Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ O mica escapada

Era sambata.Helena se bucura si avea o satisfactie imensa dupa ce si-a facut sumedeniile de teme.Era extenuata , pentru ca fata de prietenii si colegii sai din an , ea a ales sa faca mai multe materii pentru anul trei.Se uita absent la cartea de Aritmantie si eseul de alaturi pentru Runele Antice.Insa acum a terminat , numai avea nimic de scris , si asta o facea si mai fericita.Se sculase si in timp ce se ducea spre camera sa vazuse cativa elevi din primul an cum glumesc si rad. Helena zambi in sinea , amintindu-si ce teme putine avea pe vremea aceea.Se trantise pe pat , uitandu-se la tavanul din camera. Era singura si era sigura ca ceilalti erau la Pranz in Marea Sala. Din cauza temelor ramase in urma cu timpul si abia apuca sa mai vorbeasca cu prietenii sai.Merse in Marea Sala , si se aseza la masa hotarata sa manance ceva.Se uita ca de obicei spre tavanul inalt si zari cerul senin.Inseamna ca o sa fie o zi frumoasa , si toti vor pe afara sau prin Hogsmeade. TOTI.
Helenei ii veni dintr-o odata o idee si uimita de ea insusi , se inecase si scapa furculita pe jos. Nu degeaba multi o considerau ciudata. Se gandi sa se duca in Camera Necesitatii si sa se distreze langa focul cald pe o canapea moale , mancand Broscute de Ciocolata si citind diverse carti de Magie Defensiva amuzante. Da , asta avea sa faca. Se ridica de la masa , dupa ce termina de mancat si observa ca pana atunci nu daduse de nici-un cunoscut. Probabil ca ei au plecat deja afara sau spre Hogsmeade , avand in vedere ca ea a venit tarziu la masa.Se furisa printre ceilalti , si urca scarile de marmura incet spre Turnul Cercetasilor. Avea de gand sa isi ia bagheta ( in caz de ceva si sa mai practice cateva vraji) , Pelerina Invizibila si Harta Strengarilor.Spionoscopul statea nemiscat sub patul acoperit de o patura subtire care nu avea nici-un rost , Helena dormea adeseori dezvelita. Iesise din Camera de Zi si se indrepta spre etajul sapte sub Pelerina . Ajunse la coridorul respectiv si isi zise in minte : "Vrea un loc unde sa ma ascund , vreau un loc unde sa ma ascund..." iar in fata ei aparu usa de lemn de stejar masiv. Intra in camera iar usa disparu. Camera era exact dupa nevoile sale , iar cartile si dulciurile o asteptau pe o masuta de langa focul ce paraia vesel. Isi scoase Pelerina , se aseza pe pat si incepu sa se acomodeze. Deschise o Broscuta de Ciocolata si ii cazu Helena Ravenclaw , pe care o mai avea de 3 ori. Deschise o carte si dupa ce incerca cateva vraji distractice , cerceta Harta Strengarilor. Observa ca multi erau acum in Camerele lor de zi si Viperinii in pivnita lor de la subsol. Se uita spre peretele luminat de felinare si aparu o fereastra. Afara ploua.Deschise geamul si mirosi mireasma ploii imbinata cu mirosul florilor de primavara.Ramase cateva minute bune la fereastra , uitandu-se in departare si il vazu pe Hagrid care se grabea sa intre in coliba sa calduroasa cu o pelerina pe cap. Se intoarse si se aseza din nou pe canapea apoi se cufunda intr-un somn linistitor , fara vise. Dar se trezi deodata , auzind niste zgomote. "Oare cine s-ar gandi la Camera Necesitatii chiar acum? N-ar trebui sa fie in Camerele lor glumind cu ceilalti si jucand fel si fel de jocuri?"se gandi Helena speriata de zgomot. Usa se deschise iar Helena se ascunse dupa un dulap cu robe de Vajhat in culorile Cercetasilor si cineva pasi in incapere...

