Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ Crazy Sexy Wild

Anyone

• Tarziu. Era tarziu, luna deja se asternuse peste cerul instelat si frigul se pusese deja peste tinut. Se simtea ca venise toamna, ploile erau din ce in ce mai dese si scoala incepuse, ceea ce nu iti dadea un prilej de bucurie chiar la maxim, inafara de faptul ca iti revedeai colegii de clasa, de catedra in cazul cercetasei. Insa, asa era viata, o continua munca. Caci dupa ce terminai scoala, trebuia sa-ti gasesti de servici si apoi sa-ti continui etapele vietii. Sa le iei rand pe rand si sa iti faci un trai de viata cat mai bun, tie si familiei tale.
  
  Julieta asa gandea, insa isi scutura capul repede pentru a reveni la realitate. Isi sufleca manecile de la bluza insa puse rapid roba pe ea, cea de la Cercetasi. Era imbracata destul de subtire, avand in vedere ca afara era frig si probabil erau doar cincisprezece grade. Tinuta ei era alcatuita dintr-o pereche de blugi albi, botinele cu toc nu foarte inalt, o bluza si roba de la Cercetasi peste. Isi umezi buzele si isi puse mainile in buzunar jucandu-se cu o piatra cu piciorul, o dadu dintr-o parte in alta si aproape se izbi de cineva. Ridica privirea doar, tresarind scurt.

• Cum putea cineva defini cuvantul tarziu? Era doar timpul. Limita. Pentru el nu exista cuvantul acela. Il auzise de multe ori la parintii lui, dar nu-l folosise de prea multe ori.
  Toamna venise asa de repede. Isi aminti cat tanjise dupa venirea verii, iar acum era toamna. Era un pierde-vara. Acasa, in Germania, isi petrecea timpul numai pe aleile dintre casele gigantice, aruncand pietricele in garduri sau desenat pe asfalt, cu creta, diferite planuri de evadare. De foarte multe ori, cand era de-o schioapa, isi planuise sa iasa din casa noaptea, dupa ora de culcare. Insa nu reusea, deoarece Parintii sai, fiind vrajitori, pusesera diferite vraji care sa-i anunte cand el iesea din camera.
  Expira fumul dens, aproape alb, deschizand ochii. Aleea Nocturn ii era ca si un loc de munca. Acolo isi primea banii pentru crimele bine desfasurate. Putea spune ca chiar se pricepea. Era un geniu. El nu avea nevoie de asi, fiindca era deja unul. Cel mai mare. Putea ucide o persoana in cincisprezece moduri diferite, fara a lasa urme, fara a fi prins, fara vreun regret.
  Se izbi usor de ceva. De fapt, de cineva. Isi cobori usor privirea, incercand sa detecteze persoana. Fu nevoit sa-si aplece barbia destul de mult pentru a o vedea pe fata bruneta, ce-i ajungea abia pana la piept. Era.. atat de scunda, micuta, cu ochii verzi stralucind in lumina oarba a felinarului. Se indeparta cativa pasi, scotand tigara din gura, zambind.
  "Buna seara!" Desi nu era sigur ca doza sa de politete va fi intoarsa in acelasi mod, zambi. Un zambet putea insemna orice.

ooc: Gulu, sper ca nu e vreo problema.. adica, stiu ca scrie Anyone, dar poate te asteptai sa posteze altcineva. :>

• Isi puse ambele maini la ochi, frecandu-i incet pentru a vedea persoana mai bine. Ceea ce era drept era ca tipul era inalt, poate cu doua sau un cap mai inalt ca ea insa avea trasaturi bine conturate si ochii mari si accentuati, ceea ce o facu pe cercetasa sa zambeasca. Se dadu cativa pasi in spate incruntandu-se cand auzi vorbele lui, spera doar sa nu-i vorbeasca cu "dumneavoastra" altfel si-ar fi primit doza de vorbe pe azi, desigur ca cercetasa glumea insa i-ar fi placut sa vada reactia lui la chestia asta. Dadu usor absenta din umeri si zise:
  
  - Buna si tie, scuza-ma..pentru ca m-am bagat in tine, eram distrasa in gandurile mele! Murmura ea in cele din urma cu o dara de nevinovatie, insa acum asta era. Incepea sa creada ca devenise un obicei pentru ea sa se izbeasca de persoane, mai ales de barbati sau baieti. Insa in cazul de fata nu ii dadea la tipul asta mai mult de douazeci de ani, poate nici atat, vreo nouasprezece. Insa cine stie cat era ea de buna la ghicit, deobicei nu le nimerea din prima insa ii era totuna. Nu o interesa varsta, ii intinse mana prieteneste, zicand:
  - Julieta.

