Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ Check on it

Only me and Melisse

Jennifer stranse tare medalionul de la gatul sau in mana, dupa care iesi de pe proprietatea Hogwartsului.Vroia sa ajunga in acel loc cat mai repede posibil.Nu mai fusese acolo de cativa ani buni, si simtea nevoia de a se intoarse, in speranta ca va gasii ceva acolo.Toata vara facuse cautari alaturi de familia sa, dar nu prea gasisera nimic.In loc sa se fii distrat ca si ceilalti copii de varsta sa, ea si verisoarele sale faceau cautari peste cautari, si nu se vor lasa pana nu vor gasii ceea ce cauta.

In momentul cand iesise de pe proprietatea Hogwarts`ului, trase aer adanc in piept dupa care Disparu.In scut timp Aparuse in Little Hangleton.Simti ameteala cum ii invalui trupul, dar ii trecu repede.Vazu cimitirul in apropierea sa, dar privirea ii fugi la vechea casa in care se intamplase totul.Simti cum ura ii trecea prin vene numai amintindu`si de ce se intamplase acolo, sau ce alte intamplari au avut loc acolo.

Mai trase o data aer adanc in piept dupa incepu sa mearga cu pasi marunti inspre ea.I se paru ca o striga cineva, dar nu baga in seama, crezand doar ca este imaginatia sa.Mai auzi inca o data, dupa care isi intoarse privirea pentru a vedea cine este.Ramase cu gura cascata cand isi vazu verisoare cum venea cu pasi repezi inspre ea.Oare ce cauta aceasta aici?

• Se intoarse de unde a plecat. De data aceasta, singura. Sora sa era mai importanta pentru Devoratori in acel moment, fata de ea, deoarece puterile sale se activasera definitiv - odata cu implinirea varstei de 17 ani. Asadar, iat-o din nou in Little Hangleton, simtind ca e ceva acolo, ceva mare, care le va sfarsi cautarile - sau le va incepe.
  Pelerina neagra era ceva obisnuit pentru ea. Prima oara o purtase in anul III sau IV, dupa Descoperire. I se parea ciudat si se simtea ca si cum toti ochii - despre care stia sau nu stia ca exista - erau pe ea. Acum, insa, ar purta pelerina neagra oriunde. In primul rand, pentru ca poate fi confundata cu un devorator, la inceput - din spate. (Cu toate ca nu ar tine, deoarece toti devoratorii stiau cine e ea si Eveline.)
  
  Un trup cunoscut, cu pielea usor negrita, se afisa in apropiere. L-ar recunoaste oriunde.
  - Jennifer? intrebase, iar vocea sa fu un ecou neauzit.
  Ce cauta acolo?! Stia ca verisoara sa era adesea in cautarea adrenalinei, insa credea ca isi alege mai bine locurile. Adica, simtea in acel loc magie neagra. Neagra! Nu alba, nu roz, nu albastra. Neagra.
  - Ce cauti tu aici?! Te rog, pleaca!
  Nu mai vroia sa ii explice. Stia vara sa este constienta de pericolele in care se afla Mell si Ev. Stia ca ar trebui sa o asculte.
  Insa mai stia si ca avea sa o refuze. Continua sa spere, totusi.

Jennifer ridica usor din spranceana cand verisoara sa ii spuse sa plece din acest loc.Nu avea de gand sa plece, avea treaba aici, si oricum, ce cauta Melisse in acest loc? Nu era tocmai locul potrivit pentru o plimbare linistita, ci aici puteai da de necazuri.
-Nu plec nicaieri, spuse Jennifer sigura pe ea.Si tu ce cauti aici?
Chiar daca Jennifer avea o vaga idee despre ce cauta, nu vroia sa vorbeasca inainte sa auda.Stia ca cele doua verisoare ale sale faceau cautari ca si ea despre Cap-de-Mort, dar pe Jennifer nu o chemau.Ele credeau oare ca tanara Cercetasa nu stie cat de pericolos e? Stia, si chiar foarte bine, dar trebuia sa`si duca la bun sfarsit promisiunea, si daca cele doua nu vroiau sa o implice si pe Jennifer, aceasta cauta si singura.Era destul de mare si trecuse prin atatea incat isi putea purta si singura de grija.

