Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »

/ | Children's soul |

[center]| Children's soul | [/center]

[center]

Sunt doar un copil,priveste-mi sclipirea ochilor, apa in care se sclada acestia, fiecare tipat ma sperie. TACI! nu support sa aud,tipete, ma sperii. Sunt doar un copil.
Ma uit in jur, vad doar oameni agitati, nervosi, nu isi dau seama, nu realizeaza. Crede-ma eu vad totul, pentru ca stau linistita si va privesc. Nu ma ajuta nimeni, ma simt prins intr-un cub de cristal,gandurile ma macina, nu am scapare, vreau sa tip insa nimeni nu ma aude, si atunci tac, si tip in mine. Dar nu pot, vreau sa vorbesc, nimeni nu ma aude. Luati-ma de aici, de ce sa sufar, sunt doar un copil. Gandeste-te, nu ai vrea sa fi in locul meul. Sunt copilul abandonat, pe care nimeni nu-l doreste, sunt copilul de la marginea strazi pe care toti il ocolesc si il arata cu degetul. De ce? vreau sa fiu ca ceilalti copii![/center]



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ps: Va urma, vreau doar sa-mi spuneti daca va place incipitul

Hmm
Imi place mult.
Insa am ceva de spus... La inceput pare ca dezvalui inocenta copilului, iar apoi mai la mijloc,incepi sa dezvalui niste sentimente prea puternice pentru un copil,si ritmul incepe intr-un pas alergator, tot mai repede, tot mai repede, iar asta admir. Imi place subiectul pe care l-ai abordat
Vreau o continuareeee repede ^^

p.s.: Nu stiu de ce, dar seamana cu ''Fetita cu chibriturile'' =]]]]. Sincer .. Poate zici ca-s nebuna dar asa mi se parea in timp de citeam

><

Thx.Ma bucur ca iti place inceputul. Povestea este mult mai ampla o sa vezi pe parcurs. Si in legatura cu fetita cu chibrituri, da probabil seamana, dar daca nu aduceai vorba nici nu-mi trecea prin cap asta. Oricum, nu aveam intentia sa fac o astfel de poveste, aceasta este, cum am spus si mai sus, mult mai complex. Multumesc frumos pentru cuvinte. Sincer ma bucur ca iti place . Si cat e curand voi incepe primul capitol.

Ah . Macar aici nu am intarziat prea mult
Imi place mult felul in care descrii lucrurile .
Si mai ales fraza asta imi place mult :

Quote:Sunt doar un copil,priveste-mi sclipirea ochilor, apa in care se sclada acestia, fiecare tipat ma sperie.

Sper sa pui primul capitol in curand .

ce pot sa spun..imi place foarte mult prologul..chiar daca e scurt..
titlul si continutul se leaga foarte bine, ceea ce e de apreciat..iar sentimentele transmise sunt foarte emotionante

Quote:Gandeste-te, nu ai vrea sa fi in locul meul. Sunt copilul abandonat, pe care nimeni nu-l doreste, sunt copilul de la marginea strazi pe care toti il ocolesc si il arata cu degetul. De ce? vreau sa fiu ca ceilalti copii!

paragraful asta mi s'a parut superb
sper sa pui repede primul capitol

Quote:Luati-ma de aici, de ce sa sufar, sunt doar un copil

Aici, sa stii ca ai dezvaluit sentimentele multor copii abandonati de soarta ..

Ma bucur ca va place incipitul povestii. Am sa pun cat de curand primul capitol.

Repede, repede 3

Iata si primul capitol sper sa va placa.

[center] CAPITOLUL I
O bucata de paine, va rog![/center]

Erau doar srigatele unei copile, orfane abandonata intr-un satuc. Desigur, nimeni nu o privea si cu atat mai mult sa o asculte. Parea invizibila, si chiar anonima. Nu-si stia numele, sau daca il stia il uitase.
Era de aproape 1 saptamana in acel satuc, scormonind prin gunoaie ,stergand geamurile masinilor,cu niste spirt si o carpa pe care le gasise prin gunoi. Nu erau eficiente, dar castiga destul sa-i ajunga sa manance o paine calda de la brutaria din sat.
Brutaria se afla la marginea satului, era o casa mare, in care o familie isi deschisese o afacere, destul de profitabila. Casa era vopsita in nuante de bej si alb murdar, cu diverse motive pe acoperisi. In fata usi aveai un presulet viu colorat, iar deasupra acesteia statea un panou pe care scria “Brutarie”. Mirosul de paine abia scoasa din cuptor, crocanta si fierbinte parca iti trezea la viata papilele gustative. Tot satul cumpara paine si alte bunataturi de la Brutaria din marginea satului.

