Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ chess game

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 16:34

Lexie ii asculta cuvintele lui Kurt si incuviinta hotarata din cap. Aveau sa inceapa. Imediat. Trebuiau sa puna lucrurile la punct cat de curand. Ideea de a-l intalni pe Stark nu o deranja, era mai mult ca sigura ca il putea convinge sa isi pregateasca armele si sa isi alerteze oamenii. Nu ii fusese data o misiune grea. Ceea ce o ingrijora pe ea era modalitatile in care va gasi oamenii de partea lui Dupont.

Prin asta voi sa zica, cum naiba voi gasi eu o multime de oameni care sunt si sub acoperire si si sub aripa protectoare a lui Ronnie? Dar bineinteles, nu o spuse pentru ca stia ca era posibil. Putea sa faca asta. Avea sa afle de la surse din Devoratori si poate va reusi sa isi faca si cativa aliati. Din cate stia ea, Lexie nu era urata de Devoratori. Mai ales ca Isabella avea sa o ajute. Nu-i asa?

Isi adanci mainile in buzunare, incercand sa se gandeasca la o strategie cu care avea sa se infiltreze printre oamenii ei, sa ceara informatii si noi rute prin care sa ii gaseasca. Nu avea sa ii ia mai mult de doua zile. Zambi abia vizibil si ii arunca lui Kurt o privire usor nesigura. Nu era un plan perfect. Un milion de lucruri ar fi putu sa se schimbe si sa piarda, sa fie raniti sau chiar morti in cateva secunde. Nu avea sa permita asta. Si nici Kurt, de asta era sigura.

Arunca o privire pe aleea pustie, cercetand linia neagra a orizontului. Pe cer straluceau stelele, insa luna le intrecea pe toate, domnind deasupra lor cu o raceala si roialitate iesita din comun. Si totusi, cum puteai sa nu apreciezi peisajul cand ar putea sa fie ultima data cand il vedeai?
Se aseza pe bordura trotuarului, aruncandu-i lui Kurt o privire fugara.
"Deci s-ar putea sa murim, nu-i asa?" intreba ea, zambind trist.

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 17:13

Se aseza langa ea,scotandu-si yo-yo-ul verde din buzunar si incepu sa se joace,razand incetisor,cristalin,ca un copilas. Apoi,cu zambetul larg pe buze,spuse un ''Da'' clar. Il amuza faptul ca fusese atat de tampit sa creada ca previziunile lui nu erau niciodata gresite,ca niciodata nu ar fi putut gresi,ca nu avea sa piarda nicicand. Poate ca Lexie nu va muri in bratele barbatului pe care il iubea,poate ca el nu va fi ingropat de viu si nici Ivy ranita de un glont,infectia fiindu-i fatala. Poate ca totul avea sa se sfarseasca mult mai repede. Toti trei - caci ei erau baza,sufletul factiunii - in acelasi timp,tinandu-se de maini. El,langa fetele lui. Ar fi fost perfect.

'' Acum stii ce vorbeam despre cat timp ne-a mai ramas. Nu era modul in care urma sa murim,ci insemna ca moartea se apropie. A noastra sau a altora. Oricum ar fi,sper ca stelele norocoase sa straluceasca mai puternic si sa evitam asa ceva.'' spuse el privind cerul.

Ata yo-yo-ului se rupse brusc facandu-l pe Kurt sa tresara. Lua ce mai ramase din jucarie si zambi. Realiza ca soarta tuturor era in mainile lui. Putea sa o tradeze pe Ronnie si sa lupte sau sa ii vanda pe toti ei,sa ii faca sclavii ei,sa ii pacaleasca. Nu stia ce ar trebui facut. Defapt,stia,dar il speria sa se gandeasca ca se expuneau toti. Dar daca ii expunea numai pe ei,ar fi fost un las prost ce merita sa moara.

'' Lexie,chiar o sa am nevoie de un psihiatru.Mi-e frica.''

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 17:47

Lexie simti cum deznadejdea o cuprinde, insa zambi trist. Fiecare avea sa moara cum ii era randuit. Si poate ca nu vor muri atunci. Poate ca vor mai avea timp. Poate ca vor imbatrani. Si vor glumi atunci cand Kurt va fi sprijinit intr-un baston si Lexie cu doisprezece ani mai tanara. Ii va spune mosulet si vor rade cu drag cand isi vor aminti de momentele tineretii. Poate ca vor merge la patinoar, cum spusesera.

