Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat

« Previous 1 2

/ Chef de zbor....

Sambata.... Relaxare, teme, magie si somn.... Philius era plictisit de rutina fiecarui weekend. Simtea o puternica dorinta de a pleca undeva, de a descoperi noi locuri; pe scurt: de a evada din monotonia care il cuprinsese de o vreme incoace. Trebuia doar sa se gandeasca la ce avea de facut. Nu avea cu cine sa se antreneze la Vajaht, iar vremea ploioasa nu era defel prielnica. In plus, Camera de Zi a Cercetasilor era goala, cu exceptia lui. Toti dormeau sau cei mai mari plecasera la Hogsmeade. Rasfoia cartea pe care a imprumutat-o de la Biblioteca: "Vajhat de-a lungul timpului". Se simtea oarecum ciudat ca era atat de atras de sportul vrajitorilor. In lumea incuiatilor, era un dezastru la fotbal si la multe alte sporturi. Dar cu Vajhatul era altceva: oricare meci ii inducea o stare de exaltare, adrenalina facandu-si loc peste tot in jurul lui.
Globul de aur isi facea simtita prezenta tot mai mult pe panza albastra. Razele patrunsera in Camera, interactionau cu podeaua prafuita ( elfii de casa erau in greva ). Cu cat trecea timpul, cu atat plictiseala lui Phil devenea tot mai mare. Ce trebuia sa faca? Unde ar putea merge?
Rasfoia in continuare cartea pe care o avea pe genunchi, cand ii veni o idee grozava: MUZEUL DE VAJHAT!!!!
Isi lua in graba bagheta, pelerina de calatorie si Fulgerul 2010. Acum trebuia sa gaseasca pe cineva care sa il insoteasca. Iesi prin portretul Doamnei Grase, cand dadu peste...

(OOCROMIT sã scriu mai mult data viitoare.)
-Hei, hei, domnule Shacklebolt, unde arde? am zâmbit eu, cald.
-Nu arde...îmi întoarse Phillius zâmbetul, doar mi-a venit sã merg la muzeul de Vâjhaþ...
-Da, ºtiu ce zici, ºi eu mã plictisesc... Am încercat un antrenament, dar era imposibil sa fac asta fãrã sã stric ceva de prin castel, aºa cã bãnuiesc cã vin ºi eu...dacã se poate. Asta mai ales pentru cã voiam sã vãd sala cu mãturi...300 de modele...

"- 302, mai exact!" spuse Phil cu un aer atotstiutor. Au refacut legendarul Nimbus 2000 si Maturin 7. Totul e atat de grozav! Poate ca ni se va permite sa incalecam unul dintre exemplare!
"- Putin probabil." facu Kasumi descurajata.
Dupa ce si-a luat si Soimeanca matura, cei doi au plecat spre iesirea din castel. Ora pranzului se apropia si multi elevi se intorceau din Hogsmeade.
"- Ai idee unde s-ar afla Muzeul?" intreba fata.
Colega lui Phil avea dreptate. Nu stia adresa exacta. Doar ca era pe undeva in suburbiile Londrei. Cercetasul scoase "Vajhatul de-a lungul timpului" din geanta si citi observatiile din spatele cartii. { " ESTE INDICAT CA VIZITATORII SA CALATOREASCA PRIN INTERMEDIUL PORTALELOR. DE EXEMPLU, ELEVII DE LA HOGWARTS POT LUA MANERUL DE LA USA BAII PLANGACIOASEI MIRTLE." }
"- Pacat! Aveam chef de zbor!" spuse Philius dezamagit.
"- Putem sa ne reintoarcem la Hogwarts pe maturile noastre!" sugera Kasumi zambitoare.
Cei doi prieteni fugira spre Baia Plangacioasei Mirtle, cand auzira vocea...

...fantomei, dinauntru.
-NU INTRATI! NU AM CHEF DE VOI...
-Nu ai grija, nu intram... a zambit Philius.
-Ba ce altceva cere sa atingi manerul usii mele!?
-E un portal.
-Ei, na! Si ce?!
-Vrem sa ajungem la muzeul de Vajhat, am zis eu. Myrtle, nu face circ, nu e cazul.
-B...ba e!
-Am o idee. Iti aduc de la lorzii Mierii bomboane de ciocolata, cand ma intorc, si fac o vraja ca sa le poti manca, ok?

Kasumi si Phil nu vazusera niciodata o fantoma mai fericita ca Myrtle cand a auzit de bomboanele de ciocolata.
"- Bun plan!" sopti Cercetasul
Cei doi au pus mana pe manerul de la baia fantomei si dintr-o data realitatea devenise ireala, timpul nu mai exista si spatiul consta dintr-o insiruire de culori, umbre si forme care ii faceau pe cei doi prieteni sa ameteasca.
Nu se stie dupa cata vreme, se trezira izbiti de trotuar. Dupa putin timp cazura si maturile lor. Phil se simtea ingrozitor. Era ametit si ii venea sa vomite, de parca ar fi mancat placinta din rinichi de broasca mai multe zile la rand.
"- Prefer Reteaua Zvrr..." spuse baiatul lipsit de puteri.
Kasumi, spre surprinderea lui, arata mai degraba multumita.
Dupa ce isi reveni din starea de apatie, Phil observa ca se aflau in fata unei simple magazii, nu mai mare ca cea de la Lorzii Mierii.
"- Crezi ca portalul a gresit destinatia?" se interesa fata, ca si cand i-ar fi citit gandurile Cercetasului.
"- Profesorul de ACMN ne-a spus ca portalele sunt obiecte magice care nu gresesc niciodata, sunt de o precizie extraordinara."
"- Asta inseamna ca Muzeul de Vajhat nu e mai mare decat coliba lui Hagrid?"
Dupa o portie buna de ras, Phil incerca sa se apropie.
"- Vino! Sa incercam sa intram!"
Soimeanca si Cercetasul se apropiara de usa incaperii. Dintr-o data auzira o voce stridenta care le vorbea de nicaieri ( aceeasi senzatie o avea Phil cand se afla in magazinele Kaufland din Romania ).