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu

Bell pleca acoperita de pelerina invizibila din camera de zi a Cercetasilor, in cautarea linistii. Vroia sa stea putin singura, si era satula de rasetele zgomotoase ale celorlalti elevi.
Iesi incet din incapere si incepu sa fuga pe coridorul imbratisat de racoarea ploii. Lacrimi mari si reci se izbeau zgomotos de ferestrele cenusii, invaluind castelul intr'un sunet fantomatic.
Cercetasa hotari sa mearga in Camera Necesitatii, pentru ca acolo era raiul ei. De fiecare daca cand avea nevoie de ceva, isi gasea refugiul in incaperea plina de mister.
Urca in graba treptele de marmura, care protestara in linistea tainica, spre etajul VII. Ajunse in fata peretelui palid si se gandi la un loc linistit. Usa de lemn se materializa din neant in fata ei, iar fata invarti incetisor manerul de bronz. Gasi o incapere spatioasa, luminata de razele blande provenite de la cateva torte prinse pe pereti.
Un zgomot din spatele unui dulap o facu sa tresara.
"-Cine e acolo??" intreba Bell, cu vocea tremuranda.
"-Sunt eu, Helena" sopti un glas cald, iar fata iesi din spatele dulapului.
"-Heyy, ma bucur sa te vad aici" ii spuse Bell, zambind. Helena era o fire foarte blanda, asemanantoare ei.
"-Cum de ai venit in Camera? Ma gandeam ca stai si tu alaturi de prietenii tai, in camera de zi" spuse cercetasa.
"-Erau prea zgomotosi, am zis ca vreau putina liniste" murmura Bell, uitandu'se la rafturile prafuite, incarcate cu volume groase de carti.
"-Eu citeam ceva, poti alege si tu o carte" spuse Helena, reluandu'si locul pe canapeaua confortabila. Bell se indrepta spre biblioteca si privi cartile ce poposeau in ea. Dup a cautari indelungi, alese o carte despre Plantele acvatice si se aseza pe un fotoliu de langa canapea. Deschise volumul la prima pagina si incepu sa citeasca scrisul marunt.
Deodata, Helena spuse..

Helena ramase uimita de aparitia lui Bell. Se bucura ca era ea , si nu ca in ultima vreme , doar necunoscuti de la alte case. Dupa ce discuta cu ea , aceasta ofta si zise:
"-Stii , in ultima vreme sunt foarte epuizata...Dar incerc sa le fac fata temelor.Insa cred ca ar trebui sa renunt la o materie.Hmm..Aritmantie , in nici-un caz..Runele Antice nu..Grija fata de creaturile magice nu , nu vreau sa-l supar pe Hagrid cu toate ca aduce creaturi periculoase. Insa de curand am obisnuit sa adopt punctul lui de vedere in ce priveste creaturile magice. De exemplu , Dragonii mi se par nostimi acum.Dar sa revenim.."zise Helena.
"-Ce zici de Previziunile despre Viitor?"intreba Bell zambind.
"-Oare cum de nu m-am gandit?Multumesc! Si asa in ora de Previziuni stau si ma holbez degeaba o ora la un glob."spuse Helena razand. Fata se ridica din nou si se duse spre fereastra. Desigur , ploua in continuare.Intinse mana si simti imediat picurii reci care iti dadeau fiori de gheata dupa ce ai stat atata timp langa foc. Bell era acum cufundata intr-o lectura iar ochii ei se plimbau de-a lungul paginii repede.Helena o observa si zise:
"-Pare interesanta. Ce citesti?"intreba aceasta.
"-Plantele acvatice. Pare destul de interesanta."raspunse Bell si isi ridica privirea spre fereastra deschisa.
"-Inca mai ploua?Pot spune ca starea mea de spirit se potriveste perfect acum cu ploaia.."iar Bell ofta si inchise cartea pe care o termina de citit. Helena statea acum in fata focului si se juca de una singura Carti Care se Impart Singure.Bell se duse langa ea si cele doua incepura sa joace.Se pare ca veselia puse din nou stapanire pe fete...

Prezenta Helenei in camera o facuse pe cercetasa sa isi alunge gandurile triste intr'un colt indepartat al mintii. Acum, vroia sa se joace impreuna cu prietena ei, pentru ca in ciuda faptului ca era in anul VII, un joc copilaros era mereu bine primit.
"-Pot sa joc si eu cu tine??" intreba Bell, apropiindu'se de semineul ce domnea impunator.
"-Sigur" raspunse Helena, vesela.
Dupa ce se plictisira de jucat "Carti ce se impart singure", Bell propuse sa joace sah.
"-Dar nu sunt asa de buna" se planse Helena, in timp ce Bell aduse micutul sah de pe masa.
"-Nici eu nu ma consider o experta, deci avem sanse egale" raspunse fata, cu un zambet. Isi aduse brusc aminte de vorbele bunicului Sahul e curata magie: nu face sa treaca timpul, ci il nimiceste, il distruge!
"-Bell??" intreba Helena, trezind'o din amintiri.
"-Scuze, mi'am adus aminte de ceva" murmura Bell, dupa care se aseza pe jos in fata focului ce ardea vesel si incepu sa aranjeze piesele.
Jucara destul de mult, pentru ca in cele din urma sa se termine egala.
"-Remiza, ura!" striga Helena, razand.
"-Bravo, Rrgina ta mi'a doborat ambii Nebuni" o felicita Bell, iar fata spuse:
"-Dar si Calul tau mi'a luat un Turn si mai multi pioni".
Bell se ridica din fata semineului si merse la fereastra. I se parea ca e prea cald in incapere, asa ca deschise geamul cenusiu si se lasa invaluita de privelistea ploii. Un aer proaspat, revigorant, intra in incapere, aducand cu el aroma delicioasa a unei nopti senine.
"-Nu cred ca va mai ploua" sopti Helena, care aparu in spatele ei.
"-Cerul e senin, deci s'ar putea sa ai dreptate" sopti Bell, privind bolta cereasca stralucind sub greutatea miilor de stele aurii..

