Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Cafenea

« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 22 Next »

/ Ceea ce ne face unici ...

Te inteleg foarte bine, caci acum un an, tin sa te anunt ca faceam 7 sporturi deci te pot intelege perfect si este exact asa cum zici, dar uneori eram atat de obosita ca nu mai stiam de mine insumi ....

Stiu cum e. Eu trag de mine, sa fiu odihnita, uneori programul meu este astfel :
07.00 - 14.00 - Scoala.
15.00 - 17.00- Ore suplimentare.
17.00 - 19.00 - Teme
19.00 - 21.00 - Sport [ la Sala & Teren ]
21.30 - Somn.
Nu prea mai am timp de absolut nimic. Ma multumesc ca exista, doamne ajuta, weekend-ul.

~ 1 ~ Dansul si desenatul-imi plac astea cu "D" la inceput

~2~ De ce?

~ .Dansul pentru ca este singurul lucru care ma poate ajuta sa trec peste orice.Cand dansez simt o senzatie de liberate si simt ca pot sa fac orice si sa fiu oricine vreau eu.E ca atunci cand pasesti intr'o alta lume,poate o lume a viselor,unde totul este asa cum vrei tu.Unde zidurile sunt create de tine si numai tu poti sa le darami.Dansez mai multe dansuri si in mai multe feluri.De obicei cand simt o explozie de energie sau nervi incep sa dansez ceva energic,dar cand sunt trsita,melancolica dansez un dans mai lent,dar tot ce dansez sunt "dansuri fara reguli".
.Desenatul este pur si simplu gandul meu pus pe hartie.Desenul are legatura si cu fotografiatul.Pur si simlu imi imaginez ceva,i'au creionul in mana si umplu foaia alba cu ganduri,vise sau dorinte.Cel mai mult imi place ca atunci cand desenz ceva oentru mine inseamna ceva si altcineva intelege altceva.Asta imi place la nebunie sa vad cat de diferiti sunte.....si pana la urma asta e arta.Fiecare vede propria creatie a imaginatiei si fiecare intelege defapt ce vrea sa inteleaga.

Ashlyn iti dau perfecta dreptata....o zi tipica la mine arata cam asa (cum ai transpus-o tu):
08:00 - 10:00 - pregatiri de scoala :-@
11:00 - 18:00 - scoala in sine
18:00 - 21:00 - teme...
21:00 - 23:00 (de obicei) - TV sau calculator...
00:00 - soooomn :-zz

~1~Dansul


~2~De ce?

Dansul este singurul lucru care ma face fericita cu adevarat.Cand dansez totul dispare...raman doar eu si muzica si atunci dau frau liber acelor sentimente ce se gasesc in mine.Cand dansez simt ca nu mai exista reguli.Ma simt libera.Imi place sa dansez pe aproape orice melodie.Dansul e viata mea si doar atunci cand dansez pot sa fiu cine vreau....

~1 ~ Ashlyn, nu stiu cum sa-ti zic, dar tu chiar nu prierzi timpul
Ei, eu sunt mai ... nici nu stiu cum sunt
CEA MAI TARE VERISOARA !!!!

~2~ Layla, ador ceea ce ai scris, iar aici sunt foarte sincera. Vorbesti ca si cineva care spune fiindca a simtit acel sentiment ce e mai presus de cuvinte. Chiar asa e, atunci este singurul moment in care nu tie firica sa recunosti cine esti cu adevarat si ceea ce simti . E ceva unic ...

~3~ Jade, vad ca si tu ai un program pff ....
Aveti scoala dupa amiaza ?
Hmmm

~4~ Foarte dragut din partea ta ca ai scris la topicul meu
Chiar nu ma asteptam, m-a suprins ...
MA BUCUR CA AI REVENIT !!! (dam petrecere )

~1~Muzica

~2~ De ce?
Pentru ca prin muzica evadez din lumea asta si intru intr-o lume a mea.Mereu ma ajuta sa ma relaxez si ma linisteste.
Versurile,sunetul,ideea transmisa si mai ales pasiunea cu care este traita o anumita melodie fac din tot ceea ce inseamna muzica ceva ce eu ador si care ma face unica.

