Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Count to six and die

Lacrimi de ras siroiau pe fata viperinei la auzul vorbelor lui Carsten. Cand se apropie de ea in dorinta de a o ajuta Odette il imbratisa vrand sa ii multumeasca dar in clipa in care ajunsera in contact incepu sa injure.
-Te urasc! striga luandu-si mainile de pe el.
Acum era si ea plina de faina, dar din fericire doar pe fata si pe bluza. Isi dadu bluza jos, ramanand in sutien, nepasandu-i de ce avea el sa spuna, continuandu-si sirul de injuraturi. Arunca bluza pe jos si incepu sa caute un tricou intr-un dulapior.
-Carst, ce ar fi sa iti cureti si tu hainele alea si sa faci curat? intreba viperina imbracand un tricou cu AC/DC.
Il lasa acolo in camera in timp ce se duse la baie pentru a scapa de oul care se intarise si devenise si mai enervant.

• Un moment de compasiune,putina dragoste,dar ea,nu! Ea nu vedea decat haine curate. Unde e dragostea,dorinta jucausa de a lipi o clatita pe fata adversarului,in confruntarea cu mancare? Lumea asta a devenit atat de insensibila! Semana cu tatal ei,putea sa puna pariu. El era sentimental,precum mama lor. Si ucidea cu tot atata sentiment.Sa nu mai vorbim de torturi. Ii urma in final sfatul,folosind vraja scourgify pentru a curata bucataria si,defapt,intreaga lor casuta improvizata. Apoi isi dadu jos sacoul,care era defapt cel mai murdar si-si curata mainile si fata. Acum arata putin ravasit,dar inca destul de capabil sa continue razboiul cu mica vipera. Era 1-0 pentru el,deoarece o murdarise,in cele din urma.
  - Stii,ii spuse el apropiindu-se de locul in care se afla ma intrebam care este Patronusul tau. Am vazut doar forma de animag.
  I-ar fi fost mai usor sa afle daca era o vipera cu adevarat sau doar o tipa care facea pe-a dura. Patronusul arata intr-o oarecare masura si comportamentul,sentimentele pe care vrajitorul le avea. Ii era mai usor sa interpreteze in functie de patronus,decat sa o supuna la o mie de teste psihologice.

-Patronusul meu a fost un sarpe, acum e un Phoenix, nu ma intreba de ce s-a schimbat, spuse Odette pe un ton rece prinzandu-si parul intr-o coada.
Se aseza inapoi pe canapea si isi puse coatele pe genunchi sprijinindu-si capul in palme. Nu era sigura daca vroia sa ii spuna lui Carsten de ce i se schimbase patronusul sau daca trebuia sa ii spuna. Trebuia sa ii spuna era fratele ei pana la urma si totusi avea o mare retinere. Nimeni nu stia de ce i se schimbase patronusul si nici macar ea nu era sigura. Isi intoarse privirile spre Carsten si deschise gura sa spuna ceva dar se auzi un zgomot afara.
-Ai auzit zgomotul ala? intreba Odette ridicandu-se si in acelasi timp scotandu-si bagheta din buzunar.
Iesi imediat din cort si isi aprinse bagheta, dar nu zari nimic. Incepu sa tremure din cauza frigului si din cauza faptului ca era in tricou, insa inainte putin printre copaci vrand sa se asigure ca nu era nimic acolo.
Fara sa isi dea seama ajunsese destul de departe si cortul nu se mai vedea. Auzi un marait si inghiti in sec incercand sa nu tipe "ca o muiere". Incepu sa alerge printre copaci fara sa se uite inapoi, lovindu-se de crengi si impedicandu-se de radacinile groase ale copacilor.
Nu se opri pana nu ajunse in bratele lui Carsten tremurand din toate incheieturile. Tipa scurt cand auzi pe cineva dregandu-si vocea in spatele ei si il stranse pe Carsten si mai tare.

• Nici nu apuca sa spuna ceva ca ea si zbura afara din cort. Tipic pentru un Malfoy sa se dea mari luptatori. Stia insa ca avea sa se intoarca la el in clipele urmatoare. Astepta cateva minute dar nici urma de Odette asa ca iesi dupa ea,strigand-o. Era destul de intuneric iar vazul nu era simtul lui cel mai bine dezvoltat. Auzul si pipaitul pe de alta parte... Asa ca nu ii fusese greu sa auda pasii ei si pasii altor creaturi. O auzi alergand inspre locul in care se afla iar cand o prinse in bratele lui,ii spuse:
  - Trebuia sa tipi ca o muiere,draga mea. Data viitoare s-ar putea sa-ti crape inima in tine de frica,daca nu tipi. E noapte,daca tipai as fi ajuns mai repede la tine. Copil nebun!
  Termina destul de repede cu dojeneala,privind in urma ei. Nu se speriase de cineva sau ceva daca nu ar fi existat. Nu aprinse bagheta pentru ca nu vroia ca inamicul,oricare ar fi fost el,sa afle ca se apropia de el. Te simt,nenorocitule.. sopti el,apropiindu-se de locul in care se afla respectivul.

