Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Contact cu cei dragi....

Philius era de cateva zile la Hogwarts si nu apucase sa comunice rudelor din Romania primele impresii ( care erau foarte bune ). Facea parte din categoria vrajitorilor cu sange semi-pur. Mama sa era incuiata, iar tatal facea parte din familia de magicieni Shacklebolt ( era de fapt un nepot de-al lui Kingsley Shacklebolt, care a preluat Ministerul Magiei dupa disparitia Lordului Cap-de-Mort ).

Asadar, Phil se indrepta spre Hambarul bufnitelor. Scrisoarea era pregatita.

Dupa ce si-a trimis bufnita spre destinatie, Philius a iesit din hambar. In urmatoarea clipa a fost speriat de niste tipete auzite dinspre Salcia Batausa. Apropiindu-se, si-a vazut unul dintre noii colegi luptandu-se sa scape de ramurile infuriate. Era...

"...Zen Alexander care se batea cu aceea salcie batrana:"
-Sa te manance soarecii salcie batrana ce esti! am spus nervos.
Dupa ce am spus o vraja de increpenire am iesit de sup salcile iei si l-am observat pe Philius care se uita la mine.
-Ce mai faci Phil? am spus usor incantat sa il vad pe aici.
-Am trimis o scrisoare catre familia mea! Dar tu ce faci aici? a spus el intrebandu-se de ce ma bateam cu salcia batrana.
-Ma bateam cu aceasta salcie batrana si enervanta! am spus cu un ton enervat.

Era cat se putea de clar pentru Philius ca Zen nu era in apele sale. Privirea sa senina pe care a cunoscut-o prima oara parca si-a pierdut din stralucire. Nestiind cum sa puna problema, nou venitul a intrebat:
"- Nu as vrea sa fiu indiscret, dar e o ora cam tarzie pentru o plimbare pe domeniu , mai ales langa Salcia Batausa... "
"- Nu crezi ca e o ora la fel de tarzie pentru a merge in Hambarul Bufnitelor?" intreba Zen tot atat de suspicios.
Avea dreptate. Philius nu avea nici un motiv pentru a-l suspecta pe Zen de vreun lucru malefic... Mai ales ca era Cercetas, ca si el.
Dupa cateva secunde de tacere, Zen incepu:
"- Uite ce e... Pot avea incredere in tine?"
Fericit ca se afla in pragul unei noi aventuri , Phil raspunse fara a sta pe ganduri:
"- Sigur ca da!"

I-am aruncat lui Alex o privire plictisita si dezaprobatoare, din mers, mai mult in gluma. Nu aveam habar despre ce vorbeau baietii, motivul prezentei mele era altu`.
-Baietii... am inceput sa rad. Nu asa te porti cu batrana salcie.
M-am dus langa copac, care m-a saltat in aer, incepand sa ma agite energic in toate partile, ca un copil mic, care vrea sa auda nasturii zornaind intr-o cutie de tabla.
-Se pare ca planul ei e un esec...ii sopti Philius, amuzat, celuilalt Cercetas. S-o salvam?
-Ba n-am nevoie! am zambit eu calm. apoi i-am soptit salciei: Draga doamna salcie, stiu despre rolul dumneavoasta si despre pasajul spe Urlet in Noapte, dar va asigur ca scopul meu este departe de cel de a ajunge acolo si, totodata, imi dau cuvantul ca secretul dumneavoastra e in siguranta cu mine.
Planta a trosnit din toate crengile, scotand un mormait din al carui intonatie distigeam un minim de interes si curiozitate, punandu-ma, apoi, jos.
-Arigatoo gozaimasu! Oyasuminasai! am zambit din nou, inclinandu-ma in unghi e 45 de grade in fata copacului. Ei, asa se procedeaza. Daca nu va e cu suparare, ma duc dupa testoasa mea pitica...Nu-avea cum s-ajunga departe...

