Thread Closed 
Cea mai frumoasa intamplare
17 Sep 2011, 15:27 (This post was last modified: 17 Sep 2011, 15:31 by Mina Fabienne Potter.)
Post: #1



JUST ME AND DARKSON



Era o seara racoroasa de septembrie.Vantul adia usor ,mangaindu-i pe studentii de la Hogwarts .Dar se pare ca soimita nu putea dormi.Se ridica din pat ,avand grija grija sa nu-si trezeasca colegele si cobori din Turn.Strabatu castelul si iesi frumos pe usa,de parca ar fi fost la ea acasa.Cobori scarile si isi ridica privirea albastruie spre cerul instelat.Merse ce merse pana ajunse langa un lac mare,albastru in care se oglindea luna cea plina.Acolo ,se aseza pe iarba moale si catifelata si isi inchise ochii.Mina se gandea la cineva anume,la un baiat .Gandul la acel baiat o facu sa zambeasca si sa i se lumineze fata.Dar nici nu isi termina ea gandul frumos ca se auzira niste crengi trosnind.Mina se ridica in capul oaselor si isi scoase repede bagheta."Oare cine se plimba asa tarziu prin imprejurimile castelului?"se intreba ea.Alta pocnitura de crengi.Soimita isi indreptase bagheta spre locul de unde se auzise si striga:
-Lumos!
Dar nici nu apuca sa reactioneze ca i se paru ca isi aude vocea in ecou.Numai ca nu semana deloc cu vocea ei,pentru ca era o voce de baiat.Acelasi lucru i se paru si celeilalte persoane.Dar cealalta persona soptise incet "Nox"!si atunci soimita ii vazuse chipul si in ochii ei aparu o sclipire.
-Darkason!sopti ea privindu-l in ochi,dupa care isi cobori incet bagheta..
Find all posts by this user
17 Sep 2011, 17:32
Post: #2
Darkason incerca sa adoarma, lucru care era o utopie. Era evident ca nu avea sa adoarma... era luna plina, iar ultimele 3 luni pline si le-a petrecut bizar: acum o luna ramase blocat in bucataria castelului cu o vampirita, doua surori nebune si un jucator de Vajhat din echipa Viperinilor, acum doua luni descoperise o intrare spre Askaban din Baia Perfectilor, si acum 3 luni ajunse in Camera Secretelor cu Mina Potter... Mina Potter... oare ce mai face ea?
Cu gandul asta Darkason incepu sa-si chinuie mintile: Nu putea sa traiasca fara sa-i admire buclele satene, sclipirea ochilor albastrii, zambetul larg si perfect sau atitutinea mereu vesela ce-l binedispunea. Se dadu jos din pat, isi schimba pijamaua in roba de scoala ciudat de repede, si iesi din Pivnita Viperinilor oriunde il ducea instictul. Poate avea sa se intalneasca iar cu Adnana sau sa intre in vreo camera bizara in care locuiesc balauri cu cap de soareci.
Seara era minunata. Darkason putea zari luna rotunda si sclipitoare ce fulgera cerul intunecat. Inainte sa coboare ultimele scari spre parter, Darkason zari in obscuritate o silueta de fata inalta de vreo 1,70m. Purta roba celor de la Ochi-de-Soim si avea parul lasat pe spate... Nu putea fi... Fata iesi pe gigantica usa a castelului, iar Darkason o urma pana la Lacul din Curtea Interioara. Fata il auzi si se intoarse luminandu-i fata palida cu bagheta. Darkason ii urma exemplul, dar observa ca nu avea nici un sens, asa ca isi stinge bagheta pentru ca fata sa-l poata vedea. Dupa un moment striga uimita: "Darkason!". Era vocea Minei Potter, fata la care chiar se gandea. Darkason alerga spre ea, si o indemna sa mearga la lumina lunii, aproape de lac.
Acum totul era clar ca ziua. Darkason si Mina stateau langa lacul romantic de la Hogwards luminat de lumina lunii, in toiul unei nopti caldute. CE SE PUTEA INTAMPLA?. "M-Mina... ce faci aici...?" incerca el sa articuleze.

