Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

1 2 3 Next »

/ convicted

[color=black]

• OOC: Privat
  BIC:
  
  Ramase putin pe loc,privind trenul care inca se mai misca. Privirea lui era pierduta insa in clipa in care mijlocul de transport deveni absolut inert,Carsten se trezi din visare. Gandurile ii apasau pe umeri,ca o povara de o mie de tone.Trebuia sa ramana calm si rational,desi ii era greu. Nici nu stiu cum ajunse intr-un compartiment. Picioarele se miscau singure,pare-se. Se aseza incet,sprijinindu-si fruntea in pumni,gandind,gandind. Mintea ii era ca un motor supra-incalzit,ce era pe cale sa cedeze. Ii venea sa strige. De ce tocmai ea? Dintre toti tradatorii,de ce tocmai ea? Am nevoie de un Malfoy,jur. Daca Malfoy-ii s-ar fi purtat ca pixurile,in buzunar,ar fi purtat toata familia dupa el.Erau cei mai buni cand trebuia sa te sfatuiesti cu cineva.Iar el avea nevoie.

[/black]

Odette se trezise foarte devreme in dimineata aceea... de fapt nu. Nu se trezise, doar se ridica din pat; nu inchise un ochi toata noaptea. Era ultima zi de vacanta si trebuia sa se intoarca la Hogwarts. Arunca pe ea o roba neagra, simpla fara nici o insciptie si isi lua cufarul. Nu se obosi sa isi ia un ramas bun pentru ca nu avea de la cine. Parintii ei probabil plecasera deja cu tot felul de treburi iar spiridusul de casa de care devenise foarte atasata in ultima vreme pentru ca fu mai mult prin preajma ei lipsea si el. 'Mereu trebuie sa ma descurc singura!?' se intreba revoltata in gand incepand sa coboare scarile tarand cufarul dupa ea. Cand ajunse in fata casei se invarti pe loc si pocni din degete. Ura Disparitia pentru ca i se facea rau mai mereu dar nu avea de ales. In aproximativ zece secunde era pe peronul 9 si 3/4 in fata Expresului de Hogwarts. Cand intra injura pe infundate era atat de plin. Daca nu gasea un compartiment gol cat mai repede avea sa plece inapoi acasa. Trecuse deja pe langa zeci de compartimente si incepu sa isi piarda sperantele insa urmatorul pe care il vazu era gol. Sau cel putin asa prea pentru ca in clipa in care se apropie de el vazu un barbat stand acolo cu fruntea sprijinita in pumni. Zambi deschizand usa compartimentului.
-Astepti pe cineva? Te superi daca stau si eu aici? intreba viperina asteptandu-l sa isi ridice privirea.
Nu ar fi recunoscut in veci dar chiar ii fusese dor de Carsten.

• O privi nauc. Parul ii era ciufulit iar ochelarii ii stateau intr-o parte,facandu-l sa para ca si cum ar fi fost scos dintr-o masina de spalat cu dublu ciclu de rotatie,una din inventiile ciudate ale Incuiatilor. Nu ii venea sa creada.Era chiar ea. Acolo. Persoana potrivita la locul potrivit. Numai un Malfoy putea reusi asa ceva. Parintii tai sunt cumva aici? Daca nu,atat mai bine.Avem de vorbit. Ochii lui erau rosii,ca si cum ar fi plans,dar de fapt era extrem de obosit caci nu dormise de 72 de ore. De abia de-si mai tinea ochii deschisi. Avea nevoie de o discutie si avea nevoie ca ea sa il inteleaga. La urma urmei totul depindea de ea. Ea era o Malfoy,ceea ce insemna ca parintii ei l-ar fi putut ajuta. Mai ales ca isi castigase respectul cuvenit in fata lor. Totusi,nu vroia sa ii implice pe ei. Noua generatie trebuia sa se descurce. Singura.

Viperina se incrunta putin cand auzi de parinti. Abia mai stia cum era sa ai asa ceva.
-Nu sunt niciodata unde trebuie, spuse oftand.
Intra in compartiment si inchise usa bine apoi isi tranti cufarul langa ea pe bancheta. Era prea greu sa il ridice pe locul bagajelor.
-Deci ce avem de vorbit? intreba punandu-si coatele pe genunchi.
Carsten nu apuca sa spuna nici un cuvant pentru ca usa se deschise. Odette ridica privirile spre usa vazand un baiat inalt care se inrosi puternic sub privirile ei facand-o sa isi dea ochii peste cap.
-Iesi, spuse pe un ton cat mai calm posibil.
Baiatul incepu sa protesteze spunand ca nu mai sunt locuri nicaieri. Viperina se ridica si scoase capul pe hol.
-E destul spatiu aici, spuse ridicand din umeri trandindu-i usa in nas.
Ii zambi si ii facu cu mana apoi se aseza la locul ei devenind iar serioasa.

• Privi pret de cateva clipe inspre baiatul de afara,amenintandu-l din priviri. Acesta se cara imediat,cu tot cu bagajul lui imens. Vazandu-se din nou in siguranta - adica fara nimeni care sa traga cu urechea - barbatul isi incrucisa bratele,privind-o din spatele ramelor negre si groase ale ochelarilor. ''Avem un soarece.'' O spuse pe un ton calm,dar cam dezamagit. Avea nevoie de ea,avea nevoie de cunostintele ei si de subtilitatea nativa. Un barbat s-ar fi apropiat mai greu de elevii de la Hogwarts,chit ca era ingrijitor. Pe de alta parte,o eleva nu ar fi atras atentia. Mai ales o Viperina. ''Ne sapa. Dinauntru. '' Mana stanga incepu sa ii tremure din cauza nervilor iar o sila autentica ii scalda fiecare celula din corp. Tradatorii trebuiau starpiti,arsi de vii,trasi pe roata. Dar nu putea sa faca asta pana nu stia exact cine le vroia raul.

