Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Cu tine de Craciun

For Sasha

Simti cum fiecare farama de control ii scapa si cum incepe sa se invarta camera cu ea, in momentul in care ii cazu in brate. 
Inchise ochii incet. Ura din tot sufletul sa fie atat de  vulnerabila, cu atat mai mult fix in fata lui, dar nu-i mai pasa. 
Se trezi dupa o vreme, putin in alerta, incercand sa distinga imprejurimile printre ochii abia deschisi in intunericul sumbru. 
Simti sub palme materialul moale al patului si fum de tigare dar nu scoase nici un cuvant.
Deci o prinsese, pana la urma. 
Lasa capul la o parte dupa doua secunde, nevroind sa ii spuna nici un cuvant. Statu acolo pur si simplu pe pat inchizand din nou ochii.

Focul care ardea in soba dadea de gol faptul ca el inca ramase pe acolo, eliminand temperatura glaciara care ii placea lui in mod normal si aducand casa la un nivel suportabil pentru un om. Daca ar fi lasat-o pur si simplu, o gasea inghetata a doua zi. Ura sa fie grijuliu cu ceilalti, nu ii statea in fire sa ii pese de cineva, dar isi dorea sa afle mai mult, isi dorea sa stie ce fel de creatura este pentru ca in fond, cine detine ingormatia, detine si puterea. Nu putea ramane indiferent la ceea ce se intamplase, nu putea admite ca ar avea o eventuala slabiciune la ceva substanta, ca ar putea atenta cineva la viata lui. Zambi ciudat si arunca o privire spre ceas. Nu putea spune cu adevarat ca era viu. Fizic vorbind, era mai mort decat mortii. Fusese transformat in vampir dupa ce murise deja de aproape jumatate de ora, cand inima incetase sa ii mai bata desi trupul ii purta inca o anume caldura. Daca ar mai fi asteptat inca jumatate de ora, nu ar mai fi putut fi transformat si ar fi fost cu adevarat mort. Sentimental vorbind, se asteptase ca luand forma cea mai damnata dintre creaturi sa isi piarda capacitatea de a simti, si asa slab dezvoltata in timpul vietii. Si totusi era acolo, asteptand sa zica ceva viperinita, ceva care sa il determine sa nu plece, simtind-o ca nu mai era asa adormita pe cat vroia ea sa para.

Ii putea simti prezenta in camera iar asta o determina sa se ridice, fie si numai sprijinindu-se in maini, doar pentru a nu se mai simti atat de vulnerabila.
Vazand focul arzand in semineu, se ridica cu totul intr-un final si se indrepta agale spre el, privind direct in flacari, incrucisandu-si mainile la piept.
"Deci m-ai prins pana la urma...." Lasa sa ii scape soptit cu un oftat privind in continuare in flacarile ce ii faceau ochii sa sclipeasca de parca ar fi fost de sticla.
"Se pare ca ai totusi ceva suflet in cochilia aia pe care o numesti trup." Adauga rece, privind spre el.

Nu ii dadu alta atentie domnitei, pentru moment, privind neatent pe fereastra, simturile fiindu-i insa concentrate instinctiv asupra ei. Inhalase adanc in piept fumul de la ramasita de tigara ce o mai avea printre degete si tusi scurt fiind evident deranjat de mirosul de lemn ars din incapere. Avea multe de facut in acea seara, nu isi mai permitea sa piarda timpul cu acea pustoaica. Daca ar fi fost interesata de o eventuala colaborare, l-ar fi cautat cu siguranta, daca nu c'est la vie, nu toate personajele aparute in viata lui au fost neaparat si productive, si doar una singura a reusit sa il citeasca cu adevarat. Rotindu-si ochii prin camera, dadu cu piciorul intr-un cufar rasturandu-l zgomotos in pozitia optima pentru a se putea aseza pe el. Nu mai era necesar sa pastreze linistea pentru ca viperinita adormita isi terminase somnul de frumusete.
Rase putin ironic la afirmatiile ei, fixand-o cu privirea in semiintunericul din camera. Desi era redusa vizibilitatea din cauza fumului dens produs de focul din semineu, plus tigara lui si intunericul care se lasase afara, totusi ii putea observa fiecare trasatura a fetei, fiecare mimica, fiecare fir de par care ii cadea peste fata. Nu prea ii placeau astfel de personaje, care incercau sa vada ceva bun in el, pentru ca orice facea el era instictiv, o facea pe moment, nu ii pasa de consecinte si nu il interesau pentru ca pana la urma era mort, ce suflet poate avea cineva fara suflet. Era absurda afirmatia ei.
"Deci, unde ziceai ca te-ai nascut?"