Visit this user's website Find all posts by this user
17 Sep 2011, 19:50 (This post was last modified: 17 Sep 2011, 19:56 by Mina Fabienne Potter.)
Post: #3


Mina inca nu isi putea crede ochilor...Darkason era acolo,langa ea...Dupa atatea zile in care nici macar nu se vazusera el chiar era acolo,zambindu-i.Era asa o noapte frumoasa si nimic nu avea sa o strice pentru ca...nu exista niciun motiv dar ea stia ca nimic nu o va strica.Doar prin simplu fapt ca el era acolo ea se simti mult mai linistita si mai sigura pe sine.Ea ii auzise intrebarea si se grabi sa ii raspunda:
-B-bine...spuse ea ascunzandu-si fata pentru ca Darkason sa nu observe roseata din obrajii ei.A-am iesit la o plimbare, pentru ca nu puteam dormi,stii tu...cu toate temele si cu toate eseele pe care le avem de facut,nu prea mai am timp si de iesit afara.D-dar tu,isi ridica privirea cautand-o pe a lui,ce mai faci,de ultima data cand te-am vazut m-am t-tot gandit daca esti b-bine,raspunse cu putina teama in glas.
Era mijlocul noptii si de undeva din sud-estul castelului se auzi un urlet de varcolac.Mina tresari putin dupa care isi reveni instantaneu.Vizualiza cerul cu priviirea ei albastra tragandu-si putin de roba in jos.Inca isi simtea obrajii arzand ca focul dar nu voia sa ii arate acest lucru lui Darkason,mai ales ca ii era si rusine sa vorbeasca cu el.De cand au fost ei ultima data impreuna la inchisoarea din Azkaban parca ceva se intampla cu tanara soimita dar ea nu stia exact ce anume.Nu putea sa isi dea seama...
Find all posts by this user
17 Sep 2011, 21:37
Post: #4
Darkason nu auzi raspunsul fetei. Urechile i se infundasera. Nu mai simtise niciodata asta... obrajii ii ardeau, palmele ii transpirau, si pielea sa alba prindea putina culoare. Se facea rozalie.
Singurul lucru care il mai putea auzi era inima care mai avea un pic si ii zvacnea din piept. Totul datorita soimitei... Oare de ce? S-a mai afalt in prezenta ei, deci nu putea sa fie varcolac, caci, ar fi simtit si inainte. Poate isi schimbase parfumul... Defapt, de unde sa-si cumpere alt parfum? Elevii din anul lor nu pot sa mearga inca la Hogsmade. Poate... Poate e vina unei potiuni... oricum, avea sa ramana o enigma, pentru Darkason simti cum i se incalci limba si nu mai poate sa rosteasca nici un cuvant. Poate ca Mina ii aruncase un blestem pe la spate... n-ar face asta, se gandi el.
Nu mai suporta, se imfierbanta din ce in ce mai tare. Din instinct, sari in lac. Mina scoase un icnet. Iesi cu capul la suprafata si o admira pe soimita stupefiata.

Visit this user's website Find all posts by this user
18 Sep 2011, 09:21 (This post was last modified: 18 Sep 2011, 09:24 by Mina Fabienne Potter.)
Post: #5

Mina ramasese locului,nu putea scoate nici un sunet.Ochii ei albastrii se deschisera de uimire si isi duse mainile la gura."Ce s-a intamplat ?"se gandea ea.Nemaistand pe ganduri si uitandu-se la Darkason cum o privea alerga repede spre lac si intra in el.Nu stia de ce s-a aruncat si ea in apa dar stia ca "el" era acolo.Se duse repede spre el dar dupa caateva momente soimita isi aminti ca ea nu stie sa inoate.Soc!Pe fata Minei incepea sa apara din ce in ce mai mult teama si incepea sa se faca palida.Nestiind cum sa iasa de acolo ea ii intinse mana lui Darkason.Dar ei i se parea ca Darkason era foarte foarte departe de ea asa ca incepu sa dea cu mainile in apa,de teama ca sa nu se innece.Incepea sa se duca la fund."Stiam e-eu ,ingana soimita.De ce m-am aruncat ,d-de ce ?"dar ea stia foarte bine de ce.Pentru el,pentru ca ii era frica sa nu pateasca ceva.NU mai conta daca ea patea ceva,important era ca el sa nu pateasca ceva.Si in in acel moment,in timp ce se ducea spre fund isi dadu seama ,si se uimi si pe ea insasi.EI CHIAR II PLACEA DE EL.Voia acum sa sara in sus din apa,sa se duca la el,sa ii puna mainile in jurul gatului,sa ii simta pielea cea alba si sa ii simta trupul aproape ,dar stia ca nu putea,pentru ca ea se scufunda.Tot ce putea vedea era intuneric,bezna....
Find all posts by this user
18 Sep 2011, 09:59 (This post was last modified: 18 Sep 2011, 10:00 by Darkason Pain.)
Post: #6
NU! Proasta miscare, gandi Darkason cand soimita ii ruma exemplul prost si sari in apa. Darkason incerca sa ajunga la soimita care deja se scufunda. O prinse de ambele brate fara folos, acum amandoi se duceau la fund. Cu toate astea, Darkason nu ii dadu drumul. Ii sopti: "Mina... daca asta trebuie sa fie sfarsitul, eu...", dar propozitia sa fu oprita de un sentiment brusc de siguranta. Toate temerile lui Darkason s-au spulberat, iar, dupa fata Minei, asa i se intampla si ei: Asta datorita faptului ca picioarele lor atingeau solul.
Amandoi pufnira in rasete asurzitoare. Apa ajungea pana la pieptul lor. Dupa ce descoperira ca nu era nici un pericol, se uitara unul la altul.
Darkason se pierdu in infinitul albastru al ochilor Minei, luminat de luna argintie... Avea din nou sentimentul de pe uscat, dar de data asta se simtea mult mai bine... o placea.