• Melisse expirase brusc, tare. Si nervoasa.
  Hotarase cu sora sa ca nu vroiau sa mai bage in bucluc alte persoane. Si-asa interventia lui Jennifer din trecut o bagase in belele: macar sa aiba timp sa se scoata.
  Insa, la fel ca toata familia, era incapatanata ca un catar.
  - Stii ce caut aici. Si caut singura. ii spuse strict.
  
  Verisoarele aveau cam aceeasi varsta. Melisse, bineinteles, era mai mica - mereu era asa, insa varsta nu arata faptul ca nu are nici 16 ani impliniti. Arata cam de 17-18 ani. Insa era bine.
  - Te rog, Jennifer. Iti sugerez sa pleci, insa daca ramai, macar....mergi in treaba ta.
  Nu vroia sa lase garda jos, insa nici nu vroia sa se comporte cu vara sa urat. Insa mai bine o ranea sentimental decat sa fie ranita fizic, de catre altcineva.

Jennifer nu suporta tonul cu care i se vorbea.Se presupunea ca erau o familie, se ajutau unii pe altii, dar Melisse nu mai inplica pe nimeni.Oricum, lui jennifer nu prea ii pasa, ea mereu cand fusese ceva cautase singura.Isi amintea ca in vara aceasta fusese in fosta casa al marelui vrajitor Harry Potter alaturi de Eveline, si gasisera acel inel.Se uita cu coada ochiului la mana sa vazand`ul acolo, amintindu`si cum si`l pusese inainte sa plece de la Hogwarts, cu cateva minute in urma.

-Oricum mergeam singura ! spuse Jennifer intrigata , intorcandu`i spatele verisoarei sale.

Se intoarse usor pe calcaie, incepand sa mearga agale inspre casa cea veche, care ii trezea niste amintiri.Ca tot veni vorba, tanara isi mai amintea si de vechiul sau prieten Dolohov, care daca n`ar fi fost el tatal sau ar fii murit cu mult mai mult timp in urma.un oftat lung ii iesi pe gura lui Jennifer.O durea faptele verisoarei sale,chiar daca nu arata, dar nu aveea ce sa faca.Vor trece si peste asta.

• Simti cum inima ii facu "poc" atunci cand vara sa ii raspunse intocmai cum se astepta.
  O durea, insa parerea ei era ca oricum urmau sa se impace. Cu toate ca, revizuind ceea ce se intamplase, putea sa rosteasca alte cuvinte.
  Ii intoarse verei sale spatele, dupa ce aceasta facu acelasi lucru. Merse intocmai pe aceiasi pasi pe care fusese si data trecuta, cu sora sa. Urca exact aceleasi scari. Acelasi etaj. Aceleasi camere.
  Ultima oara intrase in prima camera. Medalionul pe care il gasise acolo il purta atunci la gat.
  Acum intra in a doua camera. Sigur avea sa gaseasca ceva acolo, orice.

Ofta lung deschizand usa casei vechi si ponosite.Aceasta se deschise cu un scartait prelund, Cercetasa intrand inauntru.Fiind seara, iar luminile erau stinse, intunericul domnea in incapere.Isi scoase bagheta din buzunarul robei, iar cu o vraja nonverbala din aceasta tasni o lumina, ajutand`o pe Jennifer sa vada atat cat ii trebuia.
Vedea uimita cum nimic nu se schimbase in toti acesti ani de cand nu mai fusese pe aici.Urca scarile care duceau in camera in care se petrecuse totul.Acestea scartaiau usor sub pasii tinerei, lemnul subred spre uimirea ei inca rezistand.

Ajunse la etaj.Coridorul lund se afla in fata ochilor, iar privirea ii fugi fix inspre aceea camera.Imagini din intamplarea aceea ii treceau acum prin fata ochilor, iar ochii i se umpleau usor usor de lacrimi.Incerca din rasputeri sa si le opreasca, trebuia sa fie tare, asa cum a fost si pana acum.Apasa usor clanta rece, intrand in incaperea prafuita.Aici totul era la fel, cum era toata casa.Nimic schimbat, parca se intoarse in timp.