Si totusi, acele gandrui pareau foarte indepartate. Aproape imposibile.
Rase scurt cand ii auzi vorbele lui Kurt.
"Nu ai nevoie de un psihiatru daca ti-e frica, prostutule," spuse ea, dandu-i un pumn jucaus in umar. "E perfect normal. Nu stiu daca pentru tine, insa pentru noi, oamenii, e perfect normal sa avem sentimente."
Rase glumet inainte sa pufneasca usor amuzata.

Ea avea nevoie de un psihiatru. Credea ca e intr-un soc pentru ca nu se putu opri din ras pentru cateva secunde. Nu era nimic amuzant, si totusi, nu putea sa nu rada. Era ciudat, inadecvat si complet neasteptat, insa se simtea ca si cum ar fi fost ultimele momente pe care le putea petrece intr-un mod normal. Ca si cum viata ei nu ar mai fi fost la fel nici daca ar fi supravietuit. Si stia ca avea dreptate.

Ofta.
"Stii, ma simt destul de bine la gandul ca as muri langa tine, langa Ivy si poate si Isa daca va accepta sa ne sustina," spuse Lexie, simtind cum usor usor incepe sa cedeze si o laccrima i se ivi la marginea ochiului. Nu avea sa planga. Nu voia. Voia sa fie fericita in acel moment. "Nu de asta ma tem. Ma tem ca nu cumva eu sa fiu singura care supravietuieste."

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 17:58

O privi de parc-ar fi fost picata din luna apoi incepu sa rada,ridicand incet din sprancene. '' Oh,deci Kurt nu-si poate salva fundul,nu? Multumim,Stryder,multumim.'' Si ce daca aveau sa moara? In Iad erau femeie si barbati care faceau striptease,plus mancare si bautura din plin. Si era si cald,deci nu aveau sa moara din cauza frigului - logic,nu?- si parca vinul era mai bun fiert decat la rece,la fel si carnea. Si domnisoarele se infierbanta si... Dar revenind la subiect...

La urma urmei el era oarecum increzator. Ii era frica nu de Ronnie si de ce aducea ea cu sine ci mai degraba de ceea ce avea sa se intample dupa razboi. De distrugeri,de faptul ca avea sa fie condamnat,ca toti i-ar fi spus '' Trebuia sa te predai,trebuia sa fii al ei, sa ne salvezi. TU ai adus razboiul,TU ne-ai distrus.''.Dar el nu vroia razboiul dar nu vroia nici s-o ajute. El le vroia pe cele doua prietene ale lui,pe Callysto si Freyja. Ar fi fost perfect. Ar fi fost o viata ideala.

'' Vreau sa ajung sa iti vad copiii,pe ai tai si pe ai lui Ivy. Sa fiu bunic si sa disper cand o sa ajung sa albesc. Sa fac din Gringott's cel mai sigur loc...Stai putin...Gringott's'. Il putem folosi ca fortareata.Am facut usile dintr-un material indestructibil si ne putem ascunde acolo oamenii. Nimeni nu ar banui nimic. Am toate cifrurile aici '' si arata inspre fruntea lui,semn ca memorase totul '' asa ca nu exista posibilitate sa fim prinsi in seifuri.''

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 20:02

Lexie rase la gluma lui Kurt, insa fu serioasa imediat dupa aceea. Barbatul ala nu inceta din a fi genial, nu-i asa? Ideea era una brilianta. Adica, s-ar adaposti, ar reusi sa isi protejeze pe cat posibil vietile si nu ar face rau nimanui. In afara de inamic. Ma rog, ala nu se pune.

Lexie ii zambi lui Kurt, un zambet angelic si increzator. Nu asa se simtea cu adevarat, insa asa ar fi vrut sa se simta. Nu era mare diferenta. Isi lasa capul sa i se invarta, incetand sa i se impotriveasca acestui impuls.
"Esti briliant, stii asta, nu?" intreba ea, zambind. "Ar fi o modalitate buna de aparare si posibilitatea de a muri scade cu cateva procente."

Lexie ridica din sprancene cand spuse asta si incheie cu un cascat lung. Ii placea in Little Hangleton. Ii amintea ca fusesera vremi mai grele decat cea traite de ea, si ca se si incheiasera. Ii dadea un sentiment linistitor, insa o si facea sa aprecieze ceea ce avea si sa nu mai planga dupa lucrurile care disparusera din viata ei.