"In apropiere."

Raspunse scurt, privindu-l pentru o clipa, ridicand din sprancene impartial si coborandu-si privirea, cand lovi cufarul si se aseza pe el.
Ridica o mana peste cealalta dupa un timp si se scarpina, incruntandu-se in celalata directie, linistea apasatoare din camera nelinistind-o. Nu putea intelege cum putea fi atat de impartial, de..... linistit. Inspira adanc si cu un oftat isi scoase la randul ei o tigare din pachet si o aprinse, inhaland fumul gros. Se porni spre el fara graba si se opri milimetric in fata lui cateva secunde mai tarziu, expirand in sus fumul inhalat, foarte aproape de narile lui, privindu-l drept in ochi.

"Name it. Your price for showing me kindness."

Acea pustoaica cu siguranta nu avea ceva mai bun de lucrat decat sa ii incerce rabdarea la extrem. Sincer vorbind, singur era curios cat de mult i se pot intinde nervii, pentru ca in alte situatii similare, ar fi cedat demult si s-ar fi lasat purtat de dorinta arzatoare de a-i desprinde de trup acel capsor dragut care adapostea o mintiuca care i-ar fi prins bine in fractiunea pe care urma sa o intemeieze.
In calitate de tanar ce se gasea a fi, cauta in Deathly Hallows ocazia de a deschide o noua perspectiva, dincolo de impartitea limitata intre bine si rau care fusese realizata de Ordinul Phoenix si Devoratorii Mortii. Nici un om real nu poate fi incadrat in una dintre aceste extreme; el insusi, dedicat Intunericului cu toata fiinta sa, putea foarte bine sa se trezeasca si sa sara in ajutorul unei persoane pe care o considera loiala si merituoasa, in loc sa isi mute privirea si sa se gandeasca mai departe la vreun scop de dominatie a lumii. Planurile lui erau planurile lui, pentru care toti cei cu care se incurca erau niste pioni mai mult sau mai putin importanti, insa nu putea uita faptul ca dincolo de faptul ca erau pioni, erau niste oameni care la randul lor priveau alianta cu el ca pe un pas spre indeplinirea scopurilor proprii. La naiba si cu asta! Simtea ca se apropia din ce in ce mai mult de indeplinirea planului sau, iar asta il facea sa fie mai energic, mai nerabdator. Era aproape sigur ca nu avea sa iasa tocmai sanatos si intreg din povestea in care se aventura, insa avea vreo importanta? Se mai dusese el cu capul inainte spre moarte, a doua oara nu avea cum sa fie prea rau. In definitiv, nu lasa in urma doar o existenta de mancat, eliminat toxine si dat din gura degeaba. Se luptase prea mult ca sa nu lase nimic in urma. 
Scrasni usor din dinti, revenind cu atentia asupra fetei. 
"There is no such thing as kindness." ranji zgomotos si scurt fara sa o piarda din priviri. "Prefer sa ii spun colaborare. De aceea, vreau sa stiu mai multe despre tine, planuri de viitor, scopuri. Realizarile nu ma intereseaza. Vreau sa stiu cat de abitioasa esti"continua el plimbandu-si o mana prin parul ei, de la crestetul capului usor in jos pana la varfuri, "Cat de mult esti dispusa sa sacrifici...cine iti este prieten, cine iti este dusman", o mangaie cu varfurile degetelor pe frunte, apoi usor pe obraz si barbie si intr-un final ii scoase tigara dintre degete soptind. "Ascult" 
Erau foarte putine momentele in care sa fie atat de rabdator, insa raspunsul ei ar putea sa ii spuna daca a meritat tot acel efort, sau a fost inca o zi pierduta din eternitatea pe care o are in fata.

