Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Cafenea

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 … 22 Next »

/ Cartea mea

pai eu nu vreau sa ma culc pe-o ureche
ideea mi se pare foarte buna si am planuit intamplari pentru 5 carti
dar probleme este cu inpiratia
cand ma asez la birou cu gandul sa mai scriu ceva si iai pixul in mana parca tot ceea ce vroiam sa scriu se duce
si imi pleaca inspiratia
oricum vara asta ma destul timp s-o scriu si sper macar sa termin prima carte din cele 5 [nu prea stiu cum o sa reusesc asta dar sper]

Eu întâi îmi aºezam ideile pe o foaie.
O idee consta într-o propoziþie fie ea cât de micã, ºi le scriam alan-dala... Apoi mã uitam peste ele ºi le puneam cap la cap.

la mine nu e asa
la inceput singurul lucru care mi-a veni in minte era intalnirea dintre personajele principale
apoi toata povestea a inceput sa se desfasoare in jurul acelei intalniri
si nu e vorba de pana de idei
e vorba de faptul ca nuprea ma pricep sa pun acele idei pe hartie astfel incat sa iasa o poveste buna

Sophy, spuneai ca nu mai observa nimeni topicul asta? ) Pai..ce-ar fi sa ne dai un motiv Adica un capitol (senzational, in exclusivitate si mai ales in direct si in reluare) din cartea ta Eh, idee buna nu? ;

Da
Pune-ne un fragmentel minuscul din primul capitol

Eh, eu speram la un capitol intreg Sau macar la numele cartii Dar e buna si ideea ta

Si eu as vrea un capitol intreg
Dar stiu ca Sophy e zgarcita in legatura cu cartea

Ah, mai bine nu mai spunem nimic Incepem sa vorbim de Sophy si daca fac asta..nush daca pot sa ma mai opresc Dar toate cuvintele vor fi de lauda, desigur

un capitol intreg e mrea mult
si da, stiu ca sunt zgarcita cand vine vorba despre cartea mea
voi pune un mic fragmentel mai tarziu
in seara asta
si vreau sa-mi spuneti exact ce credeti depre el
sa nu mai spuneti "vai e foarte tare" sau mai stiu eo ce
vreau pareri exacte si sincere

va rog mult mult mult de tot sa ma iertati pentru dublu post dar daca dadeam edit nu vedea nimeni


iata cum vam promis un fragmentel mic di viitoarea mea carte

"Capitolul I
Jhon si Mellisa


Duminica dimineata. O zi excelenta pentru a incheia afaceri. Domnul Carlyle era in cafeneaua din centrul orasului si isi astepta partenerii. Intre timp isi arunca ochii pe ziarul de Duminca. Pe prima pagina era scris cu litere mari:
Sfantul Dorian, cel mai bun liceu din Drewan, mistuit de flacari
Stirea nu-l interesa prea mult asa ca nu citise tot articolul dar isi indrepta capul spre tavan si sopti:
-Doamne! Daca ma ajuti sa samnez contractul asta, promit ca platesc pentru reconstructia liceului.
Nici el nu realiza de ce a promis asta, la urma urmei el nu era din oras, ba chiar casa lui era la mii de kilometri distanta, in Anglia. Dar nu conta, daca asta l-ar fi ajutat in cariera lui ar face-o de o suta de ori. Un chelner se apropie de masa domnului Carlyle si zise politicos:
-Domnii pe care ii asteptati au sosit.
Atunci domnul Carlyle raspunse cu cel mai incantator accent englezesc posibil:
-Te rog, pofteste-i!
De masa acestuia se apropiara doi oameni in costum si cu seviete.
Intre timp, pe strada din fata cafenelei, o femeie si un barbat isi faceau cu greu loc prin multime.
-Deci ma ajuti? intreba ea sperand la un raspuns afirmativ.
-Vivi, ti-am zis. Nu ma mai ocup cu lucrurile astea. Nu vreau sa mai aud nimic. N-am plecat de-acolo degeaba.
-Acolo? Acolo!? Incredibil, nici numele nu-l mai poti pronunta, sau l-ai uitat deja? Ei bine, "acolo" e casa mea, lumea mea.... si a ta. Nu se poate sa fi uitat totul. Dar pana la urma am dovedit ca sangele se face apa.
-Haide Vivi! Stii prea bine ca nu l-am uitat, dar locul ala nu mai e casa mea de cand au murit mama si tata, zise Greg trist si abatut.
Ravynne se opri cateva secunde, apoi continua:
-Crezi ca mie nu mi-a fost greu? Sa-mi pierd parintii si apoi sa ma parasesti si tu? Cum crezi ca m-am simtit? Daca nu ar fi fost Columbine eu as fi putut fi moarta acum, si tie nici nu ti-ar pasa"


Sper sa va placa
asta e doar un micut fragmentel si nu se intampla in prezent ci acu' vreo 14 ani