Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

« Previous 1 2 3

/ Cand noaptea se asterne peste Hogwarts...

Hayley inca nu stia prea multe despre Hogwarts. Doar ce auzise prin imprejurimi: era o scoala grozava, poate cea mai buna dintre toate, bla, bla, bla... Un mod bun de a-si da singura seama era, bineinteles, sa mearga in Sala Trofeelor! Dar lui Hayley ii placeau mult prea mult aventurile pentru a nu merge in Sala Trofeelor in timpul noptii... Chiar daca era in primul an, stia toate regulile si stia, de asemenea, ca Filch nu permite mersul pe coridoare in timpul noptii. Auzise si de pisica sa enervanta, Doamna Norris, asa ca era cu ochii-n patru. Coridoarele erau libere, la fel si Sala Trofeelor. Un motiv pentru care o vizitase in timpul noptii mai era si pentru ca avea o presimtire ca totul era diferit atunci. Fara sa-si dea seama, ajunsese deja in Sala, dar nu era cum si-o amintea: acum erau mii si mii de panze de paianjen, si nu mai erau acele Trofee, ci milioane de globuri de cristal...

Oare cine daduse peste ea?
Nu intelegea de ce dintr-o data o fata aparu in incapere, de ce nu o lasa nimeni in durerea ei?.....Vroia sa fie singura, macar atat sa-i mai ramana pentru ca toate lucrurile la care visase ii fusesera furate, iar sa privesti cum tot ce iti doreai poate avea vecinul era un sentiment distrugator...
Si totusi simtea energia pozitiva a fetei, stia ca are un suflet bun si ca nu ar fi vrut sa o deranjeze, asa ca se schimba la fata.Adopta o atitudine jucausa si zambi, dar isi dadu seama ca fata stia adevarul, stia ca se ascundea.

OOC: Tu chiar ai talent in a scrie. Nu pot sa inteleg de ce ai reputatia asa mica :-S... Las' ca ti-o mai cresc eu nitel

-Stii ce se intampla aici? am intrebat-o timida pe fata peste care daduse din neatentie.
-Nu chiar...
M-am uitat curioasa la fata, iar in ochii ei am vazut ca defapt ma mintea. Dar daca totul era o minciuna? Daca ceea ce am vazut nu era decat o halucinatie? Daca acea fata nu dorea decat sa-mi faca rau? Stiam de la tatal meu ca nu trebuia sa ma incred in nimeni, ca in lumea vrajitorilor totul poate fi o minciuna.
-Eu sunt Hayley, Hayley Andrews, anul I, Astropufi... am spus eu uitand ca mai devreme ma gandeam ca nu trebuie sa ma incred in nimeni.
-Iar eu Crystal... Anul II, Cercetasi... spuse fata inca distanta.
Trebuia sa o fac sa aiba incredere in mine. Trebuia...

doar sa fie sincera...Putea sa faca asta, simtea acest lucru in adancul inimii, trebuia doar sa descopere voalul care ascundea increderea.Razbatu cu privirea intunericul din camera si se uita fix in ochii fetei care tradau emotie, intelegere si in cele din urma speranta ca totul se va rezolva...O credea, mereu avea si ea aceasi vise, aceleasi sperante, aceleasi pareri ca viata poate fi altfel, ca roata se intoarce...
Ii se parea o fata care era in cautare de prieteni, de oameni care sa o inteleaga, de animale care sa devina o parte din ea, la fel se intamplase si cu Crystal, numai ca ea o gasise pe Kira care era acum numai a ei, jumatate din inima ei...
"De fapt ceea ce ai vazut, ai fost Tu..., au fost sentimentele tale atat de profunde, ceea ce te face sa devii atat de sensibila, ca un puf de pamadie intr-o furtuna necutezatoare...", veni raspunsul complet de la Crystal.

OOC:Mersi pentru complimente si pentru punctele la reputatie
Cred ca din RPG-ul asta o sa iasa ceva frumos

OOC: Ti-as fi recunoscatoare daca m-ai ajuta putin cu reputatia... Se pare ca cineva are ceva cu mine, caci de vreo doua zile imi da o gramada de evaluari negative...

Nu stiam ce gandea Crystal in acel moment, dar in mod sigur nu era ceva de rau... In ochii ei vedeam mila, desi nu stiam de ce. Cum ramanea cu Sala Trofeelor, care era total schimbata? "Neah, nu trebuie sa ma gandesc la ea acum... Sunt lucruri si mai importante...", m-am gandit eu. Trebuia sa o rezolv cu Crystal. Nu mi se parea a fi rea... De fapt, chiar nu era rea...
-Hei... Ce-ar fi sa ne spunem una altora secretele? Stiu ca pare ciudat, dar, uite, incep eu: cateodata pot fi plangareata, imi place de un baiat din anul V...
Si am inceput sa ii insir ca nebuna toate secretele mele. Dar ea pur si simplu statea acolo si se uita la mine!

Era socata si se vedea acest lucru deoarece isi dadu seama ca statea pur si simplu cu gura cascata...Nu se misca de loc, dar in cele din urma cand simti ca nu mai poate atunci rasufla.
Fata aceea se arata atat de sigura, atat de deschisa, cum nu fusese Crystal niciodata, desi visase de multe ori sa fie, dar fiinta ei interioara pur si simplu nu vroia sa o lase...
"Hayley,am atatea lucruri sa scund incat ma prind printre ele..."
"Atunci poate ar fi cazul sa scapi de ele, una cate una."
Ii era frica sa spuna ceea ce gandea, niciodata nu fusese pusa intr-o situatie asemanatoare, dar nu avea ce face, trebuia sa se descurce.
"Pai e vorba despre King, fostul meu prieten cel mai bun, l-am iubit enorm, dar vremurile nu se mai intorc, iar el a murit."
"Imi pare atat de rau", se scuza Hayley, indurerata.
'Nu acesta este finalul povestii vietii mele', gandi Crystal, fara ai impartasi mai mult fetei.


OOC: Meriti sa ti se mareasca reputatia, dar nu uita ca lumea iti da puncte la reputatie numai daca considera ca trebuie Apropo sunt sigura ca ai primit un punct de la cineva....de la mine
Oricum sper ca ti-a placut ce am scris