"- Bine ati venit la MUZEUL DE VAJHAT!"
Dintr-odata, magazia se inalta tot mai mult si inaintea lor aparu un zgarie-nori.
"- Sa mergem!" ii spuse Kasumi lui Phil, care privea cu gura cascata...

Phil ii arunca un zambet liftului din stanga usii, dar eu am zburat in sus pe scari.
-NU-mi zi ca ai obosit, am ras eu. Ma suc sa vad Hotoaicele.
"Hotoaicele aurii...Etajul 20", spuse vocea.
-20, da? 20 sa fie. Phil, ia liftu` daca vrei, eu ma duc pe scari.
Spre surprinderea cercetasului, am ajuns la etajul douazeci la vreo cateva secunde dupa lift.
-Daca-l luam pe Fujizu-Sama cu mine, acum era mort...
Am deschis o usa pe care scria "Camera 408 - Hotoaice Aurii", intrand intr-o sala inalta de vreo cinci metri, pe pereti avand pictate insemnele caselor de la Hogwarts, plina de rafturi, fitrine, suporturi, cutii de sticla si pernute de catifea, pe fiecare tronand o Hotoaica.
-Cum de nu zboara? m-am mirat eu.
"S-a facut o vraja speciala. Hotoaicele sunt tinute in loc de propria greutate." explica vocea.
-Ei, uite ghidul nostru documentat...remarca Phill in gluma.

Se plimbau linistiti printre Hotoaicele aurii... Trecura cateva ore de cand au ajuns la Muzeu.
Phil era captivat de o hotoaica antica. Era de fapt o piatra slefuita, careia i se adaugasera niste pene de porumbel pe post de aripi. Kasumi era deja plictisita si fredona imnul Hogwarts-ului. Cercetasul sugera sa plece spre sectorul maturilor, unde vroia sa ajunga de la bun inceput.
Liftul ii lasa la etajul 23, iar vocea se auzi din nou:
"- MATURI DE-A LUNGUL TIMPULUI...etajul 23."
Philius fugi de-a dreptul spre intrare, urmat indeaproape de fata de la Ochi-de-Soim.
Cand sa deschida usa, in fata lor aparu ceva care le taie respiratia...

Un dragon.
Un baietel de vreo 5 ani tinea in lesa dragonul, care se postase in fata usii...
-Nu e voie! smuci pustiul lesa, eliberandu-ne calea.
-Esti sigur ca au refacut si Nimbus 200? l-am intrebat, neincrezatoare, pe Philiu...Pentru ca eu chiar vreau sa-l vad.
Am deschis usa. Am ramas asa vreo 3 minute, cu ochii cat cepele. Pur si simplu nu puteam sa cred ce imi vedeau ochii...
(OOC: Ocazia sa descrii tu camera cu maturile. :-p )

O incapere cat Marea Sala de la Hogwarts, impartita de mai multi pereti scunzi, care dadeau impresia de labirint. De-a lungul peretilor se gaseau vitrine in care, inchise cu zeci de lacate, faceau cu ochiul cele mai multe modele de matura din Antichitate si pana in prezent. Fiecare matura avea alaturi poza cu vrajitorul care a facut-o cunoscuta. De fapt, majoritatea era formata din jucatori de Vajhat. Undeva, in spatele salii se gasea o zona numita " Incearca si tu!". Vizitatorii puteau incaleca acolo cateva maturi, dubluri ale celor din vitrine.
Kasumi si Philius se repezira spre modelul cu numarul 251, Nimbus 2000. Alaturi de coada de matura se gasea portretul unui vrajitor pe nume Harry Potter. Pe ecusonul vitrinei se gasea scris cu litere de argint urmatorul text:

[/i]"Harry Potter. Auror. Cunoscut ca si Baiatul Care A Supravietuit, este cel care i-a dat lovitura decisiva Lordului Intunecat, la numai 17 ani. A folosit matura Nimbus 2000 in primii 2 ani la Hogwarts, fiind celebrul cautator al Cercetasilor. Dupa un accident din timpul unui meci de Vajhat, Nimbusul Lui H. Potter a fost distrus, fiind inlocuit cu un Fulger."

Phil si Kasumi isi zambira.

-Da, cam e. Dar Nimbus nu era tandari? am intrebat eu, nelamurita. Eu stiam ca daca o matura este facuta bucati nu mai poate sa zboare, cand o asamblezi la loc ...
-Ba zboara, dar acum nu mai e magie, ci chimie si fizica, imi explica Phill.
-Ca la Incuiati...am spus eu, fara a avea pretentia sa fiu auzita si de Cercetas.
Priviti de aolo, peretii scunzi care ii dadeau incaperii infatisarea unui labirint pareau mai multi... Ba nu, erau mai multi.
-Phill, nu vreau sa iti stric distractia, dar dupa ce iesim din spatiul asta de douazeci pe douazeci destinat incercarii maturilor...cum ajungem la usa?