Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / Change your mind - Part. II

• OOC: Privat
  BIC:
  
  Orice poveste incepe cu '' a fost o data ca niciodata''. Asa au fost toti obisnuiti de mici si asa isi vor dori toti sa inceapa,o data si o data. In orice poveste vei gasi un personaj principal,o intriga si desigur putina dragoste. Unele povesti se sfarsesc prost,dar nu si basmele. Ele au fost scrise pentru a se termina asa cum vrea cititorul. Insa exista si basme iesite din comun,care te pun la incercare si care te fac sa te lupti cu tine insuti. Iar Carsten Wildrig era obisnuit sa traiasca in cosmar. Acum,stand la acea masa,bucurandu-se de caldura si de ceaiul cu aroma de menta,nu putea decat sa se intrebe daca asta insemna sa ti se schimbe viata. Nu stia daca era normal sau daca ceea ce simtea era real. La cinci minute dupa ce Odette parasise Ceainaria,el se gasea ciupindu-se singur,spunandu-si ca asa ceva era ireal , ca nu avea voie sa se simta atat de relaxat.
  
  Fusese obisnuit sa sufere si sa lupte iar acum se gasea fata in fata cu cel mai neindreptatit Cercetas - pentru simplul fapt ca locul lui ar fi trebuit sa fie la Viperini! - care avea cel mai frumos zambet si cea mai ciudata personalitate pe care o intalnise vreodata. Gandindu-se ca tacerea nu ar face decat si mai mult rau,se decise sa spuna tot ce avea pe suflet. Pas cu pas. '' Uite,imi pare nespus de rau pentru ceea ce a crezut Odette. Adica...'' Nu putea sa continue dat fiind faptul ca ii era rusine. Ii era rusine de el insusi, de ceea ce facuse si de ceea ce simtea. Pentru ca ar fi fost dificil sa ii explice. Asa ca tot ce avea de facut era sa taca si sa spere ca nimic rau nu avea sa se intample,desi renuntase la planul sau initial.

Nu prea se obosi sa se uite in urma domnisoarei Malfoy cand pleca, nu de alta, insa nu il interesa cu nimic.Defapt, mai mult, dupa ce isi lua politicos la revedere de la dansa, se concentra strict asupra canutei sale de ceai, si respectiv asupra pliculetului de zahar de pe farfurie.Continua sa se uite atent in lichidul rosiatic din ceasca in timp ce degetele sale lungi trageau usor si fin de bucatica de hartie ce separa zaharul de cana lui.Ofta scurt intr-un final auzind cum hartia se rupe si urmari cristalele albicioase cum cad usor in ceaiul sau.Lua in cele din urma lingurita si amesceta relaxat ascultand in acelasi timp cuvintele rostite de barbat.Ca si cand nu ar fii auzit nimic duse cescuta la gura sorbind silentios din bautura apoi amesteca din nou cu lingurita pentru a mai amesteca putin ceea ce mai ramase din zaharul care nu se topise inca.Intr-un final il fixa pe tip cu privirea, o privire calma, deloc deranjata.
Linisteste-te!Nu mi-a displacut prezenta domnisoarei!zise el punand intr-un final canuta jos dupa ce mai servi o gura.

• Zambi scurt cand ii auzi raspunsul. In sinea lui nu se gandise nici macar pret de o secunda la felul in care el o percepuse pe Odette. Desi stia ca la inceput ar fi parut ca si cum Odette ar fi fost iubita lui - ceea ce fusese defapt,pentru aproximativ...72 de ore - nu putea sa nu se gandeasca la faptul ca poate fusese cea mai groaznica decizie sa o aduca acolo,in acea seara in care trebuia sa se intalneasca cu el. Mai ales ca Raven nu era orice el, ci.. el. '' Si pentru faptul ca te-am adus intr-un loc atat de ...roz. '' Incerca sa se calmeze dar era extrem de dificil,mai ales cand privirea Cercetasului era atintita asupra lui. ''Oh,maretule Merlin,imi vine sa mor!'