Visit this user's website Find all posts by this user
18 Sep 2011, 10:11 (This post was last modified: 18 Sep 2011, 10:13 by Mina Fabienne Potter.)
Post: #7

Nu isi putea crede ochilor.Ei stateau amandoi cu picioarele pe uscat.Mina radia de fericire nu numai pentru ca scapase de moarte si pentru ca el nu patise nimic.Dupa ce au iesit amandoi pe uscat si au folosit o vraja ca sa se usuce,Mina se intoarse brusc spre Darkason intrebandu-l ,mai mult soptindu-i:
-D-darkason,asta era prima data cand ii soptea numele si obrajii i se infierbantara.Cand am fost acolo jos in lac ,spuse schitand un mic zambet,tu mi-ai spus ceva,nu am putut deslusi eu foarte bine din cauza sperieturii dar,se intoarse putin intr-o parte,acum razele lunii cazandu-i pe buclele ei satene,ai spus ceva c-cu "daca acesta este sfarsitul,eu" si atunci se intoase tragandu-si putin de roba si simitind cum parca un foc o cuprinde.Daca am inteles b-bine.Pentru ca eu chiar imi doresc foarte mult sa aflu ce aveai tu de spus.In acel moment se apropie mai mult de el privindu-i fata si dorindu-si din tot sufletul sa o atinga cu mana ei.Dar inainte de a face acest lucru se opri ,acolo in fata lui asteptandu-i raspunsul.
Find all posts by this user
18 Sep 2011, 22:19
Post: #8
Darkason se bloca, dar de data asta se era cel mai frumos blocaj din viata sa. Ea era acolo privindu-l cu ochii ei albastrii.
Darkason nu mai putea vorbi din nou. Avea de ales: sa-i admire frumusetea toata ziua sau sa-si urmeze instictul cum facu si mai devreme.
Se apropia de ea... era mult prea aproape, ii simtea caldura, inima ii batea din ce in ce mai tare...
BUNA DIMINEATA! auzi el niste strigate. Darkason deschise ochii, si schita brusc un zambet. Realiza brusc ca nu fusese un vis, deoarece el inca purta roba de scoala. Cand ajunsese la castel impreuna cu Mina, se simti prea obosit ca sa si-o mai scoata. Se uita la colegii sai de camera, fara sa le adreseze vreun cuvant, si cobora la parter in speranta de a o gasi pe Mina.

