Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Cold Winter .

'Fulgii picau lin din cer cand Lewin mergea pe drumul subtire ce serpuia spre malul lacului inghetat . Trebuia sa se intalneasca cu iubita lui la singurul arbore care se apropia atat de periculos de lac incat putea fi retezat imediat de marele calmar .Arborele cu aspect de razboinic , care era asezat acolo de decenii era simbolul iubirii lor dupa cum spunea Cristinne , iubita lui ;acolo era dealtfel si locul lor .
Astropuful pasea greoi prin nametii de zapada indreptandu-se spre locul de intalnire . Avea parul brun neingrijit si in toate directiile , ochii albastrii i se zareau foarte bine in contrast cu culoarea pielii care acum era rosiatica din cauza frigului ,iar de putinul par facial care il avea se prinsesera cativa fulgi de zapada .
Inainta printre nametii , roba sa maturand zapada .
Nu stia de ce il chemase pe asa vreme acolo cand puteau sa stea la caldura in castel , doar stia cat detesta frigul . Ii spusese ca trebuie sa isi ia ramas bun de la el , pentru ca aveau sa stea despartiti pe durata vacantei de Craciun .'

Se trezi din visarea sa cu ochii deschisi . Statea langa acelasi arbore unde trebuia sa se intalneasca cu iubita lui , arbore care acum era doar un trunchi pentru ca pana la urma calmarul urias il retezase . Era intins pe spate si se uita in sus la cerul senin de vara . Din cand in cand mai inchidea ochii si se scufunda in ganduri .
Acum nu mai avea parul brun , mare , neingrijit si in toate directiile ,ci blond si scurt , aranjat intr-o freza la moda , ochii albastrii prinsesera parca mai multa culoare de atunci si erau chiar mai vizibili desi nu era frig afara, iar putinele firicele de par facial pe care le avusese candva se transformasera intr-o barba tunsa scurt . Acum era barbat .

Se gandi ca trebuie sa actioneze si sa nu mai traga de timp asa ca se ridica in capul oaselor isi trosni gatul de doua ori ca sa se mai dezmorteasca pentru ca statuse de ceva timp acolo si se apropie usor de trunchiul copacului care inca statea acolo linistit , ca un razboinic rapus pe campul de lupta, gata sa moara .Se apleca spre baza trunchiului si incepu sa sape cu mainile goale ...
'Degeaba e prea adanc ingropat. Exista vraji de sapare?' se intreba mai apoi . Se opri pentru cateva secunde si isi stoarse creieri incercand sa gaseasca o vraja cu care sa sape in acel loc , apoi in linistea naturi se auzira fosnetul pasilor unei persoane care calca foarte apasat pe iarba deasa ce inconjura malul lacului amutit . Se intoarse brusc , insa fu dezamagit pe cine vazu si lasa asta sa se vada pe fiecare muschi al fetei .

• Se misca de colo-colo, incercand sa-si gaseasca locul. Dar chiar si asa, nu se intampla nimic. Fie ca statea langa fereastra, fie ca statea langa usa, nicaieri nu i se parea ca gandurile lui sunt macar putin mai ordonate. Hawkeye ofta, cumva dezamagit, cumva nervos. Nici nu se mai chinui sa isi ia roba pe el; doar se grabi sa iasa din camera, sa strabata coridoarele si sa ajunga in sfarsit afara.
  Avea nevoie de un loc unde va putea gandi in liniste. Sau poate un loc unde va putea sa urmareasca un eveniment care l-ar face temporar sa se gandeasca la altceva. O distragere. Da, nu i-ar strica nici o distragere. Un mare aspect din viata lui se schimbase. Un aspect pe care nu credea ca va apuca sa-l vada schimbat vreodata. Era... derutant. De parca unicul lucru de care era sigur in viata sa disparuse. Stalpul de sustinere se prabusise, iar totul cadea in jurul locului acum gol. Desigur, pana si el isi dadea seama ca exagera gogomanos treaba. Stalpul de sustinere al lumii sale statea in alte parti de soare pline si toate erau normale si la locul lor, cu exceptia unei singure notiuni. Pufni ironic in timp ce-si indrepta pasii spre lac. Hah! Cine ar fi crezut ca Rovson va ajunge vreodata sa-si faca griji in privinta sentimentelor? Uite, din cauza asta ii placea lui stiintele exacte. Totul era precis. Si nu exista a doua posibilitate -decat foarte rar. Si nu ca l-ar fi deranjat pe el a doua posibilitate, dar avea probabil cu carul. Ceea ce ... nu era corect sa spuna ca il enerva, dar cu siguranta il presa psihic. Pentru ca el nu vroia sa raneasca pe nimeni si nimic. Isi trecu mainile prin parul negricios, incercand sa se calmeze
  Isi uita gandurile si orice suparare atunci cand observa silueta ce statea la baza arborelui batran. Hawk ridica o spranceana. Cumva tipul... sapa? Cu mainile goale? Era nebun? Se apropie, calcand cat mai apasat posibil. Nu si-ar fi dorit sa-l ia prin surprindere si, cine stie, sa se trezeasca ca un pumn zdravan in falca, in semn de aparare. Cand barbatul se intoarse, Hawkeye apuca sa-i vada trasaturile fetei. Nu se putu abtine sa nu-si ridice iar sprancenele. Cine se astepta sa fie? O Sora Stranie?
  " Sunteti in regula, domnule?" intreba Soimeanul, cu o oarecare retinere in voce.
  