Cei doi Cercetasi o privira o vreme pe fata de la Ochi-de-Soim care se indrepta spre intrarea in castel. Felul in care actionase cu Salcia Batausa nu le era strain, dar admirau curajul fetei.
"- O cunosti?" il intreba Phil pe Zen
"- Bineintels. E Kasumi Mikoto, unul dintre varfurile casei sale. Din cate stiu e o foarte buna duelista..." raspunse Cercetasul oarecum visator.
" - Si e foarte draguta"... sopti Phil cu un zambet subtil pe chip.
Cei doi prieteni se pregateau sa paraseasca teritoriul batranei salcii, cand au fost speriati de moarte de aparitia brusca a unui patronus. Avea forma...

...Unei testoase.
-Sumimasen, baieti. Am vrut doar sa sperii chestia aia cu multe picioare, i-am asigurat, zambind in directia paianjenului urias xare se impiedica in propriile picioare in incercarea de a spala putina.
M-am intors la baiati.
-Pana la urma urmei, nu cred ca plec. Decat daca voi baieti nu aveti ceva confidential de discutat de care eu sa ma fac ca nu stiu?
Am inceput sa rad, adresandu-ma lui Phil.
-CXi ziceai tu de mine, m?

Phil inrosi din cap pana-n picioare, timp in care ii sopti lui Zen:
"- Este omniprezenta??? Cum a putut auzi? Doar era la intrarea in castel... Probabil a folosit o ureche extensibila de la Weasley Bing-Bong..."
Zen dadu din umeri, mirat si el de cele intamplate.
Seara se lasa peste domeniu cu tot mai mare influenta. De undeva, din spatele Turnului de Astronomie se arata frica varcolacilor. Era luna plina. Cei trei elevi nu puteau sa nu realizeze ca se aflau in apropierea Salciei Batause si nu puteau uita povestile care circulau prin Hogwarts despre un anume elev, care de fapt nu era un simplu elev.
"- Ei bine, cred ca ar trebui sa plecam", spuse Kasumi. " Doar stiti ca nu ne este permis sa ne plimbam pe domeniu la ora...
Dar nu reusi sa-si termine fraza deoarece undeva, in apropierea lor, un tipat puternic isi facea simtita prezenta...

-Aoleo, domnule profesor Lupin...Sumimasen, iar ati uitat de medicamente? Totusi parca as mai sta. E undeva in padure, dureaza pana ajunge. Si ma descurc cu el. In legatura cu ce ziceai tu de mine, Phil, apreciez, dar, Domnu`sa te ierte!
Am inceput sa rad.
-Crede-ma, nu sunt ce par. Sunt insistenta si prea matura, cam din topor si nimeni nu pricepe ce spun. :-P .
Inca un strigat.
-Domnule Remus Lupin, exagerati! Draga mea salcie, ar trebui sa ii prezinti dragului nostru profesor cladirea "Urlet in Noapte", nu ti se pare?
Salcia batausa mormai aprobator si, intinzandu-si o creanga lunga cat toate zilele, il insfaca pe profesor de brau(care intre timp iesise din padure), indesandu.l in tunelul spre Hogsmade.
-Arigatoo Gozaimasu! Acum ar trebui sa continui sa caut testoasa aia nebuna...

A fost o zi cat se putea de ciudata pentru Philius... Mai intai intamplarea cu Zen Alexander si cu Salcia, mai apoi intalnirea cu Kasumi Mikoto ( care aducea putin cu Luna Lovegood, redactorul-sef de la Zeflemist ) si nu in ultimul rand, aparitia varcolacului, care era de fapt fiul lui Lupin, cel ce murise in legendara batalie de la Hogwarts in urma cu multi ani.
Cercetasul se indrepta spre castel cu pasi repezi... Trebuia sa fi pierdut cateva ore pe-afara. Ziua de maine se anunta una grea din pricina orei de Potiuni... Spera macar sa-si reintalneasca noii prieteni, pe Zen si Kasumi, si de asemenea sa cunosaca mai multi elevi.

Am gasit in sfarsit reptila aia nebuna... Punand-o in buzunarul kimono-ului subtire de matase, in ciuda protestelor ei vehemente, m-am indreptat spre castel. Banuiam ce impresie ii lasasem cercetasului din anul I, dar aveam sa am grija sa i-o schimb .
Alex, care ramasese in urma, se uita la mine ca la masini straine.
-Tipic masculin, am oftat, amuzata, continuand sa merg. La ce te uiti? \sunt inotator de cursa lunga.