Insa in ultimul timp nu mai facuse asta. Nu planse dupa nimic. De fapt, nu avusese dupa ce sa planga. Se simtise destul de bine. Cu Victor nu se intamplase nimic. Doar un sarut intr-un moment in care amandoi fusesera mai mult decat ametiti de la bautura. Locuiau impreuna si viperina stia ca nu ar fi putut avea un 'coleg de casa' mai bun. Era exact asa cum si-ar fi dorit sa fie fratele ei mai mare.

Si tocmai acum, cand toate lucrurile incepeau sa se aseze si fericirea sa puna stapanire pe ea, trebuia sa afle ca era foarte posibil sa moara in cateva zile. In razboi. Desi alaturi de prieteni, nu voia sa moara. Si nici sa traiasca daca ceilalti mureau. Ar fi fost prea mare durerea. Nu ar fi putut sa o suporte.
"Si Veronique ce va zice?" intreba ea, brusc. "Este o femeie mult prea inteligenta ca sa nu isi dea seama ca planuim tot acest 'razboi tacut' impotriva oamenilor ei. Stii, e verisoara mea, si chiar tin la ea. O vom ajuta, nu?"'

**Kurt F. Malfoy** · 27 Jun 2012, 12:52

Era putin ironic dar Kurt avea un plan. Sa o convinga sa renunte,fara pierderi majore. Totusi,era aproape imposibil din moment ce ea era tinuta in viata doar de dorinta de razbunare. Un nebun citea usor un altul si poate ca asta il si adusese langa ea: erau la fel. Ea lupta pentru a distruge Devoratorii,el lupta pentru a avea ce sa apere,pentru lumea vrajitoreasca,pentru domeniu.

'' O sa am grija de ea. Nu o sa ii fac rau,nu o sa o ucidem. Stiu ca va fi umilitor pentru ea daca va pierde,insa mai bine o viata intreaga in Azkaban decat mort de mana unui om inferior tie.''

Fiindca trebuiau sa recunoasca faptul ca Ronnie era priceputa cand venea vorba de magie si farmece,era o duelista buna. Era o vrajitoare aproape completa. Kurt era ingrozitor cand venea vorba de vraji si dueluri,castigand doar cu putin noroc,dar in schimb se pricepea la duelurile psihologice,duse la nivel mintal - fiind un adevarat maestru cand venea vorba de Legilimantie,Occlumantie,Clarviziune si blestemul Imperius. Aritmantia si vechile rune erau deasemenea subiecte care il interesau foarte mult. Se pricepea la partea teoretica,pagana - dar mai dificila - a magiei pe cand ceilalti preferau partea practica,partea care te ducea in prima linie a razboiului. El era comandantul ce se cuibarea undeva,facea planuri,dadea ordine. El era maestrul papusar iar restul se miscau dupa cum vroia el. Toti,cu exceptia Sfintilor Mortali. Ei erau papusile lui preferate carora le dadea viata,asemenea lui Pinocchio.

'' Ce ai zice sa ne aliem cu cineva mai puternic? Mai cu traditie...Ordinul,spre exemplu. Avem nevoie de oameni. Dupa asta o sa redevenim dusmani de moarte. Scopul scuza mijloacele...''

**Lexie Stryder** · 27 Jun 2012, 14:08

Lexie se icnrunta usor. Nu voia ca Ronnie sa fie ranita, insa nici sa ii urmeze planurile plasmuite de mintea sa incetosata de razbunare. Ideea era ca nu voia sa fie marioneta nimanui. Cu Kurt stia ca se poate intelege, ca poate sa isi spuna parerea si sa o sustina, ca nu e doar un robot care face ce vrea stapanul. Insa cu cei din familia Dupont nu era si nu fusese niciodata asa.

Lexie ridica din sprancene la auzul ideii lui Kurt. Era una buna, nu putea sa conteste asta, insa nu stia ce sa spuna despre deschiderea pe care ar fi avut-o Ordinul in fata Sfintilor Mortali poate si pentru ca toti membrii aceste factiuni faceau parte si din Devoratori.

"Da, insa chestia asta e cu doua taisuri," incepu ea, incruntandu-se usor. "Daca le spunem despre razboi, sau pana si despre faptul ca Devoratorii sunt amenintati sau atacati, s-ar putea ca ei sa prefere sa se alieze impotriva noastra. Ceea ce va duce la dezastru. Adica, suntem si asa in dezavantaj numeric, daca inamicii mai cresc, atunci suntem terminati."

Il privi pentru cateva secunde pe Kurt, gandindu-se. Unii membrii ai Ordinului abia asteptau momentul in care sa ii prinda. Nu ar fi ratat acea ocazie. In plus, ar fi trebuit sa se expuna lor, ceea ce, dupa razboi, ar fi fost un mare dezavantaj si putea sa se ajunga si sa se ascunda de vrajitori, sa icerce sa se integreze in lumea Incuiatilor doar ca sa nu fie prinsi. Inaccesptabil.

