Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Cheese is the Devil's Plaything

Nu ii venea sa creada ca isi petrecea vacanta de iarna impreuna cu Bell. Nu stia totusi daca sa ii spuna vacanta deoarece nu mergeau tocmai la relaxare. Urmatoarele trei saptamani aveau sa si le petreaca in spitalul Princeton-Plainsboro Teaching Hospital (PPTH) din New Jersey practicand medicina. Odette poate parea cea mai cruda persoana de pe Pamant, stand mereu cu nasul in carti despre Magia Neagra, si gata sa distruga tot ce ii iesea in cale dar avea si ea o pasiune normala care nu implica blesteme si alte vraji intunecate: medicina Incuiata iar acum avea ocazia sa se ocupe serios de acest hobby.

Statea nerabdatoare in fata la Trei Maturi, pe geamantanul ticsit cu haine asteptand ca Bell sa isi faca aparitia. Se uita la ceas din cinci in cinci minute, simtind cum entuziasmul o mistuia din interior. Isi lasa capul pe spate privind cerul umbrit de nori cand auzi niste pasi grabiti. Isi intoarse repede capul spre sursa zgomotului sperand sa o vada pe Bell insa era doar o fata necunoscuta. Ofta si inchise ochii cand auzi alti pasi mult mai aproape de ea. Nu se obosi sa deschida ochii imediat incepand sa creda ca mintea ii juca feste din cauza nerabdarii. Insa, cand auzi un oftat usor se gandi sa verifice. Deschise ochii si tresari puternic.
-Bell! Cat ma bucur ca ai ajuns! reusi sa spuna cand isi reveni din soc.

• O imbratisa pe Odette si lasa un zambet sa-i infloreasca pe chip. Asteptase momentul asta de cateva saptamani; in sfarsit avea sa-si intalneasca Zeul. Putin spus, probabil; il venera pe House, din toate punctele de vedere.
  
  "-New Jersey, sosim acum!" chicoti Bells, luand-o de mana pe viperina si disparand intr-un vartej de culori.
  
  Aparura in urmatoarele clipe pe un trotuar aglomerat, in fata unei cladiri impunatoare; Bell se intoarse si isi lasa privirile sa zboare. Spitalul parea urias, lucru ce o facu sa se agite si mai mult. Pentru prima data nu se gandise la diferentele majore dintre Medicina Incuiata si Vindecarea Vrajitorilor; voia doar sa-si petreaca ultima saptamana de vacanta acolo, in mijlocul Incuiatilor. Avea sa profite din plin de ea. Se intoarse spre Odette si observa bagajele.
  
  "-Cred ca ar trebui sa trimitem astea la hotel" murmura ea, scotand un mic telefon pe care il cumparase cu cateva saptamani in urma, cand fusese ultima oara in Londra. Suna in urmatoarele clipe la receptia hotelului in care urmau sa stea si stabili ca o masina sa vina sa le ia valizele. Nu dura mult si se rezolva si asta. Acum incepea aventura. "Intram?" intreba ea, fierband de emotii. Odette dadu din cap in semn de da si se indrepta spre usa principala. Bell mergea agitata in spatele ei, aruncand priviri pline de admiratie in jur.
  
  Ajunsera curand in holul principal si se indreptara spre una din infirmiere; aceasta le ghida spre punctul de receptie aflat chiar in capatul holului, unde cele doua dadura toate informatiile pe care femeia le ceru. Le dadu in cele din urma doua cartonase plasticate cu numele lor si scopul pentru care se aflau acolo - eleve de la un spital din Londra care castigasera o bursa la PPTH - o poveste inventata, bineinteles. Dar Incuiatii o crezura, deci nu erau probleme. Aflara ca vor fi in echipa doctorului House si aproape sarira in sus de incatare. Avea sa fie o saptamana pe cinste.
  
  "-Uitati, acum vine" anunta femeia cand cele doua se intoarsera dintr-un vestiar in care se schimbasera intr-o uniforma a spitalului. Brbatul se apropia incet de ele, cu o privire goala. Inca nu-i venea sa creada.
  

• "-Bineinteles" chicoti tanara, incepand sa mearga in urma lui. Odette era chiar in spatele sau cand House se intoarse brusc si aproape intra in ea. "Scuze" balbai Bells, facand un pas inapoi. Nu incepusera prea bine.
  
  "-Uite ce e, nu-mi pasa de scuzele tale. Nu-mi pasa ca Dr. Cuddy v-a pus in echipa mea; primesc un bonus daca m-as preface ca e asa? Nu, deci nu are rost sa ma comport ca un tatic fericit ca are doua fete mici si prostute pe care se vede nevoit sa le educe" spuse el, cu o voce joasa.
  