Familia care pusese pe picioare aceasta afacere se numea Haywood,devenise o familie instarita datorita acestei afaceri. Traiau intr-o casa mare de langa brutarie. Sotia se ocupa cu gradinaritul, pe cand sotul, mare bucatar,se ocupa cu Brutaria. Nu aveau copi,insa nici nu puteai spune ca ar duce dorul. Copii din sat veneau tot timpul prin curtea lor si o ajutau pe “baba” Sophia, sotia brutarului, cum o numeau copii. Sophia era o femeie, zgarcita si hapsana, nu impartea nimic cu nimeni, tot timpul vroia sa aibe mai mult decat au ceilalti.
Brutarul insa,era un om milos, bun la suflet, care iubea copii si ar fi impartit totul cu ei. Doua suflete diferite ce au convietuit impreuna timp de 30 de ani. Nu este putin, insa niciodata nu i-a vazut nimeni certandu-se. Copii il numeau pe brutar mos Geppeto, pentru ca in timpul liber acesta confectiona papusi. Numele lui insa era altul, Nowell.

Zilele treceau si copila orfana hoinarea satul, cautand prin gunoaie, pentru hrana. Satenii erau oameni zgarciti, si de fiecare data cand o zareau la poarta o alungau cu pietre. Toti cei care traiau in sat, se simteau foarte mandrii, era un satuc mic insa dotat cu tot ce trebuie, asfaltat, astfel ca oamenii puteau venii cu masini. In acel sat, nimeni nu obsera o biata copila zdrenturoasa, tanjind dupa o bucata de paine.
Intr-o zi insa, ajunse la marginea orasului, mirosul de paine crocanta se juca sub nasucul ei.Imediat observa brutaria, baga mana in buzunar si scoase un banut.
‘Oare o fi destul pentru o bucata de paine?’ se gandi aceasta inaintand spre brutarie. Ajunsa in fata acesteia pasi pe covorasul colorat si cu sfiala pasii in brutarie.Mirosul era din ce in ce mai puternic si mai gustos. Observa in dreapta sa o tejghea, era prea mica insa sa vada dupa aceasta. Isi prinse manutele si se agata de tejgea. In fata sa aparu Nowell, imbracat in alb cu o parariuta de aceeasi culoare. Avea chipul zambitor si o privi pe copila atent studiind-o incercand sa-si dea seama daca o cunoaste.

“Buna ziua…” spuse ea cu glasciorul de copil, in timp ce ii intinse banutul.”As vrea si eu o bucata de paine, imi este foarte foame”
Brutarul facu ochii mari si o privi pe fata, ochii batrani i se umplusera de lacrimi, o privi si mai atent fara sa-I spuna nimic.
Usa brutariei se deschise iar, facandu-i loc Sophiei sa intre. Imediat aceasta incepu sa tipe.
“Aaaaa, esti plina de murdarie, ai microbe iesi afara…!” si o lua pe fetita de brat si o arunca in strada. Ochisorii i se umplusera de lacrimi, o lua la fuga spre padure.
Susurul unei ape se auzea, fetita alerga de greaba si se aseza pe o piatra, stergandu-si obrajii de lacrimi cu manutele murdare.

Nowell o privi cu ura pe sotia sa, se aseza pe un scaun si incepu sa se inece in plans.Nu vedeai om mai milos, in tot satul. Sophia il privea cu dizgratie, tipand la el din toti plamanii.
“Nu mai lasa sobolanii sa intre in brutarie, au microbi, si o sa ne strice afacerea, si dupa aia… ce ne facem, fara bani nu traiesti!”
Nowell se ridica de pe scaun si iesii din brutarie fara sa-I spuna nimic. Intra in casa si isi vazu de treaba.

Quote:“Aaaaa, esti plina de murdarie, ai microbe iesi afara…!” si o lua pe fetita de brat si o arunca in strada. Ochisorii i se umplusera de lacrimi, o lua la fuga spre padure.

Imi place foarte mult paragraful asta , desi e atat de trist .
Capitolul trebuie sa recunosc ca e foarte reusit .
Sincer. m'ai impresionat , intr'un mod placut .
De abia astept continuarea .