Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard

« Previous 1 … 10 11 12 13 14 … 28 Next »

/ Camera de zi

Un RP adik ma rog RPG :-@ de fape invers da nah. ma rog deci: incep eu

Ada statea in camera ei , uitandu-se la tavan , si ii veni o idee. Vroia ceva mai palpitant. Se duse in camera de zi , si observa ca mai multi Ochi de soim se plictiseau, dar Ada nu stia ce sa faca. S-a hotarat sa dea un fel de petrecere. Si-a luat iPod'ul [ nush ce m-as face fara el ] , si a facut o vraja, iar melodiile se auzeau peste tot in camera de zi a ochilor de soim.
" Cred ca este bine" zambi Ada .
Unii comentau , iar unii se puneau pe dansat. Ada era fericita ca facuse ceva nou. Acum dupa ce dansase, se aseza pe un fotoliu decorat in culorile casei, si lua Profetul Zilei , unde citi o stire ce o lasa masca.
" Fudge nu mai este Ministrul Magiei? What?" Mai multi tresarira, dar intr-un fel se bucurau
"Stati putin " spuse Ada. " Ultimul descendent al Rowenei a fost denumit chiar astazi de oamenii Ministrerului , noul conducator. WOW!! Cred ca avem un atu in plus" spuse Ada si ceilalti aprobara.
"Oare cine este ? In afara de mine si inca cativa de pe aici? " se intreba Ada curioasa
Mai multi dadura din umeri. Nimeni nu avea habar . Ada rasfoi Profetul mai cu atentie. Trebuia sa arate macar o poza cu acea persoana. Pana la urma o lasa balta. Se mai gandea la un baiat potrivit...
"hmm " spuse Ada, cand Debora se aseza langa ea.
" aaa salut Debora" spuse Ada zambindu-i . " Ai nishte biscuitzi??" intreba Ada salivand..
"hmm " spuse Debora, si scoase din roba un pachet maare cu biscuitzi. "Sper sa iti ajunga ceva vreme " zambi Debora
" Daa.. desigur" dar in 10 secunde, hai sa nu exageram , 2 secunde, termina tot
" oo Doamne.. cred ca apetitul asta l-am vazut doar la Tata" se cruci Debora
" Aa tare " facu Ada, acum cautand pe sub fotolii nishte biscuitzi , sau ceva de mancare.. "Pizza de luna trecuta "

OCC: Lipsa de inspiratie dar am vrut sa pun o introducere neinteresanta.. :-J continuari voi.. Ochii mei cei dragi

Debora inca era uimita de paetitul Adei.
"Hai la bucatarie, si mie imi e cam foame" spuse Debora
"Ce idee buna, sa mergem, eu stiu unde este intrarea".
Asa ca Ada si Debora plecara vesele catre bucatarie, vorbind si chicotind, pana cand Fliych aparu in fata lor.
"Ce cautati la ora asta pe coridoare? E aproape miezul noptii."
"Pai noi..." incepu Debora.
"Avem detentie cu Hagrid(cam stupid, dar lipsa de inspiratie) Spuse Ada.
"Pai atunci cred ca e in regula, puteti pleca." Si ingrijitorul se indeparta bombanind ceva de genul ca Hagrid in sfarsit a devenit normal si se poarta cu elevii asa cum ar trebui. Fetele isi continuara drumul pana ajunsera la tabloul cu fructe care ducea spre bucatarie. Ada spuse parola si acesta se dadu la o parte. Cum intrara in bucatarie mai multi spiridusi veseli venira la ele cu tavi intregi de mancare. Atunci Deborei ii veni o idee.
"Va rog frumos ne puteti ajuta sa ducem cat mai multe tavi cu mancare in camera Ochilor-de-soim." se adresa ea spiridusilor. Acestia pareau incantati de idee. Refuzand categoric sa le lase pe Ada si pe Debora sa care ceva, in jur de 20 de spiridusi luara tavi pline cu mancare si carefe de suc, disparand in camera de zi.
Cele doua fete pornira si ele si cand ajunsera in camera ramasera mute de surprindere. Mesele pe care alta data elevii invatau constiinciosi acum erau pline cu mancare, muzica se auzea rasunator si aproape toti dansau sau se infruptau din mancare
"Se pare ca o sa fie o seara speciala" zise Ada cu zambetul pe buze.
"Da, dar mai lipseste ceva" spuse si Debora.
"Ce anume?"
"Pai...decoratiile bineinteles" si Debora isi scoase bagheta din ea tasnind panglici mulicolore care se asterneau pe peretii camerei. Totul parea sa indice ca va fio noapte de neuitat pentru ochi-de-soim dar...

muzica se opri dintr-o data. Toti incepura sa injure, deoarece nu vroiau sa muzica sa se opreasca.
Dar profesorul Flitwick (in sf mi-am adus aminte) era in usa, cu mainile incrucis, si tactand bagheta usor pe umarul drept. Era foarte nervos.
"DE CE NU M-atti chemat si pe minee?" intreba profesor Flitwick suparat, ducandu-se repede sa manance, vazand atat.. " nu am mai mancat atat, din ziua nuntii"
Debora si Ada acum erau mai linistite vazand ca profesorul a inceput sa ia nishte pahare de rachiu.
" In sfarshit se distreaza lumea spuse Charlizze" dar lumea era prea incantata sa rada de profesor Flitwick care se pare ca era din ce in ce mai ametit
OCC: scz de postul scurt, dar trebuie sa ma duc in oras

