzele, un vag gust de rouge se simtea inca, ura rujul si il ura cu atat mai mult cand venea vorba de unul lipicios. In orice caz, cu jumatatea de medalion imprumutata de la draguta domnita porni rapid la pas catre magazinul Borgin and Burkes, nu se putea spune ca avea o atractie aparte pentru acel loc prafuit, dar in cazul de fata trebuia sa faca ceea ce trebuia sa faca.

Clopotelul de la intrare suna nervos in momentul in care el deschise usa. Cu fularul inca la gat tranti jumatatea de medalion pe tejghea.
Dobryy vecher..si tie! Ia spune-mi..unde il pot gasi pe cel care a cumparat chestia asta? zise el trantind doi galeoni de aur pe tejgheaua de lemn, acestia scotand un sunet destul de strident.
Barbatul din fata lui privi usor confuz spre el, dar se misca mai repede decat se asteptase. Curand avea sa vina si domnisorica, simtea asta, dar pana atunci, putea sa isi piarda si el timpul prin jur.