Helena statea acum pe un fotoliu si privea cerul intunecat. Visa si visa si visa...dar imaginatia ei a inceput sa o ia razna asa ca s-a trezit din visat. Se uita la Bell , care manca o Broscuta de Ciocolata in fata focului. Insa Helena avea o mahnire in suflet si nu stia nici ea care era.Tot ce stia era ca incerca sa uite si sa ignore acea suparare.
"-Hmm , cred ca ar trebui sa mergem."zise Bell si Helena incuviinta.Cu toate ca nu-i era somn (era obisnuita cu noptile albe) abia astepta sa se aseze pe patul ei moale si calduros.Arunca inca o privire spre fereastra si spre intunericul de afara , apoi pleca pe usa cu Bell cu Pelerina Invizibila si Harta Strengarilor. Fetele numai cercetasera Harta , spunand ca deja stiu toate coridoarele stiute si secrete din castel asa ca se dusera cu pasi domoli spre Turnul Cercetasilor. Dar de dupa colt se auzi un mieunat si chiar in acel moment , D-na Norris aparu in fata lor si incepu sa miaune puternic ca si cum l-ar alerta pe stapanul sau , alt nesuferit. Bell si Helena ramasera inlemnite iar de dupa un colt se vedea lumina unui felinar. Apoi fugira cat putu inapoi in Camera Necesitatii , uimite cum au scapat in ultimul moment. Helena se uita incruntata spre foc si zise:
"-Sunt satula pana peste cap de matza si Filch."articula aceasta cam greu si ofta nervoasa.
"-Si pe mine. Din cauza lui am ramas aici. Sper sa plece si sa avem cale libera sa plecam si noi. Ma intreb , oare omul asta doarme?"intreba Bell.
"-Nu , e un mort. Sau o fantoma. Sau un strigoi ca Peeves."zise Helena pe un ton ironic iar fetele rasera.
"-Sper doar sa nu ramanem toata noaptea aici.."adauga Bell.
Fetele se asezara din pe canapea iar fereastra aparu din nou dupa dorinta Helenei. Se duse din nou sa se admire cerul instelat si respira aerul rece care ii curata mintea de toate gandurile. Uitandu-se in departare , auzi Thestralii iar Helena se mai linisti.Insa Bell incepu sa cerceteze Harta Strengarilor...

Ghemuita in fotoliul ei, Bell era aplecata asupra Hartii, cercetand micutele puncte ce misunau in toate partile.
"-Cred ca acum e liber" sopti ea, iar Helena se intoarse dinspre fereastra. Avea obrajii uzi, dar Bell nu era sigura daca era din cauza ploii sau a lacrimilor.
"-Ok, sa mergem" murmura Helena, inchizand geamul cu un mic scartait.
"-S'a intamplat ceva?" intreba Bell.
"-Nu, sunt bine" sopti Helena, dar ceva din tonul vocii ii dadu de banuit cercetasei.
Iesira impreuna din camera, invaluite de pelerina invizibila. Mersera cativa pasi, zgomotul linistit al ploii rasunand in linistea castelului cufundat in mantia noptii. O seara linistita poposea asupra domeniilor, doar ploaia strica armonia perfecta.
Deodata, un zgomot de ceva spart se auzi in fata lor.
"-Ce se intampla?" sopti Bell, iar Helena ii facu semn sa taca.
"-Peeves" sopti ea, ingrozita.
"-Oh, nu!! Si asta mai vede prin pelerine invizibile!" murmura Bell, panicata.
"-Ne intoarcem in camera?" intreba Bell, privind fix spre locul de unde se vedea forma translucida a strigoiului. Se pare ca spargea niste calimare de cerneala, pentru a'l enerva pe Filch.
"-Cine e acolo?" suiera vocea lui, in timp ce se apropie de cele doua cercetase. "ELEVEE CARE NU DORRM!" urla el, iar Bell se abtinu sa nu'l injure.
"-Bombarda!" sopti ea, timp in care fantoma disparu. Insa un alt zgomot, insotit de un mieunat le facu sa fuga spe etajul VII.
"-M'am saturat de Filch si Peeves!" spuse Helena, in timp ce intrara pentru a treia oara in camera.
"-Nu doar tu" sopti Bell, asezandu'se pe o canapea. Observa cateva lacrimi scurgandu'se discret pe chipul Helenei, care statea in fata semineului.
"-Helena, stiu ca se intampla ceva cu tine. Spune'mi mie, poate te pot ajuta cumva" zise fata, incercand sa descopere misterul tristetii ce ii invaluia chipul prietenei sale..