  Cuddy aparu de dupa colt, cu o fisa medicala in mana; il vazu insa pe House si facu stanga'n'prejur, mergand mai repede pe acelasi drum pe care venise la inceput. Barbatul insa o striga, afisand un zambet malitios.
  
  "-Lisa" spuse el, sec. Era semn rau probabil - House nu folosea niciodata numele mici. "Sa inteleg ca mi-ai adus niste londoneze? Crezi ca am nevoie sa-mi imbunatatesc accentul de britanic?" intreba acesta, fluturand usor mana stanga prin aer. "Ei bine, iti dau eu raspunsul - nu am nevoie de invatacei care sa ma incurce. Trimite-i sus la Pediatrie sau la Wilson - sigur va fi incantat sa le cunoasca. Mie imi ajunge sensibilitatea lui Cameron, prostia lui Foreman si genialitatea lui Chase" sfarsi Greg, cu aceeasi expresie zambitoare.
  

Simti cum sangele i se urca in obraji. Cunostea destul de bine personalitatea lui House, modul in care lua pe toata lumea peste picior si mai ales sarcasmul de nota zece pentru care il admira atat de mult dar atunci cand era impotriva ei nu prea se mai simtea atat de bine.
-Uite, Greg, - doctorul ridica din sprancene- nu suntem chiar invatacei, stim si noi cate ceva despre medicina nu am primit o bursa degeaba si in plus nu am venit aici sa ne pierdem timpul intr-o sectie de Pediatrie, printre germeni galagiosi care fac pe ei atunci cand vad pe cineva in halat alb - am venit aici sa invatam de la cel mai bun doctor si nu poti refuza! isi termina Odette micul 'discurs'. Nu era suta la suta adevarat, avand in vedere ca nu stiau chiar atat de multe despre medicina, dar cel putin stia ca ii daduse de gandit.

Se uita apoi la Cuddy implorand-o din priviri sa il faca sa le accepte in echipa lui. Pana la urma era doar o saptamana, dar Odette era sigura ca in acea saptamana aveau sa-l faca sa le vrea in echipa sa permanent. House se incrunta putin, semn ca se gandea intens la ceva. Ori le dadea sperante false ori sansele lor de a fi acceptate tocmai crescusera.
-Boala Wilson, mormai House.
Odette se uita confuza la Bell. Nu stia la ce se referea. Il intreba din priviri facandu-l iar sa se enerveze.
-Prin ce se caracterizeaza, spuse el pe un ton apasat.
Odette o auzi pe Cuddy oftand.
-Boala Wilson implica pierderea capacitatii ficatului de a elimina cuprul prin bila si incorporarea acestuia in ceruloplasmina hepatica-proteina transportoare. Drept consecinta cuprul se acumuleaza in ficat, creier, rinichi si cornee. Multumit, sper, spuse Odette zambind victorios.
Rasfoi un manual de medicina inainte sa plece de acasa. Se astepta ca House sa le testeze oarecum. Se uita la Bell apoi la House, apoi din nou la Bell asteptand ca House sa o intrebe si pe ea ceva, in caz ca raspunsul viperinei nu fu indeajuns de bun.

• House ridica o spranceana, strangand mai tare manerul bastonului din lemn. Un zambet plin de satisfactie aparu pe chipul lui Cuddy, iar Bell stia ca aproape castigasera batalia. Totusi, mai aveau putin pana la victorie.
  
  "-Sindromul Cotard, domnisoara.." murmura barbatul, intorcandu-se spre ea.
  
  Inghiti in sec, dar incepu sa turuie in urmatoarea clipa; stia ca trebuie sa para cat mai sigura pe ea.
  
  "-Cei care sufera de aceasta boala, cred ca sunt morti sau ca o parte a corpului lor lipseste (de regula, organele interne). Poate fi cauzat de traumatisme cerebrale, boli neurologice sau afectiuni mentale. Se crede ca ar avea legatura cu sindromul Capgras, deoarece bolnavul nu isi recunoaste propria fata, concluzionand ca e mort" spuse Bells, pe nerasuflate. "Bell Evans" continua ea, observand expresia lui.
  
  Acesta bufni insa in ras, dandu-si ochii peste cap si intorcandu-se spre Cuddy din nou.
  "-Sincer, ce am facut ca sa merit o asemenea pedeapsa? Faptul ca ti-am furat gunoiul sau ca l-am pus pe Wilson sa te testeze pentru toate tipurile de cancer? Sau sa fie oare faptul ca mi-am dat seama ca vrei sa devii mamica - atat de nobil!" remarca House, pe un ton acid. Reveni in fata celor doua, indiferent.
  
