Darkmark RPG Forum / Harry Potter / Carti / Care momente din seria HP v-au facut sa plangeti?

Fetelor, va atrag atentia ca aici sunt discutiile despre carti,nu despre filme.

Nu prea am plans cand am citit cartile HP , de fapt aproape de loc . Doar o data mi-au dat lacrimile , si atunci putin . Chiar foarte putin .
In cartea a 7-a la partea cu : ,,Si atunci ochii negri ii intalnira pe cei verzi , dar in cei negri se pierdu ceva ... " - nu mai stiu exact daca asa era . Dar daca nu la replica asta , oricum undeva in capitol .
Si cand in capitolul ,,Povestea printului " spune : ,,Era ca si cum Snape ar fi inchis usa dupa el . " Desi nu am plans am avut o senzatie asemanatoare .
A , dar peste cateva zile am plans , tot putin , atunci cand am ascultat cantecul : ,,The bravest man I ever knew"
In rest nu cred ca am mai plans , decat atunci cand citeam prea mult si imi lacrimau ochii . Dar nici asta nu cred ca s-a intamplat .
Dar cartile Harry Potter sunt pana acum printre cele mai bune pe care le-am citit .

Sa plang cu lacrimi nu mi s-a intamplat dar am fost foarte trista cand a murit cedric, dumboledore, sirius, fred, lupin ,tonks , dobby(mai ales persoanele care mor in a saptea carte). Apoi am fost trista cand a murit plesneal mai ales ca s-a dovedit a fi bun, cum a fost scena aceea intre ei doi cand s-au privit in ochi inainte sa moara plesneala.

Luna Slytherin Wrote:Si cand in capitolul ,,Povestea printului " spune : ,,Era ca si cum Snape ar fi inchis usa dupa el . "

Daa acolo si mie imi venea sa plang.A fost foarte sentimental ca sa zic asa...
Si singurul moment cand am plans a fost cand a murit Dumbledore.De fiecare daca cand citesc sau vad partea aia plang si plang cu lacrimi nu gluma.
Si au fost si alte faze cand mi-a venit sa plang,de exemplu cand a murit Dobby,in Talismanele Mortii sau cand a murit Sirius ...
Ce mai sunt prea sentimentala ... :]]...

~ moartea lui Sirius
~ moartea lui Dumbly
~ anumite pasaje descriptive ale vietii lui Harry

Eu nu cred ca a fost vreo scena trista la care sa nu plang putin(sau putin mai mult).Asa sunt eu!In fine,dar ce ma impresionat destul de tare,in afara de momentele enumerate aici,a fost in a sasea carte,pe la sfarsitul carti,dupa ce Dambledore murise,atunci cand toti se aflau in Aripa Spitalului si dupa ce Bill fusese muscat si toata lumea isi facea griji pentru el.Replicile lui Fleur,adresate Doamnei Warsley au fost foarte frumos construite si destul de neasteptate fata de caracterizarea de pana atunci a lui Fleur(mai exact discutile din capitolul"Flegma in exces").
Sau moartea lui Hedwig,care mi s-a parut foarte frumos prezentata.

Ori cum,daca as zice ca nu am plans la aceasta carte as minti,ma rog am cam exagerat cu plansul adica eu chiar m-am pus in locul personajelor,am plans ,am ras si m-am emotiona odata cu ele.

Au fost destule dati cand recunosc ca am lacrimat.
1.Moartea lui Sirius.Sigura ruda in viata a lui Harry.
2.Moartea lui Dumbledore.Era singurul personaj pe care-l credeam in stare sa-i faca fata lui Voldemort.Mi-a fost frica de sfarsitul lui Harry.Si nu puteam sa cred ca Snape l-a ucis.
3.Moartea lui Snape.Era personajul meu preferat din al-II-lea volum.Am plans toata seara dupa partea aceea.
4.Sfarsitul celui de-al-VII-lea volum m-a marcat cel mai mult.Cand am terminat-o am plans pentru Tonks,pentru Lupin,pentru toti cei ce au murit atunci.Am mai bocit si pentru ca se terminase toata povestea.Statusem doua saptamani citind,iar apoi am realizat ca e gata.

O carte extraordinara cu multe momente emotionante.Cred ca sunteti de acord cu mine.

Eu, sunt si eu o plangacioasa, am plans de exemplu atunci cand a murit Dobby si cand Harry l-a ingropat. Sau in timpul bataliei finale...

Mie mi-au dat lacrimile la moartea lui Dumbledore si in anul 7 cand au muit Fred, Lupin, Tonx si ceilalti. Adica, chiar a fost trist si orice personaj are rolul lui care nu poate fi inlocuit. Au fost momente foarte triste insa recuperate de altele cu adevarat haioase si fericite.

Am plans apropape pe tot parcursul vlumului 7 si mai ales AM PLANS CAND S-A SFARSIT