Rase cu toti dinti la prima lui replica. Se asteptase la asta. Cand ii facusese propunerea, stia ca baiatul era mult prea orgolios ca sa o accepte, preferand sa refuze o oportunitate cum se arata odata in viata decat sa recunoasca ca ar fi marinimos.
Ei. Sa ii se ceara orice. Riscase mult propunand-i asta, dar o facuse totusi, din plictiseala probabil, crazand in naivitatea ei despre el ca poate era mai mult decat un copil speriat. Mai mult decat un copil speriat care-si va parasi zona de confort si care ar fi renuntat la cunoscut in detrimentul necunoscutului. In schimb ii dezamagise asteptarile. Ce era si mai trist era ca nici macar nu avea idee ce piersuse, cand se fortase inapoi in cochilia lui, refuzand sa-si depaseasca condita si ceea ce singur se etichetase a fi. Totusi nu putea sa nu se simta prost ca il tachinase doar pentru a-si demonstra un punct de vedere. Era predictibil, deci. Se consola totusi cu faptul ca obtinuse o informatie valoroasa in ceea ce il priveste.
Dupa o vreme, rasul ii se transpormase intr-unul isteric ce aducea a nebunie. Se opri dupa un timp si-si sterse in batjocura lacrimile din colturile ochilor privindu-l, clatinand usor din cap.
Isi cuprinse trupul in maini si privi o clipa in jos, parand ca se gandeste la ceva,dupa care isi ridica din nou privirea la el.
"Ultima data cand am verificat nu eram la un interviu de angajare." Ii tranteste scurt, lasandu-si capul intr-o parte. Isi musca buza pe interior parca vrand sa para mai serioasa dupa care continua.
"Daca as fi stiut ca acesta era cazul iti aduceam un CV." Lua o pauza si trase aer in piept privind-ul pentru cateva secunde a consolare dupa care vorbii din nou.
"Am incercat o coloaborare, dar m-ai refuzat deja." Ii sopti in fata, buzele ei milimetric de ale lui, dupa care se departa cu gandul sa plece.
"Ambitie...." repetase injurand printre dinti a bataie de joc.

Ridica dintr-o spranceana, razand scurt cand o vazu atat de dezinteresata. Ori isi dorea sa se puna in genunchi in fata ei sa o implore sa poarte o discutie matura cu el, sau pur si simplu chiar nu avea nici un scop in viata care sa nu poata fi indeplinit doar de ea insasi. Nu vroia sa o forteze, pana la urma orice alianta sau prietenie trebuie sa vina din partea ambelor parti. Bine, prietenie era mult zis, dar totusi in orice fractiune trebuia sa existe incredere, daca nu una adevarata, macar una superficiala.
"Esti una din persoanele la care nu e clar daca sunt de partea binelui sau de partea raului. Imi dai impresia ca te alaturi doar celui care te poate pune intr-o pozitie pentru care sa nu fie nevoie sa te schimbi si care sa nu te ameninte in nici un fel." Zise pe un ton neutru cu capul usor lasat intr-o parte, neputandu-si controla zambetul usor stramb de pe buze. 
Se lasa de data asta usor pe spatele, privind tavanul. Nu era un loc chiar atat de rau, iar daca si-ar fi gasit mai multi recruti la Hogwarts, va fi nevoit sa tot faca vizite prin Hogsmeade. Dar avea nevoie de oameni seriosi, care au aceleasi idei de viitor, care isi doresc eliminarea cat mai grabnica din peisaj a celor care nu au nici o picatura de sange de vrajitor. Isi roti foarte usor capul de pe o parte pe alta, aparent absent intr-o destul de mare masura. Era in elementul sau, astfel incat relaxarea era vizibila si prin gesturi, dar si prin ton. 
"Si din pacate eu sunt foarte departe de portretul asta." Rase usor autoironic, revenind in pozitia initiala, privirea alunecandu-i fara sens de-a lungul umarului ei, apoi in sus pe o suvita de par bine pieptanata. Viperinita avea un caracter tipic casei ei, era absurda si indecisa, cine cui ii sugerase o colaborare? Nu prea ii placeau viperinii in general, si cand fusese profesor la Hogwarts nu ii simpatiza in mod special, majoritatea fiind impulsivi dar prostovani, putini, cei alesi, erau cu adevarat dedicati cauzei lui Salazar Slytherin si chiar sperase ca domnita ce tocmai se pregatea sa plece sa faca parte din a doua categorie. 
"Ar fi stupid ca acum sa ma apuc sa iti fac propuneri de aliante, nu?

