Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Coridorul de la etajul 7

Trecuse o luna minunata de toamna si de scoala. Al doilea an de studiu la Hogwarts avusese un inceput promitator. Imi facusem noi prieteni, imi intarisem si mai mult legaturile cu ceilalti. Invatasem lucruri noi si ma distrasem. Cu toate acestea, in fiecare minut ce se scurgea, statea ascuns, intr-un colt al mintii, gandul la scrisoarea primita in tren, misterioas scrisoare de la J.D. Porrin. Gandul iesea la iveala doar noaptea, tinandu-ma ore intregi treaza. Cautasem prin toate sursele posibile, sperand sa aflu macar un indiciu despre cine era acest Porrin.
Si totusi, iata-ma acum, ghemuita langa o armura de la etajul sapte, asteptand pe cineva sau ceva. Stiam ca prietenii mei vor veni curand; acceptasem ajutorul lor si le eram recunoscatoare, desi ma gandeam ca nu fusese o miscare prea inteligenta.
In minte mi se invarteau raspunsurile kilometrice primite de la sora mea:
" Nu te duce!... Orice ar fi, stai la locul tau!... Ignora scrisoarea!... Ema, macar o data in viata asculta-ma din prima!... Nu face gafa asta!... ". Dar nu! Nu puteam sa stau in sala, pretinzand ca totul e perfect in regula, roasa pe dinauntru de curiozitate. Ce se astepta Dawn sa fac? Daca ma intreba cineva de scrisoare sa arunc un zambet nonsalant si inocent: Care scrisoare?
Am scos din buzunar pergamentul primit de la bufnita neagra. Colturile erau indoite si hartia se tocise in locurile in care fusese indoita. O desfacusem si impachetasem de prea multe ori in ultima saptamana.

Quote:Domnisoara Snow,
Va anunt prin prezenta scrisoare ca trebuie sa va prezentati peste o luna pe coridorul de la etajul 7.

Cu stima,
J. D. Porrin

P.S. Imi cer scuze pentru lumina

Am oftat puternic. Ecoul unor pasi se facu auzit, iar eu am ridicat privirea.

Eram eu...Bineinteles ca nu o puteam lasa pe Ema singura in tot acest mister care putea fi periculos si intr-o oarecare masura,nu imi pot explica ma atrage acest necunoscut. Oricum era ceva negativ,eram sigura ca este o persoana care se ocupa cu cele rele. Nu eram sigura,dar intr-un fel sau altul simteam dorinta din adancul sufletului care vroia sa afle ceva,orice.
Daca pana la urma se va dovedi cineva cunoscut Emei,bineinteles ca ii voi lasa singuri sa discute. Dar in caz ca era o persoana care ii dorea raul aveam de gand sa stau acolo pentru a o ajuta.
"Prietenul la nevoie se cunoaste",mi-am adus aminte de o vorba Incuiata destul de celebra.

- Rose! i-am zambit si m-am ridicat de pe jos.
Instinctiv, am pus scrisoarea in buzunarul interior al robei. Aveam senzatia ca daca a fi disparut, orice sansa s-ar fi dus pe apa sambetei. Stiam cumva ca acea scrisoare va fi "permisul de trecere" atunci cand momentul va sosi.
- Ok, esti gata?
- Da.
Ma simteam foarte sigura pe mine in acel moment si gaseam asta si in raspunsul lui Rosalie.
Ne-am indreptat amandoua spre capatul coridorului. Ciulindu-mi urechile si aruncand priviri in stanga si-n dreapta. Nimic inca.

Am asteptat noi cateva minute bune. Dar asteptarea a meritat,fiindca nu peste mult timp aveam sa aflu cine era acel misterios om.!!!!

O silueta care era imbracata intr-o roba neagra se apropie spre noi.
Imediat m-am uitat la Ema si i-am spus:
-E un Devorator!!!
Ai grija. Stiam eu ca e ceva in neregula cu acea scrisoare. Nu stiu de ce,dar am un oarecare sentiment de ura fata de acea monstruoasa persoana.

Am scrasnit din dinti. Imi era acum evident cum totul fusese o capcana. Mai rau era ca si Rose era in primejdie, tot datorita mie.
- Cum a intrat aici? m-am intrebat inutilsi mi-am scos bagheta. De fapt... Rose, asteapta putin.
Am inaintat doi pasi spre el cu bagheta atintita spre inima sa.
- Porrin? am intrebat pe un ton mult mai enervat si mai taios decat vrusesem.
- Haha! rase el strident. Nu! Zana-Maseluta!

Ma uitam la el cu o evidenta privire ucigatoare in ochi si l-am intrebat :
-Cine esti?Ce cauti aici?
M-a privit cu ceva specific si imi daudsem seama ca este acela care l-a ucis pe Jake. Apoi am rostit inainte ca el sa aiba vreo reactie:
-Avera ...
Ema ma opri..Ma uitam la ea si am spus:
-Ce faci?

- Nu merita... i-am soptit. Nu merita sa-ti murdaresti sufletul pentru el! Acum...
Mi-am indreptat spatele, incercand parca inconstient sa par mai impunatoare.
- Zana-Maseluta, nu mi-am putut abtine eu tonul acid si sarcastic, spune ce vrei?
M-am uitat lung la el, dar nu raspunse. O privea pe Rose cu un ranjet turbat. Imi scapa ceva, stiam asta. M-am intrebat cum e posibil ca scrisoarea din buzunarul meu sa fie de la un Devorator. Paruse politicos, chiar isi ceruse scuze pentru lumina!
- Ce vrei? am repetat urland.
- Sa termin ce am inceput.
Vorbi clar si calm.
- Sa termini... ce ai inceput?
Sigur imi scapa ceva!

M-am uitat la Ema care parea nedumerita si i-am soptit la ureche:
-Acesta este nemernicul care l-a ucis pe Jake.
Am inceput sa plang in hohote,dar Devoratorul a inceput sa rada iar pe mine m-a enervat deestul de tare si inainte sa reactioneze el cumva am rostit:
-Stupefy!!!
Ema se uitam la mine nedumerita,putin uimita,speriata...
Ma uitam cu o ura la acel DEvorator pe care aveam de gand sa il distrug intr-un fel...

- Dumnezeule... am soptit.
Vraja lui Rose lovi mai repede decat s-ar fi asteptat cineva. M-am dezmeticit cat de cat repede.
- Incarcerus! am spus, indreptandu-mi bagheta spre Porrin.
Franghiile create de vraja il legara imediat, iar eu m-am asigurat sa fie fedeles.
- Si acum... ce putem face cu el? am intrebat cu dezgust, privind silueta de pe podea.

-Ema,razbunarea mea abia acum incepe. El va fi trimis la Azkaban acum,daca nu voi sopti cea mai de temut vraja si voi termina cu el in cateva secunde. Nu mi-e deloc frica de el,desi sunt sigura ca Jake nu ar fi vrut sa ma vada manjindu-mi mainile din cauza acestui...DEvorator.
Am soptit acest nume cu un dezgust total.
Ema observa privirea mea plina de ura...