Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head

**Mark Wilson** · 19 Jun 2012, 15:50

Mark râse.
"Cred că mă descurc," spuse el, lăsând-o jos.
Avea încă mâna pe după talia ei când intrară în camera unde începuse totul.
Părinţii lui îi spuseseră de nenumărate ori povestea lui Harry Potter. Apoi, o auzise la şcoală şi citise zeci de cărţi despre el. Fusese la Viperini, deci era de mirare că Mark era unul dintre cei care îl considerau pe Potter un erou. Nu îi plăcea să se bage în războiul dintre bine şi rău, dintre Ordin şi Dementori. Prefera să îşi continue viaţa lui obişnuită, să îşi vadă de oceanul lui şi slujba de la Weasley Bing Bong.
Se întrebă dacă Agnes făcea parte dintr-una din cele două facţiuni. Nu că ar fi fost o problemă, doar că era o chestie pe care i-ar plăcea să o ştie. Îşi plănui să o întrebe mai târziu, însă chiar acum nu era momentul potrivit.

Camera în care Voldemort îi omorâse pe părinţii lui Harry era o ruină. Tavanul aproape că lipsea în totalitate, podeaua păre că se va dărâma şi ea din clipă în clipă, iar pereţii erau scorojiţi şi umezi. Pe jos erau bucăţi de lemn şi mult mult praf. Mark se întrebă de ce nu venea cineva să restaureze casa asta, însă îşi dădu seama că aşa era mult mai bine. Simţeai ca şi cum te-ai duce în trecut şi ai fi acolo când totul se întâmplă.

"Aici s-a petrecut," zise el în cele din urmă.
Nu prea ştia ce ar trebui să spună, asta pentru că se simţea în mare măsură ca în faţa unui mormânt.

**Agnes Marie Lovel** · 03 Jul 2012, 23:11

Ranji amuzata de relatia aceea. Era ceva absolut.. placut. Ii placea ca nu ii punea porecle pe care le schimba din minut in minut cum ar fi Iepuras; ursulet; pisicuta; cartofior; biscuitel;etc. Se bucura ca-l putea tine de mana pur si simplu, si ca desi existau momente cavaleresti, acelea erau rare si totusi privirile lor erau pline de dragoste.

Isi fixa atentia asupra intregii incaperi. Bunici, parinti, frati si surori ii spusesera povestea aceea de mii de ori, fiecare in modul lui, insa nu prezentasera si imagini ale locului. Acum ca era acolo, simtea fluturasi in stomac. Ii placea senzatia aceea. Pana atunci fusese unica. Numai atunci cand treversa un munte cu viteza sau cand Mark o sarutase. Insa, fusese adaugat inca un moment in catalog.
"Presupun ca tu ai mai venit aici.. de aceea nu pari emotionat. Cel putin nu cat mine."spuse ea razand.

"Mi-ar fi placut sa am si eu o poveste pentru care sa fiu cunoscuta de intreaga lume vrajitoreasca."

**Mark Wilson** · (This post was last modified: 16 Jul 2012, 19:08 by Mark Wilson.)

Mark dădu afirmativ din cap. Da, mai fusese de multe ori aici. De obicei când era prin apropiere şi voia să îşi limpezească mintea. Avea un farmec aparte şi îl linştea de cele mai multe ori. Însă, câteodată, avea impresia că era urmărit într-un mod ciudat. Ca şi cum Lilly şi James Potter erau lângă el, acuzându-l că le călca proprietatea. Era un sentiment ciudat, însă se Mark se obişnuise şi cu el.

Mark îşi notă în minte ceea ce spusese Agnes. Voia să îşi noteze tot ce dorea ea. Să ţină minte fiecare dorinţă şi să le îndeplinească pe toate.

"Poate că ar fi amuzant. Pentru un timp. Apoi, ţi s-ar părea enervant faptul că, la fiecare pas, oamenii şoptesc şi te arată cu degetul."

Trecuse prin asta la Hogwarts. Prin anul cinci, devenise căpitanul echipei de Vâjthaţ şi toată lumea vorbea despre el. La început nu îi displăcuse, dar mai apoi devenise cu adevărat enervant. Dacă nu ar fi fost vorba de Vâjthaţ, probabil că ar fi renunţat după a doua lună.

**Agnes Marie Lovel** · 18 Jul 2012, 18:59

Intr-adevar, ar fi fost obositor sa stii ca esti urmarit de mii de ochi si aratat cu degetul.