Visit this user's website Find all posts by this user
18 Sep 2011, 23:02 (This post was last modified: 18 Sep 2011, 23:05 by Mina Fabienne Potter.)
Post: #9

Mina statea in afara castelului gandindu-se la seara trecuta.Ea impreuna cu Darkason stand langa lac si povestind.Se intreba totusi cum de s-a sfarsit asa de repede,dar tot ii placu foarte mult.Isi ridica privirea si cauta prin multimea de studenti din curtea castelului.Si tocmai atunci Darkason cobora scarile.Nu stia ce o impinse sa faca acest lucru,dar se ridica de pe bordura unde statea si alerga facandu-si loc printre elevi drept spre Darkason.Acesta se pare ca nu o vazuse deoarece ramasese blocat cand soimita i se arunca in brate."In sfarsit" se gandea aceasta.Ii putea simti trupul aproape.Simtea cum ia foc si simtea cum toata lumea ii priveste dar nu conta.Important era ca il putea atinge.Isi dorea foarte mult sa mai petreaca o seara cu el,pentru ca avea sa ii spuna o groaza de lucruri.Avea sa puna adevarul pe fata.Avea sa ii spuna ca il place si nimic nu o va opri.
In aceeasi dupa-amiaza Mina ii scrisese o scrisoare lui Darkason in care il ruga ca la ora 20:00 sa vina lana Lac pentru ca avea sa ii spuna un lucru foarte important.Nu era sigura ce face dar spera ca el sa o ajute.Dupa ce bufnita se intoarse inapoi cu un raspuns soimita urca in Turn si astepta cu nerabdare dar si cu teama ora 20:00.Cu cat se apropia ceasul mai mult de acea ora Minei ii veneau tot felul de ganduri."Daca nu ma place?"isi spuse ea."Daca nu va mai vorbi cu mine niciodata?".Dar ceva din launtrul ei stia ca asa ceva nu se va intampla.Nu stia sigur de ce simtea asa dar incepea sa fie optimista si sigura pe sine.Cu cateva minute inainte ca ceasul sa bata ora fixa,Mina cobori incet din Turn gandindu-se cum avea sa ii spuna lui Darkason.Din departare ii zari silueta stand jos pe iarba si uitandu-se spre Lac."Acum ori niciodata!Acum ori niciodata!" si trase aer in piept.
Find all posts by this user
20 Sep 2011, 19:22
Post: #10
Mina aparu de nicaieri alergand si luandu-l in brate. Nu stia ce sa spuna, se uita in ochii ei mari si albastrii mangaiati de soarele bland si se pierdu...

***


"Acum adaugati 3 catei de Usturoi Stravezii", se auzi vocea stridenta a profesorului de Potiuni. Darkason fu ametit toata ziua gandindu-se la seara trecuta. Ce avea sa se intample cu ei doi? Ce avea sa ii spuna Minei cand o va vedea? In dimineata de azi nu ii putu spune nimic. Nu putea. El... el chiar o placea. Sentimentul de disperare ii reveni din nou in inima.
Era la ultima ora de Potiuni, deci, dupa, urma sa o caute pe Mina.
"Domnule Pain, ma asculti?" se rasti profesorul de Potiuni.
"Da, domnule...", sopti el luat prin surpriendere. Chiar atunci zari pitita langa el o mica bufnita. Era bufnita Minei. O lua, ii scoase scrisoarea din cioc si incepu sa citeasca. Era de la Mina, si ii cerea sa vina la 20:00 langa lac. Respiratia si se opri. La lac... nu va uita niciodata locul ala. Isi scoase pana, calimara si un pergament mai scurt din instict, scrise un raspuns afirmativ, si ii trimise bufnita inapoi Minei dupa care ramase nemiscat cu gandul la ea. Visa, decuplandu-si creierul de realitate.
Dupa el, starea asta perfecta a durat o vesnicie. Fu trezit insa, 30 de secunde mai tarziu, de uriasul Dictionar de Potiuni al Profesorul sau, care fu bufnit de crestetul sau. Darkason isi freca parul, dupa care se uita la Profesorul de Potiuni. Avea o privire plina de venin. Se uita, dupa, la tabla. Pe ea erau scrise de doua ori mai multe ingrediente decat erau ultima data cand s-a uitat la ea.
"Trezeste-te, Domnule Pain. Poti concura cu Potiunea ta impotriva unui medicament de raceala creat de Incuiati si tot ai pierde.", se auzi vocea stridenta din nou, urmata de un val de rasete din clasa.

***

Era ora 20:00 si el se afla asezat pe Iarba in fata lacului. Un timp ii trecura prin minte idei ca Daca a trimis un bataus? Daca vrea sa arunce un blestem pe la spate? dar le linisti cu ideea ca Mina nu era asa.
Tresari putin cand auzi pasii ei din spate. Ea e, se gandi el. Acum e acum.

Visit this user's website Find all posts by this user
Thread Closed