Musca scurt din biscuitele care se afla pe farfurie fix in locul in care odata fusese si pliculetul de zahar, apoi duse din nou cescuta la gura, fara a avea o anumita reactie la ce se afla in jurul lui.Asculta la fel de linistit ca si prima data cuvintele lui si un suras ii acapara fata, insa incerca sa il ascunda cu ceasca.Se uita totusi in jurul lui si se opri cu ochii din nou la tip.
Eh, pentru asta chiar ar trebui sa iti para!zise el desul de serios, insa apoi izbugni in ras, speriindu-l cel mai probabil de moarte.
Observa agitatia lui, si nu prea ii placea sa vada in jur persoane agitate, insa se obisnuia destul de repede.
Oricum, este o zona destul de buna...nimeni nu s-ar gandi ca am avea ce face intr-un astfel de loc!Deci...cu ce ocazie ai vrut sa ne vedem aici?zise el usor amuzat de situatie, insa deveni repede serios fixandu-si privirea asupra lui Carsten, din nou, nu de altceva, dar avea si acest obicei prost pe langa vorba lunga..

• Isi lipi mainile de ceasca din fata lui,incercand sa se incalzeasca dat fiind faptul ca toata acea agitatie nu facu decat sa ii produca o stare puternica de frig,temperatura corpului sau contrastand cu tot ceea ce il inconjura. Ii auzi ultima intrebare si zambi. Daca i-ar fi spus adevaratul motiv pentru care il chemase,ar fi riscat sa se trezeasca cu ceaiul in fata si cu un pumn in barbie. Se multumea sa il minta,desi stia ca nu ar fi fost un inceput tocmai potrivit. '' Pentru ca vreau sa ma bucur de compania ta. Si pentru ca vreau sa te ajut. ''
  
  Intr-adevar,Cercetasii castigasera Cupa Caselor dar ar fi putu castiga si alte confruntari,ca de exemplu cea pe care ar fi putut s-o aiba cu Devoratorii Mortii in cazul in care acestia s-ar fi decis sa atace Hogwarts-ul si sa preia conducerea. Ii pasa de el,mai mult decat probabil realizase. Si probabil ca parea nemaipomenit de jalnic,acum,spunandu-i acele lucruri. Dar stia ca nu putea sa ramana indiferent. Mai ales acum.

Ridica o spranceana in momentul in care il auzi si se apropie usor de el punand un cot pe masa.Fiecare miscare era facuta usor, deloc grabita, caci ei bine, el nu avea in gand sa fuga nicaieri pentru un moment.Daca tot scapase de la castel, macar putea sa se distreze putin pentru cateva ore.
Si cu ce anume m-ai putea ajuta?intreba ridicand usor pleoapele si marind deschizatura ochilor, uitandu-se usor pe sub gene.
Ignora pentru un moment primul lui raspuns, nu ca nu ar fii auzit, ci ca nu era inca momentul potrivit sa vorbeasca despre placerea persoanelor de a petrece timpul alaturi de el.Scoase un usor pufnet ca pentru sine, concentrandu-se la amicul sau, desi bine, sa il numeasca amic era putin cam mult pentru cineva cu care vorbise doar de doua ori in viata.Era insa tare curios cu ce isi dorea el sa il ajute, nu ca ar fii fost obsedat de a primi ajutor sau de a atinge cine stie ce functii in minsiter su in alte locuri, dar era curios din fire, defapt excesiv de curios..iar asta, ei bine, nu era probabil cea mai mare virtute a sa.

• Ii captase atentia,se pare. Foarte bine. Macar atat sa faca,pentru inceput. '' Orice. Imi spui ce vrei si iti ofer.'' Nu ii venea sa creada ca zise asa ceva. El? El sa ii ofere totul unei singure persoane? Egoistul, egocentristul,materialistul Carsten Wildrig sa se preocupe de buna dispozitie a unei persoane care-l jignise si care il tortura astfel,in tacere? Era mai mult decat si-ar fi putut explica. Nu mai era el,ci pur si simplu un nebun care vroia sa obtina cel mai dorit lucru posibil.
  