• Simti o oarecare nevoie sa iasa la aer curat. Mereu in Hogwarts, chiar daca erau ferestrele deschise, se simtea un aer inchis care iti dadea o stare de rau. Cel putin ea prefera aerul curat si rece, adica iarna. Vara simtea ca se sufoca si de aceea nu o astepta cu atata nerabdare ca altii. Acum voia doar sa-si gaseasca un loc unde sa stea si sa isi puna ordine in ganduri, sa se relaxeze. Nu mai facuse asta de cateva luni incoace, scoala era obositoare si ii ocupa marea majoritate a timpului. Insa nu era mare lucru daca isi lua si ea un " mini-concediu" timp de cateva ore, nu avea sa ii simta lipsa nimeni, sau cel putin asta spera. Asa ca se hotara sa iasa sa se plimbe prin jurul lacului, asta era cu adevarat un lucru linistitor.
  Isi lua rapid roba pe ea, insa apoi o lasa la loc si iesi din castel coborand scarile mari de marmura si frumos construite. Elevii se plimbau de colo colo agitati si se impingeau unii in alti de parca ar fi venit sfarsitul lumii. Mereu era asa, mai ales in diminetile din timpul saptamanii. Toti se grabeau sa ajunga la ore si intarziau din cauza ca se prea bagau unii in altii si se aglomera "traficul". Hogwarts-ul era imens, insa avea mai multi elevi de cat suprafata lui, cel putin asta se vedea dimineata si in timpul serii cand mergeau la culcare toti elevi sau cand veneau din excursiile din Hogsmeade.
  Julieta isi facu loc prin multimea de elevi si profesori si aproape ca iesi strivita de acolo. Insa rasufla usurata ca scapase cu viata, isi aranja hainele si parul care erau ciufulite dupa acel "mic razboi" din care iesise si inchise usa castelului in urma ei.
  Pasii o indrumara spre lac, exact unde se gandise ca trebuia sa mearga. Un peisaj superb ii se asternu in fata cercetasei, zambi. Insa zambetul ii disparu si se incrunta cand langa lac il observa pe Colin si inca un barbat..care sapa?! Cu mainile goale sapa?! Ce om intreg la minte ar face asta? Ajunse in dreptul lor si dadu absenta din umeri, zicand:
  -Sigur va simtiti bine..amandoi?!