  Parea ca avea sa le zica sa plece din nou; dar cand vorbi in urmatoarele clipe, ochii ii stralucira intr-un mod ciudat iar vocea avea inflexiuni dubioase. Bell incepea sa se panicheze. Poate totusi pierdeau batalia.
  
  "-Londonezele lui tati, deci" spuse el, incet.
  

-Hmmm, tati, cred ca am uitat sa ma prezint; Odette Malfoy, zambi viperina.
Ii cauta privirea lui Cuddy; aceasta zambea victorios la fel ca Bell si Odette. House vru sa plece iar dar un alt doctor aparu tinand un dosar in mana.
-Echipa ta deja se ocupa de asta, spuse doctorul inmanandu-i dosarul.
-Avem deja un caz? intreba Odette entuziasmata.
House zambi nervos uitandu-se ciudat la Wilson care mai avea putin si izbucnea in ras. Incepu imediat sa ceara detalii. Odette se prezenta prima urmata de Bell si apoi ii spuse ca vor face parte din echipa lui House pentru o saptamana. Wilson pufni usor in ras apoi pleca lasandu-l pe House sa se descurce. Barbatul facu stanga-n-prejur si incepu sa mearga cat de repede ii permitea piciorul. Odette ii facu semn lui Bell si amandoua pornira dupa el. I-ar fi placut foarte mult sa fie anuntata unde mergeau dar considera ca mai bine tacea.

In cateva minute 'misterul' din capul sau se rezolva; ajunsesera in biroul lui House. Odette ezita putin apoi intra si se aseza pe un scaun uitandu-se la idolul sau.
-Avem un pacient caruia Dumnezeu ii vorbeste, spuse o voce care o facu pe Odette sa-si intoarca imediat capul.
In birou mai intrara trei persoane: Foreman, Cameron si Chase.
-Dumnezeu ii vorbeste? intreba House complet uluit.
Nici unul din cei trei nu raspunsera ci incepura sa se holbeze la Bell si Odette.
-Ah! Da, inca nu ati facut cunostinta cu londonezele mele, spuse el ironic.
Odette se ridica si dadu mana cu fiecare prezentandu-se si spunandu-le ca aveau sa lucreze impreuna timp de o saptamana apoi repete intrebarea lui House. I se parea foarte ciudat.
-Nu e psihoza, e doar religios. Singura problema medicala descoperita in urma analizelor sangvine este sodiul scazut, spuse Chase aruncand un alt dosar pe masa.

• Se holba de cateva clipe la cei trei, incercand sa revina cu picioarele pe pamant. Nu ii venea practic sa creada ca era acolo, in acelasi birou cu House. Odette o privi insa usor confuza, asa ca tanara clatina incet din cap si se ridica.
  
  "-Nivelul sodiului scazut" ingana ea. "Pacientul nostru se hidrateaza in exces?" intreba Bells, cateva clipe mai tarziu. Chace o privi mirat si dadu usor din cap in semn de da. "Inseamna ca asta e explicatia; dar faptul ca vorbeste cu Dumnezeu - poate e doar religios. Sau poate e nebun" sfarsi ea, usor amuzata.
  
  House scapa o bila neagra - de biliard din cate realiza ea - pe podea, cu un zgomot deranjant.
  "-Acum, ca micutele mele au terminat de spus lucrurile deja stiute, sa revenim" mormai el, privindu-i pe toti. "Faceti din nou toate testele de sange si luati-i insetatului de credinta sticla aia nenorocita. Vorbiti si cu tatal, aflati orice informatie in ceea ce priveste istoricul familiei. Si nu ar strica sa va uitati putin si la creierul acelui tanar luminat de Dumnezeu" ordona el. Chace si Cameron iesira primii, urmati indeaproape de Foreman. Cele doua se ridicara la randul lor, dar House isi drese glasul, amuzat. Le facu semn sa se aseze inapoi si isi continua discursul. "Nu-mi amintesc sa va fi spus voua sa va duceti" incepu el. Ridica o mana cand Bell intentiona sa vorbeasca si zambi din nou. "Sunteti niste genii in Medicina din cate vad eu si abia ati terminat anul 2 de stagiatura din cate vad eu. Cum de ati venit tocmai aici? Am un renume atat de mare? Credeam ca Dr. Cuddy s-a asigurat ca nu voi ajunge celebru" continua barbatul. "E geloasa doar" sopti acesta, cateva secunde mai tarziu. Bell si Odette se uitara una la alta, iar linistea cuprinse curand intreaga incapere.
  
