Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ When walls come down

• Copilul ii zambi Irinei, in timp ce Emei ii scapa un chicot.
  " Mami spune ca familia si prietenii sunt cei mi importanti" spuse Alan mandru.
  Einevere ii ocoli pe cei doi imbratisati si trecu langa Irine, zurlufii negri tremurand in jurul fetei ei palide, contrastand cu ochii albatri-verzui. Le arunca un zambet plin de incredere si isi trecu mana in jurul umerilor Irinei. Hawkeye nu prea isi dadea seama de varsta celor doi, insa realiza ca Einy era mai mare.
  Curiozitaea crescu in el. Se intreba cum arata Artie. Cat de mare era. Artie... Un baiat, cel mai probabil. Ii veni sa rada. El mereu se vazuse tata de fata. Probabil ca ar fi chemat-o Lara. Artie era o porecla de la ceva, putea pune pariu. Probabil Arthur... sau un nume mult prea lung si complicat.
  " Ce veti face acum?" se auzi vocea calma a Emei. " Ma tem ca nu veti putea ramane aici mai mult de cateva ore. S-ar putea ca mediul sa primeasca informatia prezentei voastre, iar asta ar avea repercursiuni asupra trecutului, a prezentului vostru si a viitorului"
  Hawkeye realiza ca situatia nu era cea mai roz, insa respira usurat sa afle ca mai avea macar cateva ore.
  

Il saruta scurt pe Alan sau dupa o lua in brate si pe fiica Emei. Totul se incheia aici si de asta era sigura. Nu putea nega ca a fost prost, i-a placut la nebunie tot ce s-a intamplat acum si ar face asta inca odata daca ar putea. Ma rog, de putut putea dar Irine simtii ca nu mai este necesar sa mearga in viitor. Acum era multumita de orice. Se uita la Ema cand vorbii si zambii dulce catre ea.
- Vom pleca de aici. Ne vom duce inapoi. Ma bucur mult ca v-am vazut si m-am vazut alaturi de Daniel, copii. Ema esti o fata minunata si ai niste copii la fel de minunati ca tine. Sunteti super dar cel mai mult ma bucur ca am ramas prieteni. Asa ca toata calatoria, povestea si lucrurile petrecute i-au sfarsit aici. Dar ma bucur ca am facut asta , ma bucur foarte mult. Acum chiar trebuie sa plecam, Hawkeye. Nu incerca sa te obisnuiesti. Mai ne vedem lume, cand o trece timpul. Pa copii, sa ascultati de mami si de tati, spuse aceasta zambind dulce
In urmatoarea secunda, Irine il prinde de mana pe Hawkeye si il trase mai in fata, facandui semn sa faca vraja. Facu cu mana iar cu cealalta il prinse pe Hawkeye de incheietura. Ea era gata de plecare.

• Cand Irine incepu sa vorbeasca, Hawkeye se grabi sa il lase pe Alan jos. Micutul se stramba, probabil vreo forma tacuta de protest. Erau multi care protestau in surdina prin familia Snow, dar Soimeanul nu mai statu sa caute. Isi ridica bagheta, o stranse la randul sau pe Irine de incheietura si incepu sa murmure vraja. Totul se pierdu in jurul lor, lichefiandu-se ca mai devreme. Chipurile cunoscute se topira in decor, ridurile nu se mai observara, iar in curand totul deveni negru.
  
  Isi deschise ochii si intampina acelasi cer de iarna ca mai devreme. Statea intins pe spate, simtea pamantul inghetat prin haina de iarna, cu mainile rasfirate inprejur ca o stea de mare, cu amitirile jucandu-se anapoda prin mintea sa. Uau... Viitorul. Prieteni, copii, propria casa, propriile responsabilitati, munca, vise de realitate, maturitate. Si... Oh, nu! Chipul i se schimonosi, iar el isi ridica mainile pentru a-si ascunde fata.
  " O sa incaruntesc" mormai printre degete.
  Insa mica realizare il facu sa rada usor. Eh, mai avea ani pana atunci. Multi ani. Sau cel putin asa prefera sa se minta. Se uita intr-o parte, zambind spre Irine.
  

Totul din jurul lor incepu sa se inegreasca pana la urma totul devenii negru iar corpurile lor ajunsera unde trebuie. Se ridica de pe pamantul rece si spuse un mic "auch" pentru ca cazuse rau. Se pare ca viitorul o lasase cu o amprenta destul de mare, inafara de amintiri care niciiodata nu vor murii in mintea sa. Zambetul nu ii disparu de pe chip iar cand il auzii pe Hawkeye incepu sa rada incontrolabil, chiar dandui lacrimile.
- Doamne Hawkeye este normal sa imbatranesti si sa fii alb in cap dar momentan bucura-te pentru ca esti brunet. Mie mi-a placut, totul a fost minunat. Adica.... voi ramane cu Daniel si pe langa asta voi avea copii si voi veti fi in continuare prietenii mei.Nici in viitor nu scapati de mine, spuse aceasta razand usor.
Totul mergea asa cum dorea ea in acel mmoment si chiar si inainte de a-si dorii asta. Se gandii de multe ori ce se v-a intampla in viitor, care ii vor fi prietenii. Ce copii va avea, chiar foarte multe intrebari care nu prea aveau sens dar totusi si le punea regulat. Acum le stia si nu mai avea de ce sa se intrebe asta. Se duse langa Hawkeye se ridica pe varfuri si il saruta pe obrazi spunandui dragut " Multumesc mult, Hawkeye. Esti cel mai tare".

• Poate ca era normal sa incarunteasca, dar asta nu insemna ca-i convenea. Rovsonii s-au mandrit intotdeauna cu parul lor. In schimb, se intreba daca viitorul pe care l-au vazut va ramane in picioare. Batranul-el spusese ca incercase asa ceva si banuia ca ii reusise, dar cand se intorsese inapoi nu isi avea amintirile. Ei le aveau pe ale lor. Incerca sa vada cum ar putea influenta asta coordonatele naturale ale timpului si cum le-ar putea suci destinele. Mmm... Nu isi facea griji. Asta era tema filozofica de gandire pentru perioada 'inainte de culcare'. Nu avea rost sa se ambaleze acum.
  Se ridica si el, intampinat de multumirea Irinei.
  " Intotdeauna, Soimean. Trebuie sa recunosc ca a fost distractiv"
  Isi scutura hainele de zapada usoara si se intinse, facand incheieturile sa trosneasca. Era o senzatie placuta, indiferent de ce spuneau altii. Lui ii placea asa.
  " Bine, Ir, cred ca e timpul sa ne ducem frumusel in Turn. Nu ar strica o cana de ceai sau de ciocolata fierbinte"
  Ridica usor din umeri, continuand sa zambeasca. Anumite lucruri se intamplau cu un motiv. Altele... Altele doar existau. Asa era si acum. Inainta prin padure, spre castel, gandindu-se de la ce venea Artie.
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 350

Topic Closed !