Odette inca il mai tinea pe Carsten de mana incercand sa isi stapaneasca tremuratul.
-Nu eu sunt ala nenorocit, avand in vedere ca te dai la iubita mea, spuse o voce extrem de cunoscuta pentru Odette.
-Ce naiba cauti aici? Se de ce naiba m-ai speriat in halul ala? Chiar trebuia sa te dai drept un animal care era gata sa ma sfasie? intreba nervoasa.
Fred iesi de dupa copaci cu o fata absolut nevinovata spunand ca el nu incercase sa o sperie si ceea ce o speriase defapt pe Odette era un lup dar avusese grija de el apoi incercase sa o prinda si sa ii spuna sa se linisteasca.
-A, si sunt aici pentru ca sumpa ta mama m-a rugat sa vin. A spus ca vrei sa imi spui ceva, spuse baiatul privindu-o rece.
Vru sa il intrebe care era problema de o privea asa dar se abtinu cand se uita in jos si vazu ca il tinea pe Carst de mana.
-Asta nu e, deloc, dar absolut deloc ceea ce pare, spuse repede viperina.
-Aha, mormai Fred intrand in cort.

• Cand il vazu pe Fred nu putu decat sa rada. Tampitul lumii era prezent,yupee. Nu putea decat sa fie cel mai fericit om. Nu ii venea sa creada ca mama lor era de acord cu prietenul lui Oddy. El unul n-ar fi fost. Era urat,prost si plin de sine. Poate ca era el prea exigent,poate nu-l cunostea indeajuns dar oricum o speriase pe Odette si asta insemna ca facuse o tampenie cat el de mare. Ii facu semn surorii lui sa stea linistita apoi se duse dupa Fred.
  - Deci ai fost chemat aici pentru a afla ceva.,incepu Carsten
  - Exact,cap patrat cu fund de borcan in loc de ochelari.
  - Doamne,daca Odette n-ar fi sora mea,ti-as..
  Carsten ridica mainile,indreptandu-le catre gatul lui dar se opri cand o auzi pe Odette intrand in cort. Genial. Aveau sa stea acolo,ei trei,dragii de ei. O noapte intreaga. Oricare cuplu,cu exceptia lui si a Nataliei ii dadeau o stare puternica de scarba. Dragostea era ingrozitoare,daca nu o traiai tu.

De parca ea ar fi placut-o in mod special pe Natalie...
Intra in cort dupa Fred si se aseza pe canapea langa el privindu-l pe Carsten cum intra in cort.
-Am auzit eu bine, cuvantul sora? intreba Fred uitandu-se la Carsten.
-Da, raspunse Odette repede pentru ca nu vroia sa il auda pe Carsten spunand ceva ironic. Avem aceeasi mama, adauga apoi viperina pentru a fi mai explicita.
-Pai si cand aveai de gand sa imi spui? intreba Fred confuz.
-Azi am aflat si noi, chicoti Odette.
Se uita apoi la Carsten care statea in picioare uitandu-se la ei. Odette incepu sa rada.
-Carst, sa dea naiba sa ma ridic la tine! Stai jos, nu te mancam si nici nu suntem obsedati unul de altu ca sa crezi ca am sta lipiti toata ziulica, spuse Odette dandu-si ochii peste cap.

• In urma cu cateva saptamani Odette ii spuse ca Natalie era cam grasuta si ca radea cam malefic. Trebuia sa se razbune acum,sa apere onoarea femeii iubite care acum probabil statea tolanita in pat,mancand intr-una si gandindu-se la copilul ce avea sa vina in curand pe lume. Si eventual la iubitul ei,dar.. In fine,important era ca tipul ala il enerva.
  - Nu stati lipiti? For God's sake,sa aduca cineva super glue daca vrem s-o mai maritam pe sor-mea.
  Ranji satanic apoi clipi des,ca o fetiscana nevinovata,in timp ce se aseza pe canapea,la o distanta usor considerabila fata de amandoi. Nu vroia sa se trezeasca batut mar in urmatoarele treizeci si ceva de secunde. Nu de alta dar nu i-ar fi placut deloc sa aibe jumatate de fata vanata.

Viperina stranse din pumni incercand sa nu sara pe el si sa il ia la bataie. Cat timp Fred isi intoarse capul spre usa bucatariei Odette se uita la Carsten si isi trecu degetul aratator de-a lungul gatului sugerandu-i ca era mort. Fred deschise gura pentru a spune ceva dar o inchise la loc cand intalni privirea lui Carsten. Odette ofta si o tacere stanjenitoare se asternuse.
-Carsten, ma enervezi cumplit, spuse Odette printre dinti la un moment dat pentru ca nu mai suporta tacerea.
-Calmeaza-te, spuse Fred plictisit.
Fred o cunostea mult mai bine decat o cunostea Carsten si stia ca ceea ce spusese nu facea decat sa o enerveze mai tare si tot ce isi dorea Fred in clipa aia era sa il vada pe Carsten cum se chinuie sa scape de furia viperinei.

• Isi dadu ochii peste cap si isi aprinse o tigara,luand sticla cu Jaggermeister apoi parasi cortul,spunand ca vroia sa stea putin timp singur. Cel mai bun amic era paharul si tigara,un lucru absolut normal pentru unul care crescuse langa un tata alcoolic si care intrase el insusi de cateva ori la dezalcoolizare si la ospiciu. Poate ca Fred i se parea un tip rau fiindca era independent si rebel,versiunea lui mai tanara,intr-un fel.
  Dupa cateva minute bune de gandit si baut alcool,se ridica de pe zapada,intrand inapoi in cort. Ochelarii ii cazura de pe ochi iar mandibula se desprinse de maxilar. Aproape ca scapa sticla de Jaggermeister din mana iar tigara ii atarna in coltul gurii.
  Super glue?