**Kurt F. Malfoy** · 27 Jun 2012, 14:41

Avea mai mereu dreptate. Avea nevoie de Lexie pentru a il ajuta,pentru a cantari atent lucrurile. Era dadaca lui,care se ingrijea ca pustiul de nici zece ani - asta fiind el - sa isi faca temele si sa manance totul din farfurie. La ei era mai important. Avea grija sa nu faca prostii,sa nu se spanzure singur din greseala. In momentul acela franghia era adusa si nodul se forma incet-incet. Mai trebuia sa si-l puna dupa gat si sa sara de pe scaun.

'' Da,ai dreptate,a fost o prostie. Cel mai bine e sa ne inchidem in seif si sa ducem planul mai departe. '' spuse el ingandurat

O privi pe Lexie si realiza ca Ordinul nu il putea ajuta. Freyja era singura persoana din Ordin care era de partea lui si care tinea la el. In rest l-ar fi luat,l-ar fi pus pe gratar si l-ar fi jupuit de viu. Si nu vroia sa fie in meniul nimanui,prada pe care o vor devora plini de furie si dorinta. Nu vroia sa ii vada ghiftuindu-se cu onoarea lui,sa o rontaie si sa il faca sa fie egal cu zero.

'' Dar daca ne va mai trada cineva? Lexie,daca...daca tu,sau Ivy,sau altcineva?''

**Lexie Stryder** · 27 Jun 2012, 22:57

Ridica din sprancene. Ea? Sau Ivy? Ce il apuca? Stark era singurul care, dupa parerea ei ar fi trebuit suspectat de asa ceva. Isi puse mana pe bratul lui.
"Cum indraznesti sa spui asa ceva?" intreba ea serioasa. "Hei, am stat alaturi de Sfintii Mortali in tot acest timp, nu ii voi abandona chiar acum. Am facut un juramant care acum face parte din mine. Dca il incalc ar fi ca si cum m-as omori singura."

Se simtea ranita de faptul ca lui Kurt ii trecuse asa ceva prin minte. Avea destule pe cap, trebuia sa stie ca ea nu l-ar fi tradat. Ar fi aparat acea factiune, membrii din ea si pe el cu pretul vietii. Nu mai ave ape altcineva. Nu avea de gand sa isi tradeze singura familie care ii mai ramasese.

"As intra in fata unui blestem doar ca sa stiu ca voi sunteti in siguranta. Mi-as sacrifica si viata pentru factiunea asta, nu am facut acest lucru destul de clar?" spuse viperina, pe un ton usor nedumerit. "Stii, nu esti singurul care ai sentimente de genul acesta pentru Sfintii Mortali. Toti avem asta in sange."

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 28 Jun 2012, 10:10 by Kurt F. Malfoy.)

Ochii ii stralucira de admiratie si fericire. Ii placea pasiunea,focul cu care vorbea. Era singurul lucru pe care si-l dorise - sa bage acel drog al familiei,al unitatii si al sacrificiului in sangele lor,ca fiecare din ei sa fie parte din ceilalti si invers. Deviza lor era cam aceeasi cu a muschetarilor daca statea bine sa se gandeasca ' toti pentru unul si unul pentru toti' ,nu?Da,da,asa era. Si daca era asa atunci trebuia sa-si ceara scuze fata de el insusi si fata de ea pentru ca indraznise macar sa se gandeasca la asta. Tatal sau avusese dreptate : singurele lui calitati era faptul ca avea grija de 'copiii' lui si ca putea seduce pe oricine cu cateva vorbe spuse cum trebuia.Oh,si pometii... Dar prefera sa se gandeasca la faptul ca nu trebuia sa isi foloseasca farmecele masculine in acel razboi.

'' Macar stiu ca nu am esuat ca 'parinte'. Macar stiu ca dintr-un anumit punct de vedere,munca mea nu a fost in zadar.'' spuse el energic,de parca a doua zi nu era imprevizibila,de parca stia ce avea sa-i aduca viitorul.Isi aminti brusc de ceva asa ca scoase un pliculet din buzunar si i-l inmana lui Lexie. Era mic,albastrui si pielea cam ustura atunci cand il atingeai. In rest,era interesant din punct de vedere estetic,si al continutului.
'' De la Azkaban. De la Aurori. Citeste,sunt curios.''

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / chess game

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ chess game