"Bonjour monsieur Flitwick!" sopti Char.
Decoratinuke erau chiar superbe, trebuia sa aprobe. Dar totusi fata isi scoase bagheta din lemn de trandafir si o scutura usor, soptind niste cuvinte, si facand sa apara din neant un frumos glob stralucitor, cum aveau incuiatii in discoteci. Era o vraja pe care o invatase de la verisoara ei, sau mai bine zis sora ei vitrega.
Dupa asta fata stinse becurile, lansand doar niste reflectoare si globul acela sa fie unicele surse de lumina din camera. Pentru a face atmosfera si mai draguta in camera aparu in ecran urias, unde puteau sa vada orice film doreau, si, in plus, niste decoratiuni minunate: niste pungi frumoase de floricele, doin care floricelele sareau si dansau deasuprea pungii in ritmul muzicii.
Apoi, privind putin spre colegii ei, sugera ceva:
"Hm... nu ar fi frumos sa ne schimbam putin tinutele?" intreba fata, asteptand si parerea celorlalti. In acest timp, vreo doua fete venira la ea, si o trasera cu ele intr-un colt unde se afla o oglinjoara frumoasa, si cativa soimi si soimarite aveau grija de aspectul lor estetic.
"Charlizze!" spuse ea incantata ca isi facuse cativa prieteni.

Totul mergea nespus de bine. Acum toti erau imbracati in robe festive vesele ale caror culori fusesera transformate, avand culorile albastru si argintiu.
"Cred ca nu am mai vazut niciodata camera ochilor de soim asa da plina" ii spuse Debora Adei.
Aceasta afirma din cap, dandu-si seama ca daca ar fi vorbit, raspunsul oricum nu s-ar fi auzit.
Acum trecuse de miezul noptii si toti dansau la fel de sprinteni ca la inceput. Singurul lucru care se schimbase era faptul ca acum platourile cu mancare erau aproape goale, profesorul de farmece sforaind intr-un fotoliu , iar toate sticlele de berezero erau goale.
Debora se aseza putin pe margine obosita de atata dansat. Privirea i se atinti asupra statuii Rowenei. Nu se uitase niciodata la ea decat in fuga. Acum insa simti o dorinta sa se apropie si sa o priveasca mai bine, asa ca se ridica si se apropie. O studie amanuntit din fata dupa care se duse in spatele statuii. Nu observa nimic ciudat. Simti, fara sa stie de ce un sentiment de dezamagire. Parca in interiorul ei asteptase sa se intample ceva. Atunci se razma cu spatele de statuie si atinse din gresala tocul pantofului Rowenei, acesta desprinzandu-se. "O Doamne, asta imi lipsea" isi spuse Debora, dar in clipa urmatoare auzi o voce
"Esti ochi-de-soim?"
"Da" raspunse Debora fara sa isi dea seama.
Si atunci se intampla... Un pasaj secret se deschise chiar subpiedestalul pe care era pusa statuia. Debora ramase muta de uimire si in spatele ei aparuse inca un ochi-de-soim care intreba:
"Ce s-a intamplat de stai aici?" Era....

Letitia statuse toata ziua cu nasul in carti, intinsa in pat. Din cand in cand se intorcea de pe o parte pe alta, atunci cand amortea. Insa intervalele acestea incepeau sa devina din ce in ce mai scurte, obosind de fiecare data sa stea in pozitia respectiva. Ofta, se ridica si merse la geam, intinzandu-se si cascand cu multa "pasiune". Avea o stare foarte placuta de calm si liniste, chiar daca era cu mintea tot la intriga nebuna a personajelor despre care citea
Se mai intinse de cateva ori, lenesa, apoi isi lua cartea si cobori in Camera de Zi care era aproape goala; se aseza pe-o canapea si isi continua lectura. Citea cu inflacarare si isi dadu seama, cu uimire, ca ajunse aproape de sfarsitul cartii. Suspina. Isi ridica ochii din carte si isi dadu seama ce o facu sa incetineasca ritmul: acum sala era plina de ochi-de-soimi care petreceau si dintr-o sursa necunoscuta se auzea muzica. Privi uimita in jur, fusese chiar atat de prinsa de carte?
Continua sa stea cuminte in coltul canapelei, cu cartea pe genunchi, privind chipurile zambarete ale colegilor sai. La un moment dat vorbi putin cu cineva, insa ramase in umbra. Nu manca nimic - isi lua totusi o berezero, nu se putea abtine. Cand Charlizze propusese sa se schimbe toti in robe festive, Letitia ramasese in robele in care era deja; nu ca ar fi vrut sa strice petrecerea, ci dorea sa se intoarca in dormitor
Se ridica si isi facu loc cu greu prin multimea care se agita - ochi-de-soimii o socau in fiecare zi - si inainta, ajunse langa statuia Rowenei iar acum era sigura ca va reusi. Dar se impiedica de cineva, nu o recunoscu, era o fata cu siguranta, statea ghemuita langa statuie
"Hei, esti bine?" crezu ca patise ceva, ca se lovise sau ceva