Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Cand afara ploua...

*de aici continua cine doreste*

-Ai grija, zise Sophia cand o fata intra din senin in ea. Ai putea sa'ti rupi ceva. Lasa'ma sa te ajut, spuse ea in timp ce ii intinse mana
-Multumesc, zise fata in timp ce se ridica.
-Cum te numesti?intreba Sophia
-Samantha Hawkins, raspunse fetita. E prima data cand sunt aici si nu prea cunosc pe nimeni.
- Eu sunt Sophia Mason si sunt in anul III. Acum ma cunosti pe mine. Cum se face ca ai venit singura?
-Pai, parintii mei nu au putut sa ma insoteasca asa ca am venit singura, raspunse Samantha
-Ei nu'i nimic. si eu am venit fara parinti.Am venit doar cu sara mea mai mare care ar trebui sa fie si ea pe aici, zise Sophia cautand cu privirea prin multimea de pe peron.
-Toti oamenii astia sunt vrajitori? intreba Sam.
-Da, daca n'ar fi n'ar putea ajunge aici, raspunse Sophia. Hai ca eu trebuie sa plec sa o caut pe sora mea. ai grija de tine si vezi ca trenul pleaca la 11 fix sa nu intarzii pentru ca ai putea ramane aici. ne ved in tren. Papa!
Sophia pleca si Samantha ramase iar singura printre straini....


OOC: sper sa nu te superi ca am continuat eu

Bell pasi pe peronul 9 si 3/4, incarcata cu bagaje. Cufarul ei se odihnea in caruciorul pentru bagaje, iar bufnita dormea linistita cu capul sub aripa in colivia ei.
Uitandu'se dupa chipuri cunoscute, intra intr'un carucior ce parea a fi abandonat in mijlocul peronului.
"-O, super!!" mormai ea, in timp ce Loly, bufnita, incepu sa ciripeasca suparata.
"-Ce s'a intamplat!?" intreba o voce slaba, din spatele caruciorului.
"-Aa, e al tau?!" o intreba Bell, rusinandu'se. "Credeam ca e abandonat aici, imi cer scuze, nu te'am vazut" murmura ea.
"-E si vina mea, nu trebuia sa stau jos tocmai aici" spuse fata, iesind de dupa carucior.
"-Esti in primul an?" intreba cercetasa, zambind.
"-Da" sopti fata, speriata.
"-Eu sunt Bell Evans, si sunt in anul VII la Cercetasi" spuse Bell, vioaie.
"-Eu sunt Samantha Hawkins si cred ca voi pica la Ochi-de-Soim, pentru ca toata familia mea a fost in aceasta casa" raspunse fata, zambind.
"-Incantata de cunostinta, Samantha" zise Bell, raspunzand la zambet.
"-Sti, nu cunosc pe nimeni aici" sopti fata, intristandu'se brusc.
"-Ma cunosti pe mine" chicoti Bell, apropiindu'se de ea. "Totul va fi bine, cum vom ajunge la castel, iti vei face multi prieteni" o asigura Bell.
Samantha o privi incurajata, lasand un mic zambet sa'i inunde chipul..

OOC: A fost rapid Fetelor, multumesc mult, dar in viitor evitati sa mentionati de chestii "prea personale" de-ale personajului, ca aveam niste planuri

Inca naucita, fata raspunse la intrebarile elevei din anul III ce isi zicea Sophia... "Ce tot am? ma comport de parca as avea 5 ani... iar fac impresia ca sunt timida" si-a spus in gand, dandu-si ochii peste cap deznadajduita. "Trec eu si peste asta"

Si ducandu-si bagajele mai intr-un colt in scopul asteptarii trenului, a urmarit pasii din ce in ce mai departati ai Sophiei. Yura, pisica ce a constituit animalul ales al fetei, parea sa aiba o anumita afinitate spre a-i simti sentimentele, caci incepuse sa-si frece afectuos capul de blugii noii sale stapane. Sau poate era din cauza rasei? Ce mai conta...
"Pisica profitoare, adauga Sam chicotind, ai banuit tu ca am nevoie de confort..." si spunand acestea s-a aplecat spre pisica, dar chiar atunci, a observat cum un carucior supra-incarcat se indrepta spre al sau.
"Oh, nu, stai, stai..."
Prea tarziu. O puternica zguduitura o zdruncina pe fata ce se ridica cu o mana frecand-usi capul.
"Hey, presupun ca nu sunt singura stangace de pe aici" a adaugat Sam, zambind usor ironic.

Quote:O super!! Mormai ea, in timp ce Loly, bufnita, incepu sa ciripeasca suparata. Parea sa nu fi auzit prima remarca a lui Sam...
"Ti s-a intamplat ceva?" a intrebat Samantha cu o voce oarecum slaba, nestiind cu cine are de a face.