Occ: No problem >< macar a scris cineva )...Continua doar Louis de aici

• "Louis. Incantat!"
  Oare domnita aceea se astepta la ceva pozitiv din partea lui? Adica, el era un simplu Devorator. El nu prezenta decat acele trei sentimente banale. Curaj, mandrie si, spre uimirea lui, in momentul de fata.. interes. Restul era numai plamani fumegand si drogul acela bine cunoscut. Cu tigarile sale cu tot.
  
  Duse tigara la gura, tragand inca doua fumuri, dupa care arunca tigara.
  Chipul Julietei era atat de elegant. Tipic femeiesc. Trasaturile sale insa.. aspre, nu foarte elegante, pur germane. Expira plictisit fumul, in lateral pentru a nu-i-l sufla in fata fetei.
  Ar fi ispitit-o. Era micuta, parea inofensiva. Ii amintea de Scufita Rosie. Iar el juca rolul lupului. Intamplarea facu ca ei sa se intalneasca pe Nocturn si nu intr-o padure. Pacat. I-ar fi stat bine in rosu fetei, avand in vedere ca avea ochii verzi. Ca ai sai. Toate fetiscanele pe care le cunoscuse pana atunci, in Londra, avusesera ochi verzi. De ce? Era destinul.. sau o simpla coincidenta?
  "O domnita incantatoare ca tine intr-un loc infect ca acesta. Cum e posibil?"

• Louis, deci. Isi musca buza inferioara si apoi il analiza pe tip din cap pana in picioare. Putea spune ca o atragea fizic, insa nu stia daca si mental caci din cate parea era genul de barbat indiferent, care daca intalnea pe cineva in drum nu ii pasa daca conversa sau nu cu el. Nu putea zice ca ii placeau astfel de oameni insa nu o deranja sa converseze cu ei, isi sufleca manecile de la bluza aceea si dadu cu tocul in pamant, din greseala desigur si apoi pe buzele rosiatice ii aparu un zambet larg insa in acelasi timp misterios.
  
  Se dadu cativa pasi in spate si incerca sa nu se inece de la fumul de tigara, indeparta cu mainile fumul din jurul ei si zise:
  - Scuze, nu suport fumul de tigara. Mormai ea si apoi inspira aerul adanc si rece multumita ca fumul disparuse, niciodata nu agreease fumul de tigara desi ambii ei parinti decedat fusesera fumatori inraiti. Isi ridica privirea catre barbat cand il auzi si si-l imagina ca..personajul negativ dintr-o poveste care voia sa sara la atac, insa prea multe filme in capul ei se desfasurau in momentul acesta.
  -Insomnia, noaptea ma relaxeaza mereu si in plus mereu dau peste cineva pe Alee in fiecare seara, corect, nu? Am dat peste tine. Noroc sau ghinion, Louis?

• Noroc? Ghinion? Acelea erau doar superstitii. Niste prostii, create doar asa din lipsa de ocupatie. Pentru a prosti omenirea. aca ziua lui mergea bine, era okay, daca mergea rau.. era doar omul nepotrivit, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
  
  "Intanplarea facu. Nu pot spune ca sunt ghinionist ca te-am intalnit pe tine, aici,"incepu el, trecand degetele sale scheletice, reci, pe obrazul fetei.dar nici ca sunt norocos."
  
  Isi retrase brusc mana. O privi in ochi acum. Fiind destul de serios. Chipul sau putea fi o minune a lui Dumnezeu uneori. Un chip de inger. Insa, ce se ascundea defapt sub acel chip? Raul intruchipat. Diavolul? Nu. Doar carne. Umanitate.
  
  "Presupun ca o plimbare nu strica nimanui. Asa-i?"Ii oferi bratul sau. Impreuna cu antebratul, umarul si restul corpului. Voia sa faca o mica plimbare in lumina felinarelor. Ca un nebun. Cu o fetiscana langa el. Asa cum facuse odata.

• Isi arcui o spranceana, tipul asta parea genul care purta o masca, insa nu era atat de diferit pe dinafara cat si pe interior. Nu-l puteai numi "cameleon" pentru ca pana acum purta aceeasi atitudine politicoasa, insa cine stie ce se ascunde dupa masca fiecarui om. Ca sa recunoastem, fiecare persoana, vrajitor, Incuiat are o anumita identitate secreta care iasa la suprafata odata si odata.
  