"Poate."suspina roscata privind cerul instelat. Ea nu facuse nimic bun pentru care sa fie apreciata, adorata, aratata cu degetul sau vorbita. Ea fusese oaia neagra a familiei. De aceea parintii ei il trimisesera pe Klaus la Drumstrang, iar pe ea la Hogwarts. Stiau ca ea se multumea cu Hogwarts. Ca nu necesita atat de multa pregatire ca si fratele ei, care acum terminase scoala si se simtea destul de bine cu postul de la minister pe care-l primise acum ceva timp.
"Dar eu m-am obsinuit cu toate astea. Stiu ce inseamna sa fii mai prejos de toti ceilalti, desi am calificative stralucite.. ceea ce fac nu este bine.. fata de ceea ce gandesc."

Isi incrucisa bratele in jurul umerilor expirand usor, ca apoi sa se intoarca spre Mark.
"Sunt diferita, nu doar prin faptul ca ma cheama Agnes.."spuse aceasta, dupa care rase cand realiza ce tocmai spusese.

**Mark Wilson** · 19 Jul 2012, 12:32

Mark nu prea putea să proceseze ceea ce tocmai spusese Agnes. Ea nu era mai prejos decât nimeni. De fapt, era mai presus decât el. Decât toate fetele cu care se întâlnise vreodată. Decât toată lumea. Aşa că nu înţelese exact ceea ce voia să spună.
Însă la partea cu diferită era perfect de acord. Era diferită de tpată lumea pe care o cunoscuse Mark până atunci. Nici dacă voise nu putuse să dea de o persoană atât de diferită. Însă nu ştia dacă Agnes se referea la sensul bun al cuvântului, pentru că el la asta se referea.

Se duse spre ea şi îi dădu o şuviţă de păr roşcat din ochi.
"Tu eşti perfectă," îi spuse el şi o sărută din nou.

**Agnes Marie Lovel** · 19 Jul 2012, 15:03

Se ridica putin pe varfuri, avand ca prijin balustrada pe jumatate rupta. Auzind asta, se emotionase. Era o senzatie atat de frumoasa, fiindca auzise asta din partea lui si nu din partea parintilor, fratelui, prietenilor. Atunci ar fi aprobat scurt din cap, dupa care se scuza. El insa o considera.. perfecta. Desi ea nu credea in perfectiune, desi ii parea ceva ireal, in momentul de fata credea in cuvintele lui Mark.
"Perfecta..."suspina ea, dupa aceea.

Isi strecura bratele in jurul gatului lui Mark, sprijinindu-si apoi capul pe pieptul acestuia. Urechea dreapta era pozitionata chiar acolo, in partea stanga a barbatului. Simtea caldura si bataile inimii. Acum isi amintise de fantomele castelului. Suflete pierdute, refugiate in castel. Ii era mila de ele. Nu si-ar fi dorit vreodata soarta aceea. Sa moara si sa ramana blocata acolo.. fara a mai putea face ce facea atunci.
Nu vroia sa moara intr-un razboi sau sa fie ucisa de cei din Ordin, poate chiar de prietenii ei, Devoratorii. Putea oricand calca pe picior gresit. Putea oricand sa-l piarda pe Mark.
"Este un sentiment placut..si.. te iubesc."

**Mark Wilson** · 19 Aug 2012, 22:44

În momentul în care ea rosti cuvintele, Mark simţi cum corpul îi este străbătut de o căldură ireală, ce pornea din acel mic loc de pe pieptul lui unde Agnes îşi sprijinise urechea. Închise ochii şi savură momentul, atât de perfect şi de dulce, fără să mai gândească nimic, fără să mai simtă nimic decât iubirea ei pe care i-o transmitea prin acele cuvinte simple. Nu voia să facă nimic, nici să se mişte, nici să respire, doar să o audă pe ea spunându-i aceleaşi cuvinte din nou şi din nou.
Inspiră adânc, rupând vraja, simţindu-şi pieptul şi buzele libere pentru mişcare din nou. Şi apoi, rosti cuvintele pe care nu crezuse că le va spune niciodată unei fete. Cuvintele care acum îi ieşeau afară, nu din obligaţie, ci din dorinţă pentru ca Agnes să înţeleagă ceea ce simţea el cu adevărat. În acel moment, voia ca ea să vadă direct în sufletul lui, să citească fiecare gând sincer şi fiecare sentiment.
"Şi eu te iubesc," spuse el, zâmbind şi sprinjinindu-şi obrazul de părul ei moale.
Îşi dădu seama că de atunci înainte, lucrurile se vor schimba radical, că acel loc nu va mai însemna casa de unde Harry Potter scăpase de blestemul Avada Kedavra cu o singură cicatrice în formă de fulger, ci locul unde el descoperise prima şi unica lui dragoste. Îşi dădu seama că monumentele, locurile memorabile nu semnifică acelaşi lucru pentru toată lumea, ci fiecare îi rezolvă semnificaţia prin momentele memorabile petrecute acolo.