Se opri in loc auzindu-l vorbind, neputandu-si stapani grimaza de pe chip. Nimeni niciodata, in viata asta, sau in celalata nu reusise vreodata sa o citeasca atat de perfect.
Nici macr gardienii ei, nici macar oricare alta fiinta apropiata sau nu, in existenta ei infinita. Pana si ei erau mirati.
Se intoarse cu uimire spre el, zambindu-i multumita intr-un final, scuturandu-si usor capul nevenindu-i sa creada, cu mainile incrucisate la piept.
Il privea dintr-o parte, nestiind ce sa ii spuna. Nici macar nu-si putea descrie exact ei insasi ce simtea in acel moment. Frenezie? Multumire ca cineva, in sfarsit, o intelegea pe deplin? La propriu!
Un lucru era cert, insa. Reusise sa ii starneasca din nou interesul. Mai ales ca se pretindea a fi diferit de ea.
"You are a very good judge of character"
Ii spuse in cele din urma, privind in jos, jucandu-se cu o mana peste celalata.
"Ce vrei de la mine cu adevarat? Lasa sa ii scape soptit dupa cateva minute, sprijinindu-se de primul perete, admirand tavanul.
"And cut the crap. Amandoi stim ca nu vrei o alianta. Nu in adevaratul sens al cuvantului, cel putin." Mai adauga, ochii ei fixati pe ai lui acum ca o privea.

Zambi ciudat cand ii auzi cuvintele, dezvelindu-si o parte din dintii de sus. Se ridica de pe cufar si veni incet inspre ea, parca masurand fiecare pas sa fie egal cu cel anterior. Putea desigur sa isi foloseasca viteza pentru a o surprinde direct langa perete, dar tocmai pentru ca ea stia ca el e un vampir, nu s-ar fi asteptat ca el sa mearga incet, adaugand mult mai mult suspans, lasandu-i timp sa se gandeasca oare care ar fi urmatoarea lui miscare. Isi scoase roba de pe el si o arunca pe pat, ceea ce se dovedi o idee buna avand in vedere ca era deja destul de incinsa camera, la fel ca nervii lor. Isi desfacu insesizabil nasturii camasii de la maini si isi sufleca mainecele.
"Cu adevarat?" intreba ironic cand ajunse milimetric langa ea sprijinindu-si mana stanga de peretele din spatele ei. Incepuse sa intre in joc, iar asta era tot ce vroia de la ea. 
Acea mica scanteie tensionata provocata de schimbul de ironii prin care se discuta, mai simplu, ceva extrem de obiectiv si logic: ce anume avea ea sa faca acum, ca se bagase vrand-nevrand intr-o poveste mult mai complicata o data ce va afla de faptul ca el era un Devorator? Ba mai mult de atat, era un Devorator care nu se mai supunea Lordului Intunecat. Dar nu avea nevoie doar acea situatie tensionata. Daca vroia sa o obtina intr-un fel sau altul de partea lui, lucru la care tinea foarte mult in acel moment, trebuia sa intinda coarda mai mult.
Isi atinse antebratul cu varful baghetei soptind "Revelio" iar Semnul Intunecat isi facu aparitia in toata frumusetea lui, chiar era magnific, nu putea sa conteste, insa cu o semnificate desarta pentru el deja de mult timp.
 "Hai sa sarim peste faptul ca eu pot sa te omor, sa te torturez sau orice alt scenariu amuzant iti mai poate trece prin minte. Tu poti sa ma tradezi sau poti sa fi de partea mea. Sunt la degetul tau mic."o provoca scurt, luandu-si brusc un aer de seriozitate, stramband usor din buze. 
Desi Devoratorii incercau sa fie cat mai discreti in legatura cu apartenenta lor acestei fractiuni, nu se oboseau deloc sa se ascunda atunci cand era vorba de tortura, subjugare si dementa in general. El in schimb nu se mai regasea de acea parte, dar viperinita va afla asta treptat. Trebuia mai intai sa afle cat de mult rezoneaza cu devoratorii, mai ales afland acum ca si el era unul dintre ei.