Il studie din cap pana-n picioare pe nou venit , ochi albastri , brunet , slab ,si ceva mai inalt decat el .Observa ca nu purta roba sau vreo inscriptie a vre-unei case ,lucru ciudat avand in vedere ca se aflau pe teritoriul Hogwartsului . Parea foarte matur ca sa fie elev... in acel moment Lewin fu orbit de speranta . Speranta pe care o pierduse in tot acel timp in care statuse pe iarba moale a malului .
" Sunteti in regula, domnule?" se auzi vocea celui ce-i statea in fata .
" Ea te-a trimis ? " il intreba Lewin fara sa ii raspunda la intrebare , in glas auzindu-i-se disperare si speranta in acelasi timp.
" Sigur va simtiti bine..amandoi?! " se auzi o a doua voce si brusc in fata lui se infatisa o fata blonda cu niste ochii verzi care se incadrau foarte bine in fundalul dealului plin cu iarba din spatele ei . Nici ea nu isi purta roba .
" Ea v-a trimis , nu-i asa ? " izbucni Lewin , ignorand si a doua intrebare .Toata speranta fu inlocuita numaidecat cu dezgust cand isi dadu seama ce se intampla " E prea lasa ca sa vina si sa imi spuna in persoana ! Trebuia sa imi dau seama. Mereu i-a stat in fire sa trimita pe altcineva sa ii rezolve treburile murdare." Isi trase rasuflarea si continua ,descatusandu-se ."De multe ori chiar eu am fost cel ce a rezolvat unele chestii pentru ea , si crede ca poate sa ma injoseasca atat incat sa trimita pe altcineva . Atat am insemnat eu ? Ziceti ce aveti de zis , apoi plecati ."

• Hawkeye se uita peste umar si zambi usor cand o observa pe Julieta. Trecuse ceva vreme de cand nu mai daduse de Cercetasa. O saluta scurt, cu o miscare a capului, si isi intoarse atentia spre barbatul din fata sa. Ce intalni in ochii acestuia il facura sa se simta ca un copil certat pentru o prostie. Si apoi... urma izbucnirea. Hawkeye tresari violent si se retrase jumatate de pas, ridicandu-si usor mainile. Stia ca daca si le tine la vedere era mai bine. Aproape ca ii venea sa spuna atunci si acolo tot ce stia si cine era, cu tot cu istoria familiei si semnificatia numelor. 'Colin Rovson, fiul lui Gareth si al lui Caitlin, londonez, Ochi-de-Soim, sa traiti!' Ok, asta s-ar dovedi ceva dubios, desi nu la fel de dubios precum ce vedea in fata ochilor chiar in momentul acela.
  Se uita pierdut la Julieta pentru un moment, incercand sa o intrebe din priviri ce era in neregula. Macar isi primise raspunsul la intrebare. Tipul asta sigur nu era bine. La ce capitol, asta nu stia, dar chiar si asa... Soimeanul inainta incet, incercand sa fixeze iar privirea barbatului.
  " Ma scuzati, cine?" intreba el usor. " Cred ca e o simpla greseala. O problema de comunicare la mijloc. Vedeti dumneavoastra, eu sunt Hawkeye, aceasta este Julieta, iar noi doar eram pe aici... Adica, eu, personal, planuiam sa dau o tura prin jur si v-am vazut. Am crezut ca s-a intamplat ceva. Sau ca aveti nevoie de ajutor... " 'Inca mai cred asta' continua in gand, dar prefera sa nu zica si cu voce tare. " Va asigur ca nu dorim niciun rau. Si ma tem ca nu avem ceva de zis, pentru ca nu cred ca ne-a trimis cineva..."
  Deveni destul de confuz spre final, insa continua cu incapatanare sa se uite la barbat. Nu stia la cine se referea. Sau despre ce anume vorbea strainul.
  

• Julieta ramase aproape muta la reactia barbatului. Se dadu cativa pasi in spate in semn de retragere, faptul ca tipase o facuse sa isi mareasca si mai tare ochii. Despre cine vorbea? Cine era aceea tipa care..nu isi rezolva singura problemele si trimitea pe altcineva in locul ei?! Isi puse mainile in buzunarele de la hanoracul negru si privi in gol pret de cateva secunde apoi se intoarse spre Hawkeye.
  -Uhm...in primul rand nu stim cine e..acea persoana de care vorbesti tu. In al doilea rand nu trebuie sa te rastesti si calmeaza-te, nu o sa te legam de copac sau ceva de genul. Privi confuza catre barbat si apoi catre soimean, simtea ca ceva la mijloc era putred si la cum se stia de curioasa...probabil avea sa afle sau nu. Isi muta privirea cand de la barbat cand la Colin, iar pe soimean parca il intreba din priviri ce se intamplase. El ajunsese primul aici si se gandea ca poate discutasera, dar dupa reactia barbatului nu prea credea asta.
  -Bine, daca s-au linistit apele..poate vrei sa ne spui ce ai patit si te putem ajuta. "Sau nu" isi spuse cercetasa in minte privindu-l cu curiozitate si in acelasi timp putina teama de ce va avea sa afle, insa era dispusa sa asculte.