  Nu putea sa schimbe catusi de putin ceea ce gandea sau simtea dat fiind faptul ca Raven il impungea cu privirea,ca si cum ar fi aruncat vraja Sectusempra asupra lui. Durerea nu era la nivelul trupului,ci dimpotriva,ea sapa cat mai adanc in suflet,lasand urme,cicatrici. Il ura pentru ceea ce facea,si totusi.. '' Nu rade de mine. Sunt cat se poate de serios,Raven.'' Fara sa isi dea seama isi plasa mana asupra mainii lui,strangandu-i-o puternic.

Se intreba cam pana unde putea ajunge acest barbat dupa pasiunea cu care parea sa vorbeasca.Era uimit si totusi destul de neincrezator.problema totusi era una mica, nu ca ar fii fost vorba sa accepte sau nu ajutorul sau, insa nu avea nevoie de absolut nimic, iar atunci, el ce ar fii facut?i bine, era curios cum va reactiona cand va auzii acest lucru.Nu era deloc dragut, insa cel putin era adevarat.Daca stia un lucru de la cercetasi, era ca nu era bine sa minti, insa daca era necesar, macar sa minti la perfectie.Surase usor rautacios strangand putin din ochi pentru a arata si mai mult fixarea asupra chipului barbatului si surase.
Inteleg..dar..daca sa zicem ca nu as avea nevoie de nimic?Si eu nu rad de nimeni in acest moment!zise el devenind dintr-o data serios la ultima replica.

• O intrebare buna care cerea un raspuns pe masura. Tocmai de aceea isi incrucisa bratele puternice,lasandu-se pe spate in timp ce rosti calm '' Voi astepta pana vei avea nevoie de mine. Dar sa speram ca nu vor fi lucruri foarte grave. Nu as vrea sa te vad ranit. Niciodata.'' O spuse cat se poate de serios,analizand fizionomia acelui baiat care parea sa faca tot ce dorea din el,fara sa isi dea seama. Si ar fi fost si mai bine sa nu isi dea seama. Nu vroia sa i se cunoasca singura slabiciune. Niciodata nu vorbise cu atata pasiune,ca si cum buna-dispozitie a acestui tanar ar fi fost telul sau in viata. Totusi,nu avea de gand sa devina sclavul sau.N-ar fi facut asta pentru nimeni.

Se uita cu doar o usoara repulsie la barbat dupa ce il auzi apoi se indeparta putin asezandu-si coatele pe masuta din colorata ceainarie.Inchise un moment ochii ca si cum s-ar gandi apoi ii deschise usor si nu prea mult.Cearcanele de la ochi datorita lipsei somnului erau acum mult mai evidentiate, insa pe el nu il deranjau.Fata ii era putin supta ce-i drept, insa stia ca nu avea sa dureze mult pana sa isi revina.
Si daca ti-as spune ca eu nu sunt genul de persoana care sa isi angajeze...persoane care sa ii ofere ajutor?Defapt, ce sa ne mai ascundem dupa deget...eu nu am absolut nici un interes in a-ti folosi abilitatile!De ce ai vrea sa stai in continuare cu mine?zise el desi intrebarea era cam stupid pusa in momentul de fata avand in vedere ca erau doi barbati in toata firea ce stateau la discutii intr-o ceainarie.Era destul de amuzat intr-o oarecare masura de ironia situatiei, insa prefera sa isi pastreze o oarecare autonomie pentru un moment.
Nu raspunde!zise el repede in urmatoarele secunde.Vom lasa lucrurile asa pentru un moment!Dar totusi...simt ca nu tii atat de mult la mine incat sa nu vrei si ceva..nu printeso?zise el aruncandu-i o privire strengara intr-un final.