| |
| |
|
07 Nov 2012, 20:01
|
|
|
Ema Snow
|
Posts: 3,684
RP Posts: 2671
Joined: Oct 2010
Reputation:
381
Casa: Ochi-De-Soim
Galeoni: 1911
Animal: Husky Siberian-Ariadne; bufnita alba-Artemait; Leopard de zapada-Toothless
Slujba: Barman la "La trei maturi"
|
|
- Soimeanca ii raspunse la imbratisare, strangand cu putere umerii slabi ai lui Hawk. Ala era un moment de apropiere rar intre cei doi, insa la fel de fratern ca atunci cand Ema era cu Dawn. Realiza ca, pana la urma, Hawkeye va ajunge sa faca parte din familia ei, mai devreme sau mai tarziu. Poate ca deja facea. Nu stia in ce calitate, nu stia daca in acte, dar nici nu o interesa, deoarece era prea constienta de faptul ca Hawk va fi mereu acolo, mereu prezent in viata ei. Se vedea peste ani si ani de zile, stand intr-o sufragerie poate la fel de asemanatoare cu cea din casa familiei Snow, alaturi de Darren, Rose si Hawk. Si poate ca vor mai fi si altii care sa li se alature. Pana la urma, Ema avea multe persoane la care tinea, mai mult sau mai putin. Arlin, Juls, Ayls… Era micuta lor familie, perfecta si fericita. Zambi, stiind ca nu avea sa strice momentul.
„ Spune-mi, Hawkeye, cand am devenit noi asa sentimentali?” intreba Ema, privindu-l pe baiat cu o spranceana ridicata in timp ce rasul sanatos al celor doi umplu pentru prima data sufrageria.
Se auzi cheia in yala, iar Ema intoarse spre usa, curioasa sa vada cine venea acasa. Aproape ca scapa vaza din mana cand o vazu. Inalta, zvelta, cu parul negru in onduleuri usoare, cu ochii verzi-albastrui plini de fericire si regret, cu acelasi zambet vesnic pe buze. Einevere intra in casa, grabindu-se sa o imbratiseze pe fosta Soimeanca. Ema nici macar nu banuia cat de bucuroasa era Einy sa o vada iar cu riduri fine in jurul ochilor, cu cateva fire carunte amestecate in castaniul inchis.
„ Mama, nu o sa-ti vina sa crezi…” vorbi Einy cu o voce tremuranda.
A fost suficient ca Ema sa inteleaga. Se uita la masa alaturata, impartasind o privire cunoscatoare cu un Hawkeye cu o barba ce incepea sa incarunteasca. Izbucnira amandoi in ras, gandul lor zburand inapoi la ziua din casa familiei Snow, cu atat de multi ani in urma.
„ Spune-mi, batranule prieten, cand am fost noi asa sentimentali?” intreba Ema, stapanindu-si cu greu rasul.
„ Oh, iar vorbesti prostii!” a fost singurul raspuns amuzat pe care l-a primit.
„ Atunci cred ca e cazul sa te duci la tine acasa si sa nu mai pierzi vremea pe la noi” i-o intoarse Ema, exact asa cum obisnuia sa faca pe cand erau elevi.
Edit By Raizen
Puncte
Ochi-De-Soim - 510
Topic Closed !
The darkest hour is just before the dawn.
|
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|
| |
![[Image: F3NHsVq.png]](https://imgur.com/F3NHsVq.png)
