Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ come on!

**Louis Ausländer** · 01 Oct 2012, 22:12

Anyone

Gasise si ultima bomboana. O mica atentie, era bine venita din cand in cand. Insa o bomboana nu era la fel de dulce ca si senzatia uciderii unui om. Stiind desigur ca acel om merita moartea. Se plictisise sa auda Nu, te rog! Nu am ucis pe nimeni! Nu inca. El stia acele mari pacate ale oamenilor. Nu avea oameni. Prefera sa lucreze individual. Insa avea ochi. Peste tot. In cer, in pamant.. in umbra. Avea si abilitati vrajitoresti, pe langa.

Privi nedumerit cerul. Era dominat de un portocaliu sangeriu. Ii placea acea noanta. Aranja gulerul pardesiului gri, barbatesc, inaintand pe alee. Era in cautarea unui barbat inalt, cu barba, necasatorit, dependent de alcool. Robert McIntosh. Parea genul de barbat care sa ucida. Era clar. Disparu dupa colt, acoperindu-si jumatate de fata cu gulerul. Nu era nimic daca ar fi fost gasit. Insa nu voia sa se faca remarcat intr-un satuc ca acela. Din cate stia, oamenii de acolo erau tare superstitiosi. Oare cum ar fi fost indicat sa actioneze? Animag, bagheta sau folosinu-se de codul tatalui sau? Intra neinvitat in casa. Ce urat din partea lui.
"Cine dracu' esti? Ce cauti aici? Cum ai intrat in casa mea?"zbiera Rob din bucatarie, fugind spre scarile ce duceau spre etaj. Probabil cautand cartile de rugaciuni.

"Haide, lasa emotiile! Nu e nevoie de trac." Spuse el stiind sigur ca barbatul il auzise. Il gasi in baie. Nu-i luase mult. Mirosul de ucigas, sangele care-i trecea prin vene il daduse de gol. "Avada kedavra!"

Perfect! Acum terminase si cu asta. Nu era nevoie sa ascunda cadavrul. Cu siguranta rudele lui Rob erau atat de scarbite de el incat nici nu-l vizitau e sarbatori, iar pana atunci avea sa fie numai oase. Inchise usa, Disparand. Purta manusi. Ca orice criminal cu acte in regula. Aparu in centrul orasului, asezandu-se pe marginea bazinului ce adapostea o fantana arteziana simpatica.

**Colin Hawkeye Rovson** · 01 Oct 2012, 22:44

El se intreba. De o jumatate de ora se tot intreba. Ce naiba facea el acolo? Auzise de mic copil de Little Hangleton. Doar provenea dintr-o familie de vrajitori, pentru numele lui Merlin! Stia cateva din povestile ce circulau pe acolo. Cu toate astea, tot nu-si dadea seama de ce ajunsese tocmai acolo. Poate ca se transportase cu mintea aiurea, asa cum ii statea - mai nou - in obicei.
Colin avusese cateva zile tare ciudatele. Multe intrebari i se perindau prin creierul ala cret, dar putine gaseau si cate un raspuns concret. In general, aveau o tenta negativista, iar el realiza ca nu era deloc ceva caracteristic. Poate era din cauza melodiilor melancolice pe care le asculta fara voia lui acasa. Mama lui se considerase prea vesela in ultima vreme - suficient de vesela incat galbenul pai de pe peretii bucatariei sa o enerveze. Asa ca incerca sa echilibreze dozajul cu terapie prin muzica.
Baiatul se stramba si refuza sa se mai gandeasca la subiectul asta. Isi infipse mainile in buzunarele blugilor, simtind cu degetul mic bagheta. I se parea putin cam frig si isi multumi lui insusi pentru ca avusese inspiratia de a-si lua geaca; altfel iar ar fi hoinarit cu un hanorac pe el, tremurand din toate incheieturile ca una din jucariile alea ciudate de Halloween.
Nici macar nu-si deduse seama incotro se indrepta. Asta pana cand reveni la realitate, simtind nevoia urgenta de a blestema si a-si masa fluierul piciorului. Cum de naiba nu vazuse marginea fantanii? Era o fantana arteziana, pentru serpii Medusei! Topai ca un apucat de-a lungul ei, incruntandu-se si agitandu-si mainile peste materialul dur al blugilor. Nu baga in seama lumea care probabil se holba la micul lui moment. Durea si chiar nu-i pasa. Insa in topaiala lui calca piciorul unui tanar ce se afla pe marginea fantanii.
" Ups! Scuzele mele" se intoarse Colin cu un ochi inchis spre el, prins intr-o ipostaza tare ciudata, cu piciorul stang ridicat usor si bataindu-se pe dreptul intr-un echilibru precar.