Aa si apropo programul vostru fetelor chiar ca este super full.Nici eu nu sunt mai prejos..
07:00 - trezirea
08:00-13:55 - scoala ( noroc cu prescurtarea orelor )
14:00 - 18:00 - teme & invatat
18:00-20:00 - curatenie prin casa
20:00-22:30 - calculator
22:30-23:30- tv si dupa care somn :)

1 ~Sa Scriu~

2 ~De Ce?~

Imi place la nebunie sa scrie, inca de cand sunt mica. Desi atunci am avut povesti cu iepurasi pe campii. Si spre deosebire de multe persoane nu imi place sa scriu ficuri sau poezii ci imi place sa scriu ficuri SI poezii. Multi spun ca cele doua se exclud. Pentru mine sunt adaposturi. Cand simt ca am devenit foarte absorbita de ficul meu, existand sansa sa ma pierd, ma apuc de poezie. Asta imi potoleste foamea de a scrie, dar ma ajuta sa revin in realitate, si viceversa. Mie imi place la nebunie sa scriu, deoarece imi creez o alta lume, ca Layla si Cryss cu dansul. O lume in care eu sunt si regina si servitoarea. Cea care construieste zidurile si cea care le darama. Nimeni nu poate sa imi impuna ce, sau cum sa fac. Desigur, exista riscul de a ma pierde in ce scriu. Mi s-a intamplat o data, cu prima mea poveste. La un moment dat ajunsesem sa cred ca ceea ce scriu eu e adevarat, asteptam sa mi se intample si mie. Nu mai eram atenta la ce se intampla in jurul meu, doar asteptam momentul in care imi voi primi "puterile magice". Dar asta e! Riscul meseriei! Daca nu ar exista riscuri nu ar mai exista acea magie. Apoi povestea m-a eliberat, exact pe cand imi primisem puterea magica. Aveam puterea sa fac ce vroiam eu, in orice lume, timp cu ajutorul a ceaa ce scriam. Nici nu poti cere mai mult...

~ 1 ~ Sincer Ev, aici iti dau dreptate, caci muzica are oarecum aceasi putere si asupra mea

~ 2 ~ Aylle, ador ceea ce ai scris, imi place pentru ca este adevarat, pentru ca este atat de frumos si sincer .


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


~3~ Limbajul Trupului

~ 4 ~ De ce ?

Odata ce inchid usa dupa mine, micul meu refugiu isi retrage toate drepturile asupra mea, simtindu-ma de parca as fi trecut spre o lume in care ma simteam vulnerabila ... foarte vulnerabila.Cu primul ochi al mintii deschis spre Lume observ slabiciunea si tristetea din ochii oamenilor, care nu pot rezista sa nu-mi arunce fie o privire isteata, fie una dezgustata, din pricina faptului ca-si dau seama ca incerc sa-i citesc.Uneori doar rostesc in timp ce trec pe langa ei : Agonie ; Ura ; Probleme ; Puritatea copilariei ; Lupta cu tine insati ; Bucurie ; Melancolie ....., lucru care-i inspaimanta, pe fata lor aparand uneori niste unde de nervozitate, alteori doar intelegere. De cele mai multe ori insa vorbeam cu diferite persoane care inca ma considerau "un copil MIC si prost" (ceea ce poate si sunt ... nu stiu ) si din cateva fraze la adresa lor ii convingeam ca nu este chiar asa, ca uneori oamenii sunt mai mult decat ceea ce arata.
Limbajul Trupului este cate o data pentru mine ca o mica masca dupa care ma pot strecura in tacere, fara ca cineva sa observe schimbarea din ochii mei, fara ca sa se vada diferenta unei foi intoarse.
Uneori ma consider precum o pasare ce tocmai a descoperit cerul, iar acum este gata sa-si intinda aripile magnifice, dar prea scurte pentru a brazda vazduhul si a simti fiecare pala slaba de vant ce se porneste in sufletul fiecarui om. Un sentiment atat de etern, dar periculos.