Dialogul a continuat astfel, iar in scurt timp nou-venita a aflat si numele elevei din anul VII. In tot acest timp, Sam o analiza atent pe Bell, reusind sa inspire cumva impresia de inocenta. Desigur, Sam chiar spera ca va deveni o ªoimeanca, dar chiar era uimita de propriul simt al prevederii.

Quote:"-Eu sunt Samantha Hawkins si cred ca voi pica la Ochi-de-Soim, pentru ca toata familia mea a fost in aceasta casa" raspunse fata, zambind.

"Familia mea? la ochi-de-soim? cred ca lovitura e de vina, aproape toti membrii familiei au fost cercetasi..." isi spunea in minte.

De vina erau anii petrecuti in cartierul rau-famat din Romania. Dar cui ar fi putut sa spuna asa ceva? Trebuia sa scape de anumite obiceiuri...

Quote:"-Ma cunosti pe mine" chicoti Bell, apropiindu'se de ea. "Totul va fi bine, cum vom ajunge la castel, iti vei face multi prieteni" o asigura Bell.

"Asa este... te cunosc pe tine" o aproba Sam, si zambetul curand ii invalui intreaga fata. "Multumesc" susoti aceasta, in timp ce o imbratisa sincer pe Bell, care, la randul ei, ramase oarecum uimita de indrazneala curenta a fetei. Doar mai devreme abia i se auzea vocea...
"Apropo" a incepuit Sam in mod neasteptat "Spuneam ceva mai devreme in legatura cu casa Ochi-de-Soim... uita asta, majoritatea membrilor familiei au fost la cercetasi "

Bell nu a dat semne cum ca s-ar fi suparat, de aceea, fetele s-au asezat impreuna, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre cealalta. In curand atmosfera se detensiona, si un zgomot mai impunator decat sutele de voci de pe peron anunta sosirea trenului...

"La naiba! De cand e atata imbulzeala" ma tot intreb in mintea mea. Dar serios, nicicand nu a mai fost asemenea imbulzeala.
"Si pe deasupra mai si ploua cu picaturi mari"
In cautarea unui loc liber, am gasit un colt unde erau ddoua fete. Pe una o cunosteam deja. Era Bell. I-am facut sus cu mana. Dar cealalta? Oare cine sa fie ? Ma rog...aflu eu..repede.
" Saaalut, eu sunt Jessica" si ii intind mana
Ea mi-o primeste fara teama si imi raspunde:
"Samantha"
"Incantata"
"De-asemenea"
Chiar pare de treaba fata. O sa aflu mai multe despre ea pe parcurs.

OOC: E lung postul, stiu, dar merita sa-l cititi

"Hopa, uite ca vine.... CUM? rablagitura asta e trenul nostru?" a intrebat nedumerita Sam, la vederea unui tren cu nimic... neobisnuit. Desigur, se astepta la ceva iesit din comun.
Bell, care la auzul exclamatiei a inceput sa rada, ii raspunse printre chicoteli "O sa vezi Samantha, ca inauntru e diferit. Hihi, daca la exterior ar fi fost altfel ar fi atras atentia Incuiatilor..."

"Cineva ne saluta?" a intrebat Samantha, in timp ce, ducandu-si mana in stil militaresc la ochi, incerca sa recunoasca chipul fetei ce se apropia din ce in ce mai mult de cele doua.

Quote:" Saaalut, eu sunt Jessica"

S-a prezentat fata plina de entuziasm.
"Asa deci, o cunoaste pe Bell !... eh, presupun ca n-am de ce da inapoi" si fara nicio teama, Samanatha i-a strans mana Jessicai, prezentandu-se la randul sau, si acompaniind fiecare gest cu cate un zambet.
"Fetelor, eu zic sa ne grabim, experienta-mi spune ca vom sta pe jos daca mai asteptam mult" adaugase Bell la sfarsitul conversatiei, pe un ton hazliu.
"De acord" au aprobat in cor Samantha si cu Jessica, grabind pasii inspre inatrarea trenului.
Imbulzeala era de nedescris, dar in scurt timp...
"Pfui, nu mai pot... credeam ca ma vor calca in picioare" exclamase Sam razand.
"Inainte nu era asa..." spuse Jessica
"Si uite si de ce..." A completata Sam rapid, aratand spre un grup de elevi mai mari, pusi pe harþa, ce apucasera sa se indrepte inspre cele 3 fete. Un baiat, o impinse pe Sam la o parte, aproape izbind-o de peretele letaral al trenului.
"Misca din drum, ochi-albastri, sau ti-au amortit picioarele?" i-a suierat baiatul printe dinti, pe un ton artagos.
"POFTIM?" i izbucnit Sam, indignata, fapt ce l-a facut pe "agresor" sa intoarca capul, neasteptandu-se la o astfel de reactie. Dar curand fata s-a resemnat, dandu-si seama ca nu cunoastea decat vraji elementare, si a schimbat tactica, adaugand cu un aer calm, nepasator si privindu-l drept in ochi:
"Ma scuzi, nu gust din glumele de pensionar" Si din spatele Samanthei au inceput imediat chicoteli, care erau cat pe aci sa dea in rasete in toata regula.
"Dragut-o, ai grija cum vorbesti" i-a raspuns pe acelasi ton baiatul, aratand inspre prietenii sai. "Sau se poate sa o patesti" si a lasat la vedere un zambet dezgustator, din punctul Samanthei de vedere, bineinteles...