**Agnes Marie Lovel** · (This post was last modified: 20 Aug 2012, 16:21 by Agnes Marie Lovel.)

Ii inconjura talia cu bratele ei firave, ridicandu-le mai sus, mai sus, simtind omoplatii lui sub palmele ei. Forma fizica a lui Mark era nimic pe langa sufletul lui. Se cuibari in bratele lui, incercand sa nu de-a drumul mainilor, fiindca nu vroia sa mai iasa de acolo. Era bine. Era iubita. Era dragostea care plutea in aer. Era Mark. El era toate acelea.
"Hmmm.."murmura ea, cu ochii inchisi. Simtea bataile inimii lui. Caldura care trecea din om in om. Din carne in carne. Suna ciudat. Scarbos.. dar asa era. Erau facuti din carne, oase, sange.. nu din pufuleti. Omul era o poezie.
Casa lui Harry Potter, un loc care avea sa ramana in memoria ei orice ar fi. Si-ar fi dorit sa se mute acolo. Oricum nu vizitase Pestera de prea multe ori.. astfel putea afla mai multe lucruri despre el si despre Pestera. Inainte se gandea la un loc umed plin de lileci si soareci, nu la un satuc superb, plin de viata, flori, parfum, oameni civilizati si de treaba. Ii placea faptul ca Mark era intelegator, ca-i placeau copii, ca-i placea vajthatul. Oare ce zodie era? Ii placea astronomia? Ura insectele?

**Mark Wilson** · 20 Aug 2012, 15:13

Zâmbi şi îi inspiră parfumul care deja îi era familiar. Nu îi venea să creadă cum i se schimbase atât de radical viaţa într-o singură noapte. Nu concepea încă faptul că mâine nu se va trezi şi nu îşi va continua ziua în casa lui singuratică de pe malul mării, făcând surf singur sau zburând singur pe mătura lui. Avea să fie cu ea, cu Agnes, pe care o aşteptase atâta timp. Pe care dorise să o întâlnească şi să o trateze ca pe o regină de când se trezise singur, fără părinţi sau prieteni.
Îşi dădu seama că nu mai era seară de mult. De când dăduse peste Agnes, cu toate că el simţise că timpul stătea în loc, cerul se deschise încet încet, iar acum purta nuanţe de violet şi roşu spre răsărit. Fu fericit să descopere că poate să privească răsăritul împreună cu Agnes şi se depărtă câţiva centimetri de ea, rupând îmbrăţişarea.
"Răsare soarele," spuse el simplu, făcând un gest cu capul spre peretele pe jumătate dărâmat dincolo de care se vedea cerul parcă pictat.
Se aşeză pe jos şi îşi încrucişă picioarele sub el, făcându-i semn lui Agnes să facă la fel.

**Agnes Marie Lovel** · 22 Aug 2012, 12:35

Frigul o patrunse cand Mark se retrase jos. Bariera fusese rupta. Respiratia parca i se opri in acel moment. Isi imbratisa bratele cu mainile, si aproba din cap. Se aseza langa el, jos, luand aceeasi pozitie. Noaptea aceea fusese, cu siguranta, cea mai frumoasa din viata ei. Ar fi fost mai romantica o ploaie de stele, insa Pamantul facuse deja inconjurul lunii..
Din instinct, se apropie de Mark, intentionand sa-si sprijine capul de umarul lui. Isi puse mana stanga in jurul spatelui lui, si statea astfel incat sa vada cerul.
Cerul noantat. Parca un pictor isi scapase culorile peste panza alba, chiar inainte sa inceapa. Probabil, daca nu ar fi fost ea fata de langa Mark, momentele acelea nu ar mai fi fost asa. Ea, desi parea a fi o distrugatoare, mai ales fiindca isi mai baga urechea si-n relatiile fratelui ei, era chiar o sentimentala. Ii placeau florile, plimbarile lungi seara, pe marginea unui lac sau unei paduri, ii placea sa inoate, sa culeaga flori de pe un camp plin, sa se arunce in zapada pana devine o rosie, iar dupa aceea sa intre in casa si sa dardaie sub patura pufoasa cu o ceasca de ceai in mana. Totul suna altfel in mintea ei. Tocmai aflase ce era cu adevarat dragostea. Insa se temea sa nu o piarda. Nu era o fire posesiva, si prefera sa nu tina pe nimeni inlantuit, insa era o fire banuitoare. Insa cand il privea pe Mark, ii venea sa strige: Sa cheme cineva Aurorii, pe cineva! Politia! Baiatul acela mi-a furat inima.."

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / change the voices in your head

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head