Helena se gandi cateva clipe de ce plangea. Se duse la fereastra , respira aerul rece care ii curata mintea si isi aduse aminte. Lacrimile ii se uscasera pe obraz si se intoarse spre Bell.
"-Prietena mea. Sau fosta mea prietena , Theodora. Ea e motivul pentru care sunt asa suparata.Eram asa bune prietene , pana cand vara trecuta a inceput sa ma ignore , si incet-incet incepuse sa aiba o indiferenta in ea ce ma frustra la maxim. Avea si probleme de familie in acel moment , am lasat-o vreo 2 saptamani crezand ca e inca afectata dar problemele de familie disparusera iar ea ma trata cu aceeasi indiferenta.Am mustrat-o in fata ca prietenii nu se ignora dar degeaba. Numai era aceea Theodora pe care o stiam. Numai eu stiu cum am suportat ignoranta ei. In ultima zi de vacanta venise la mine sa-si ceara "scuze" dar era prea tarziu. Acum pricep de ce Jobenul Magic nu a repartizat-o la Cercetasi si a pus-o la Viperini.E o lasa."spuse Helena iar acum fata nu se mai simtea suparata si trista ci manioasa.
"-Imi pare rau. Cateodata viata nu e dreapta cu cei care o merita."zise Bell incet.
"-Da.Si mie imi pare rau ca trebuit sa vad latura asta a sufletului ei dupa ani de prietenie falsa."si se aseza pe canapea uitandu-se din nou spre fereastra.
"-Mi-ar face bine niste ture de castel cu matura."
"-Cred si eu.Off , acum ce ne facem cu Filch are bantuie prin castel si cu Peeves care mereu apare la momentul inoportun!"zise Bell vizibil suparata.Fata inca se uita trista la Helena care mai uitase de o "anume" prietena cand Bell schimbase subiectul.
Noaptea inca domnea peste cer iar stelele inca mai sclipeau. Helena se gandi cat o fi fost ora iar atunci pe masuta aparu un ceas care indica ora unu si un sfert.Mai intai se speriase crezand ca deja era luni , dar era duminica..

Bell statea in fata semineului, privind focul ce ardea vesel. Carbunii se mistuiau intr'o armonie rosie ca sangele, dandu'si ultima suflare pentru a invalui camera intr'o caldura primitoare.
Sirul gandurilor incepu sa i se destrame, ca o panza de paianjen in ploaie. Simti cum aluneca incet in lumea viselor, iar somnul o acopera cu mantia lui protectoare.
Acum era pe domeniile castelului, plimbandu'se de una singura in lumina blnada a amurgului. Ultimele raze de soare mijeau dupa o geana de nor purpuriu, pentru ca mai apoi maretul astru sa se scufunde in adancurile tainice ale Padurii Interzise. Nu stia de ce, dar o tristete suparatoare o acaparase din toate partile, prinzand'o intr'o plasa din care nu gasea scapare. Brusc, isi aminti de toate momentele fericite petrecute alaturi de sora sa Rose si Stefan, de escapadele lor nocturne. Isi dadu seama imediat, nu era tristete..era un sentiment de goliciune. Simtea lipsa celor doi mai mult ca oricine altcineva, isi dorea sa'i revada.
Se trezi cu un mic oftat si arunca o privire in jur. Helena se pare ca adormise, intinsa pe canapea, cu o mana sub cap. Avea pe fata un zambet larg, dovada a unui vis frumos probabil.
Bell hotari ca nu mai poate sta acolo. Asigurandu'se ca nu e niciun pericol sa o lase singura pe Helena in Camera, dormind, iesi pe holul intunecat, scaldat in palpairile slabe ale stelelor. Incepu sa alerge, pasii ei rasunand sinistru in linistea castelului. Nu stia unde vrea sa ajunga, probabil nicaieri.
Un zgomot de pasi se auzi din fata ei, iar in acel moment isi facu aparitia..