Odette facu ochii mari si trase adanc aer in piept. Trebuia sa se calmeze doar cat de rau putea fi? Era puternica si avea mult control asupra situatiilor de genul acesta. In plus ar fi putut sa il stiveasca pe "soarece" asa cum ii spunea Carsten si toate ar fi fost in regula. Spera din tot sufletul sa fie atat de simplu pe cum se gandea ea. Isi ascunse fata in palme apoi usa se deschise iar.
-Nu mai avem locuri libere! spuse Odette punand accent pe ultimele doua cuvinte.
-Daca nu ti-e foame plec, spuse ofensata doamna cu mancare.
Odette tasni imediat in picioare cerandu-si scuze. Nu vroia sa se puna rau cu o sursa de mancare si chiar ii era foame dar avea probleme mult mai importande. Lua doua sticle de suc de dovleac si ii pasa una lui Carsten.
-Cine e? intreba viperina in timp ce isi desfacea sticla.

• Desfacu sticla cu suc de dovleac si dadu licoarea pe gat. Stomacul lui s-ar fi 'umplut' cu lichid,deocamdata. Mancare,pe urma. Somn,si mai tarziu. Deocamdata avea treaba. '' De-as stii. Dar exista cateva persoane pe care le banuiesc. Toti Viperini. Ironic,nu?'' Isi sprijini picioarele pe propria bancheta,privind pret de cateva secunde pe fereastra. Avea nevoie sa continue discutia. Mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa actioneze. Era bine sa stii ca ai sprijinul unei Malfoy,dar o singura creatura nu era de ajuns. Mai existau zeci,pe care trebuia sa ii atragi de partea ta. Mai rau era ca gandul tradarii il obseda. Cu o seara in urma Nat ii trimisese un disc interesant,pe care scria ''The usual suspect''. De atunci senzatia de neputinta de amplifica,sfaramandu-i ultimul dram de ratiune. ''As fi vrut ca tatal tau sa faca o vizita pe la Hogwarts,sa afle ce planuri are Isildur.Dar e prea riscant.''

-In nici un caz! izbucni viperina.
'Prima faza: negarea' sopti micuta voce din capul sau. Cum putea acum sa mai doarma stiind ca cineva de la viperini vroia sa ii vada morti sau inchisi in Azkaban. Puteau chiar sa ii intre in dormitor si sa ii caute prin lucruri sau pur si simplu sa o imobilizeze si sa ii ridice maneca de la mana stanga si era destul pentru a-i distruge complet viata. Carsten era mult mai in siguranta decat ea si incepea sa il invidieze.
-Stii ca asta inseamna ca voi fi in pericol douazeci si patru din douazeci si patru, nu? intreba Odette trantind sticla pe jumatate goala pe jumate goala langa ea pe bancheta. Slava Domnului ca avea dopul pus.
Inchise ochii si se lasa pe spate pe spatarul banchetei. Tatal sau clar nu avea ce cauta la Hogwarts dar cumva trebuiau sa afle planurile pe care le avea directorul.

• Faza doi: explica totul,detaliat,dar nu o face sa isi piarda cumpatul.Tine-o aproape. Nu numai Odette auzea voci. Defapt,ea auzea voci care se aflau in capul ei. Carsten,pe de alta parte,auzea voci din exterior,ca si cum s-ar mai fi aflat cineva in compartiment. Dar nu era nimeni,desigur,ci doar efectele pe care schizofrenia le lasa asupra mintii lui. Dar avea sa il asculte pe Carsten Junior,care tocmai se 'asezase' langa el. Avea sa ii explice. '' Iarasi am halucinatii? Si vizuale? E ceva nou.'' Pentru cateva clipe avu impresia ca 'individul' ii luase sucul si incepea sa bea lacom. ''Bun.In primul rand,nu esti in pericol. De ce? Sunt si eu cu voi in castel. Doi,Less va fi cu tine 24/7.'' La auzul acelor cuvinte,cobra regala iesi din haina stapanului,ducandu-se direct inspre Odette. Se parea ca se intelegeau chiar bine. ''Nu in ultimul rand, imi vei spune exact ce fac Ronnie,tipul ala Guillaume si directorul.'' Stia ca Isildur nu facea parte din problema Devoratorilor ci mai degraba el era problema vesnica,absolut constanta. Dar nu cea mai grava.

Odette zambi cand vazu cobra. Ii fusese dor de ea.
-Ce faci, frumoaso? intreba zambind trecandu-si degetele peste pielea ei fina si rece.
Incepu sa se joace cu ea si sa ii vorbeasca apoi simti asupra ei o privire ucigatoare. Ori ii juca mintea feste pentru ca isi daduse seama ca nu era momentul potrivit pentru a se juca cu Less ori Carsten nu avea absolut nici un chef de joaca.
-Scuze, multumesc, spuse Odette fara sa ridice privirile simtindu-se prost pentru ca nu ii multumise ceva mai devreme.
Deschise iar sticla si lua o gura de suc dar regreta imediat. Era cat pe ce sa se inece cand auzi ca trebuia sa stea cu ochii pe Ronnie. Isi drese vocea apoi puse iar sticla deoparte.
-Ronnie!? intreba surprinsa.