  "-Aproape va aud mintile cum forfotesc si isi pun un milion de intrebari; nu e genial lucrul asta? Corpul uman - atat de complicat si in acelasi timp, atat de fascinant" murmura House, ca pentru el. Lovi insa biroul cu capatul bastonului, facandu-le sa tresara. "Voi doua, veniti cu mine sa vedem pacientul. Vreau sa vad ce are de zis Dumnezeu in ceea ce ma priveste". Iesi vijelios din birou, lasandu-le pe Bells si Odette dezorientate.
  

Mai avea putin si exploda de fericire. 'Sunteti niste genii in Medicina din cate vad eu...' isi repeta Odette in minte nevenindu-i sa creada. Ramasese putin dezorientata dar se ridica imediat de pe scaun si porni dupa House, cu Bell pe urmele ei. House intra in salon si se sprijini de o noptiera in timp ce Bell si Odette se asezasera pe cate un scaun.
-Deci tu esti vindecatorul prin credinta... sau preferi 'sursa divina de sanatate'? Presupun ca Dumnezeu ti-a spus deja ca vin, spuse House pe un ton nonsalant.
Odette pufni in ras dar se redresa repede transformandu-si rasul in tuse.
-Vindecator prin credinta e destul doctor House, spuse baiatul.
House zambi batjocoritor. Baiatul nu il lua in seama si se prezenta - numele lui era Boyd.
-Si, Boyd cam de cat timp iti vorbeste Dumnezeu? intreba Odette curioasa.
-De cand am zece ani, spuse Boyd zambind. Stii, tu cu prietena ta, pareti foarte speciale - ca si cum ati avea un fel de puteri, adauga facand-o pe Odette sa se uite usor speriata la Bell.
Intra in panica in clipa in care incepu iar sa vorbeasca.
-Sa-i dam niste Ketonal? Pentru durere? intreba Odette taindu-i vorbele.
Boyd incepu sa protesteze, fiind usor confuz, spunand ca nu il mai durea nimic.
-Ba da, te doare piciorul spuse Odette insfacand bastonul lui House tragandu-i una peste piciorul stang facandu-l sa urle de durere.
House si Bell tasnira amandoi in picioare incercand sa-l faca sa taca.
-Ti-ai iesit complet din minti? intreba House pe un ton usor admirativ.
Odette isi lua repede apararea spunandu-i ca Dumnezeu incercase cumva sa o anunte ca Boyd avea un purice pe picior iar misiunea ei era de a omora puricele, sau ca probabil vroia sa ii spuna doar sa aiba grija de Boyd pentru a nu pati nimic dar era prea prost semnalul si intelesese totul pe dos.

• Tanarul se uita la toti cu o fata ingrijorata, lucru ce o facu pe Bell sa se amuze.
  "-Sa inteleg ca Dumnezeu te-a anuntat deja ca te vom chinui indelung pentru darul tau special, nu?" intreba ea, apropiindu-se de pat. Arunca o privire asupra perfuziilor cu solutie salina si se uita pret de cateva clipe si la el. Era palid si transpirat. "Hmm, nu are febra" afirma Bell, intorcandu-se din nou spre ei.
  
  Si totusi era palid si continua sa abereze despre Dumnezeu si despre cat de util ii era acel dar.
  "-Iar voi doi - ar trebui sa renuntati la certurile care va macina" murmura pacientul, privindu-i pe Cameron si Foreman. Ea facu ochii mari, aproape socata. House insa clatina usor din cap, cu un suras ironic.
  
  "-Te bazezi pe analiza si pe cum se comporta oamenii din jurul tau. Pun pariu ca faza cu Dumnezeu e o simpla farsa" remarca el, linistit. "Domnisoara Bell, ai putea sa ne dai niste sugestii in ceea ce priveste sursele acestui dar?" continua House, intorcandu-se spre ea din nou.
  
  Tanara incepu sa vorbeasca despre metastaze, cancer sau o posibila tumora pe creier.
  
  "-Micuta mea londoneza" admise el, aparent mandru. Se ridica insa din scaunul unde statuse inca de la inceput si se intoarse spre cei trei. "Aduceti-mi rezultatele analizelor pana cand nu moare asta spunand ca Dumnezeu il cheama la el pentru ca pe pamant sunt prea multi idioti care nu stiu sa-l trateze. Iar voi doua, veniti cu mine". Bell il urma in liniste, curioasa. Se intoarsera in biroul lui si asteptara in liniste. "OOOO DAAA!" urla House brusc, facandu-le sa tresara. Aproape sarise de pe scaun. "Cee? Va testez rezistenta la stres!" mormai el, linistit.