**Louis Ausländer** · 08 Nov 2012, 22:23

Se intoarse cu o privire macabra, vazand un baietan, probabil putin mai inalt decat el.. insa nu stia sigur daca asa era deoarece baiatul statea usor aplecat. Muschii fetei se arcuira frumos, colturile gurii ridicandu-se de sus posibil.
" Din fericire pentru tine, sunt binedispus astazi si acestia nu sunt preferatii mei."spuse el aratand spre incaltamintea sa. Il batu prieteneste pe baiat pe spate; insa ii dadu una sanatoasa, ca baiatul se inclina mai muuult in fata. Pentru un criminal fara scrupule, avea un simt al umorului desavarsit. Si multe, muuulte masti. Masti care aveau sa fie sparte la un moment dat. Se intreba din ce neam provenea brunetul. Isi incalci degetele in parul ciufulit, deranjandu-l si mai tare. Ii statea bine, desigur.
"Eu sunt..Louis Ausländer."
Iar el era amuzant. Isi aminti de vizita la stomatolog pe care o ratase. Nu-i placeau Vindecatorii. De asemenea, nu-i placeau nici politicienii. Niste increzuti. Era amortit in totalitate. Poate un joc l-ar fi ajutat sa-si revina. O fuga in jurul orasului sau poate.. o alta crima. Nu stia de ce. De ce facea asta. Insa.. se obisnuise. Nu se putea opri. Era ca o dependenta. Baga mainile in buzunari, clipind des ca o fatuca mieroasa, simpaticuta si.. roz. Iha!

**Colin Hawkeye Rovson** · 08 Nov 2012, 23:35

Aprecie gestul 'prietenesc' al bataii pe spate. Pentru o clipa, chiar era mai relaxat. Nu avea sa-l omoare nimeni pentru micul accident si nici nu se parea ca va fi nevoie sa alerge ca un apucat prin tot orasul, ferindu-se de nebunia unui tanar. Pe de alta parte, momentul de relaxare se transforma in ceva mai strident. Hawkeye stia acum sigur ca baiatul asta avea o mana sanatoasa. Oh, la naiba! Omoplatii sai protestara la manifestarea gestului amical si Colin chiar a avut impresia ca ale lui coaste s-au ciocanit una de cealalta. Se apleca in fata, neputand sa se opuna fortei. Cu toate astea, zambi frumos atunci cand isi indrepta spatele. Cu toti dintii. Un zambet ce se putea interpreta destul de disperat cumva.
" Hawkeye Rovson" raspunse el automat, intrebandu-se de ce simtise un strain nevoia de a se prezenta. Ca sa nu mai precizeze ca era un strain al carui nume ii fractura mandibula. Incerca sa pronunte in soapta aglomerarea de consoane si, in ciuda faptului ca Louis suna destul de ok, natural, fluid, Ausländer era ceva nemaipomenit pentru deprinderile lingvistice ale Soimeanului. Se decise sa se rezume doar la Louis.
Din cine stie ce motiv, simtea nevoia permanenta de a nu-l scapa pe tip din ochi. Poate ca daca se intorcea cu spatele avea sa fie macelarit, ars, blestemat sau alta minunatie de genu'. Si chiar incepu sa-i para rau ca se gandi la asa ceva. Adica, na, tanarul se prezenta a fi destul de galant si lipsit de ranchiuna. Ce prostie sa gandeasca altfel, intr-adevar! Nu-l cunostea pe tipul asta, nu trebuia sa-si exprime opinia asa repede. Si totusi, era ceva, o sclipire in ochii lui Louis pe care Hawk nu putea sa-si puna degetul.
" Sigur suntem ok?" intreba intr-un final, simtindu-se mult prea idiot pentru un 'Strumf'.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / come on!

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ come on!