Dar asa cum era de asteptat, agitatia nu trecuse neobservata...
"Time out baieti, voi veniti cu mine" Si gardianul, rotindu-si ochii la grupul de fete ce se incumetase sa-i infrunte, le dadu un sfat "Iar voi incercati sa evitati conflictele si gasiti-va mai repede un compartiment." Murmure, regrete, si chiar injuraturi s-au auzit din grupul baietilor incoltiti de... gardieni. Acesta, dand sa plece, le spuse un ultim cuvant:

Multumirile mele ca i-ati tinut in loc. Doriti sa faceti o reclamatie? Nu ati fi singurele oricum...
"Nu multumim" s-a grabit Sam sa adauge "Nu merita osteneala" si resemnate, cele 3 fete au intrat in compartimentul cel mai apropait.
Asta, nu inainte ca Bell sa invoce o vraja, nemaiputand sa se abtina...

"Rictusempra!".
A murmurat asa incat sa nu fie auzita si in curand, tinta a inceput sa se scarpine in cele mai hilare moduri posibile.
Gestul a fost insa remarcat de cateva persoane din tren, inclusiv de catre sam si Jessica, care s-au grabit sa-l acompanieze cu aplauze.
"Asta da mod sin care sa-ti incepi calatoria!" a exclamat Jessica insufletita.
Si amuzate de ultimele intamplari, fetele s-au asezat comod pe bancheta compartimentului, unde au inceput sa discute vrute si nevrute.

*De aici mai facem un post si ne mutam la "Expresul de Hogwarts" unde o sa constuiesc eu alt topic *

Bell statea linistita pe bancheta din trenul ce se indrepta vioi spre Hogwarts, in timp ce privea pierduta peisajul ce fugea prin fata ferestrei aburite. Peisajul tomnatic invaluie intreaga Anglie cu mantia lui de nori negrii, iar cerul intristat alungase si ultimele adieri timide ale razelor de soare. Caldura parasise tinutul, lasand loc asprimii noului anotimp.
Dar in ciuda aspectului mohorat al peisajului, Bell era fericita! In sfarsit revenea la Hogwarts, castelul ei drag. Acolo erau oamenii care o iubeau si care erau iubiti. Prietenii sai, fantomele translucide, spiridusii de casa, orele magice. Tot ce infrumuseta viata unui elev. Si desi in fiecare an era emotionata cand pasea in Marea Sala, anul acesta urma a fi diferit. Ultimul sau an ca eleva la castel, pentru ca in urmatorii se va intoarce aici doar ca profesoara. Insa nu vroia sa se gandeasca la asta acum, avea suficient timp.
Abia astepta sa se lase fermecata de podoabele din Sala Mare, de cantecul Jobenului Magic si de discursul directorului.
"-Bell, ce poti sa spui despre familia ta?" intreba o voce blanda.
"-Pai, mama mea lucreaza la Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor iar tata este Incuiat~seful jandarmeriei din Londra" raspunse cercetasa.
"-Deci ai sange semi-pur" observa Jessica, zambind.
"-Da, la fel ca sora mea geamana Rose si fratele meu mai mic, Nate" replica Bell. Gandurile ii zburara pret de cateva secunde spre micuta casa care se odihnea pe aleea din Pestera lui Godric, inlacrimata de picaturile ploii.
"-Oare mai avem mult de mers?" intreba Sam, nerabdatoare.
"-Probabil doar cateva ore" raspunse Bell, uitandu'se pe fereastra aburita. Peisajul incepu deja sa se schimbe, dar ploaia deasa si rece nu parasi trenul nici cand ajunsera la castel..

Okey, fetelor, ne mutam aici: click

Oricine doreste sa posteze sa se duca acolo De asemenea, rog un admin/moderator, sa inchida topicul [doar sa se inchida, nu sa fie sters ^^"] din moment ce nu se va mai posta in el. Multumesc anticipat ; )