  - Aham, sa fie cum zici tu, Louis. Murmura ea in cele din urma, se parea ca el era o mediocritate intre diavol si inger, nu era nici prea bun dar nici prea rau. Si aici nu vorbim de fizic, caci fizic arata al naibi de bine doar ca ea aprecia mai mult la un barbat atitudinea, puteai sa fi rupt din soare si cu o atitudine de iti venea sa te dai cu capul de pereti, intalnise astfel de persoane si se lepadase de ele repede.
  
  Lua bratul tanarului si pornira la pas lent, iar ea in cele din urma isi indrepta privirea catre el zise:
  -Miscarea nu strica nimanui, chiar face bine. Si ia spune..Louis, de unde provii tu? Stai stai, sa ghicesc..Germania?

• S-ar fi oprit, aruncandu-i fetei o privire ciudata de-a lui, insa continua sa mearga, aproband din cap.
  " Germania. "Iar ea era cumva din Londra? O englezoica pura, oare? Putea simti asta prin felul in care sangele ii curgea prin vene. O metoda ciudatica, intr-adevar.
  
  Nu era foarte mandru de originea sa. Ar fi vrut sa se fi nascut in Dublin sau poate in Franta, dar nu in Germania. Desi inspira putere, lui ii inspira prostie. Isi privi pasii apasati, lenti, simtind frigul facandu-si prezenta pe obrajii sai, care devenisera rosii acum. O privi cu coada ochiului pe fata, intrebandu-se daca era singura la parinti, daca avea iubit, daca era o fire impunatoare sau doar o fetita naiva, daca era Devoratoare sau Ordinatoare.
  
  " Pot sti ce te tine departe de aici? " intreba Louis, adresandu-i-se fetei, imediat ce observa ca aceasta nu mai scoase niciun sunet. Cand se izbise de el ii spusese ceva de niste ganduri. Avea probleme? Louis putea da dovada de cavalerism uneori, oricat de narcisist era. Putea fi tandru, poetic, dragastos, romantic. Toate acestea pe langa faptul ca era un criminal necunoscut; inca.

• Ah, deci era cat de cat buna la ghicit. Ii ghicise din prima accentul, chiar daca probabil nu isi dadea seama la orice persoana. Statu sa-l analizeze pe tanarul de langa ea timp de cateva minute bune, poate si acum facea asta in gandul ei. Nu il cunoscuse pana acuma, putea sa spuna ca era o persoana de treaba insa nu stia ce se afla sub aceasta masca politicoasa si faptul ca era un cavaler innascut. Invatase sa nu se mai increada in barbati si mai ales la cei care ii cunoscuse asa din intamplare, oricum avea sa afle pe parcurs daca trebuia sa se increada in el sau nu.
  
  Isi atinti ochii albastri spre el si ii facu mari pentru ca apoi sa isi dreaga glasul si zise:
  -La ce te referi cand spui "departe de aici"? Murmura ea in cele din urma neconvinsa de vorbele lui, stia ca barbatii vorbesc codat si ca trebuie sa le raspunzi tot asa insa acum chiar nu avea chef de descifrat cuvintele unui barbat care il intalnise pe strada. Cu coada ochiului inca il privea, nu ii stia povestea insa poate voia sa o afle, sau poate voia ca el sa i-o spuna.

• " Esti departe de mine. Nu fizic ci.. cu gandul. Ca si cum o influenta rece fara o forma anume te tine intr-un univers ciudat. La ce te gandesti, daca imi permiti sa intreb."Din nou devenise poetic? Dar mai bine facea daca nu scria aceea carte. Chestiile acelea il faceau prea dulce, prea romantic. Cand el defapt era un criminal. Unul cu acte in regula. Un Devorator. O trase pe Julieta pe o alee secundara, pe care nici nu o cunostea, deoarece el venea numai pe aleea principala.
  
  "Stii, te vad o fire mica, firava, pierduta printre altele sute de mii, intr-un peisaj alb-negru inconjurat de cladiri inalte; Insa, din motive necunoscute, la un moment dat te ridici, te ianlti la cer. Calci in picioare unele persoane, iar pe celelalte le ajuti sa se ridice de la pamant. Ca o justitiara. O razboinica. Un lider adevarat. Imi poti spune daca ai invatat la Hogwarts, si daca da, la ce casa ai fost ?"O privea calm, bland, specific lui, oprindu-se brusc in fata unei cafenele inca deschise. Luminile erau aprinse, iar barmanul era inca acolo, servind alti cativa clienti. Deschise usor usa, invitand-o inauntru. Nu se serveau ceaiuri acolo. Era Aleea Intunericului. Se serveau, cel mai probabil, bauturi alcoolice.