Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Culoarea Ochilor

Sincer, nu era chiar ceea ce ma asteptam. Orasul zumzaia la fel ca un stup imens de albine, iar fetele zambitoare ale cetatenilor ascundea legenda care persita in mintea celor de afara. Drumurile erau pavate in piatra plata, iar cladirile aveau in componeta lor mult lemn, totul era rustic si intr-un fel gri. Ma intrebam unde ne vom opri, dar arhitectura imprejurilmilor incuiasera intrebarile intr-o cutie lasandu-le sa putrezeasca acolo. Multe capete se inchinau in fata vrajitoarei in semn de salut fiecare cu popia-i masca zambareata. Vrajitoarea trece pe langa toate acele persoane, nici macar o privire scurata nu le oferea, doar trecea cu nepasare pe langa ei. In schimb eu le ofeream cate un zambet desii plecaciunile nu imi erau oferite mie.
Vrajitoarea se oprise in varful unui deal inalt inconjurat de copaci si alocuri de belti adanci. La sfarasitul potecii se redica o casa de lemn cu fundatia din piatra, parea sa fie o simpla casa de padurar sau de taran, dar chile din mana vrajitoarei aratau ca defapt este locuinta ei. Era un loc cu o priveliste mirifica, in spatele cladirii se intindea lacul care parea ca nu se mai sfarseste, doar un mic petec de pamant uscat se afla in mijlocul acestuia, iar in fata casei se vedeau acoperisurile orasului in mijlocul carora se inaltau turnurile unei biserici. Nu obsevasem pana acum desii nu imi venea greu sa cred ca exista un locas de credinta intre toti acesti slujitori ai diavolului, crucea din varful celui mai inalt turn afirmase faptul totusi ca este un locas sfant.
Se auzise un clinchet, urmat de un lung scarcait, se pare ca vrajitoare descuiase usa. Alergasem repede pana in pragul usii, nu vroiam sa o fac sa astepte, dar nici sa par obraznica si sa intru neinvitata. Vrajitoarea se intoarse si imi facu semn din cap sa intru. Isi daduse jos plelerina lasandu-si parul usor ondulat sa-i curga peste umerii ososi. Era inalta slaba, supla, parul ii acoperea tot spatele si o parte din piep. Avea un par de aur, in orice sens si figurat si propiu, parea atat de nepretuit. Ma simteam o uratenie pe langa ea, pe langa tenul ei perfect alb.
,,-Poti sa te uiti. E singurul loc unde imi permit sa-mi scoat pelerina.'' spuse aceasta indreptandu-se spre camera alaturata.
Am urmat-o cu pasi rapizi, cum am spus nu vroim sa o fac sa astepte. Camera in care am intrat parea a fi o bucatarie, o bucatarie rar folosita, puteam sa spun asta dupa mirosul sec si mesele curate. Bucataria mamei intotdeauna mirosea a mancare, intotdeuna gatea, iar eu intotdeauna voi iubi mancarea gatita de ea.
Usa se deschise iar in camera se prezentase o faptura de talie mica, cu corpul rotunjor avea la brau legat un sort care parea sa-i deie putina talie. se oprinse ma privi cateva secunde dupa care zambise larg umflandu-si obrajii rotunzi.
,,-Ai sosit Miranda. Cine e pitica?'' glasul acesteia era calm nici prea gros nici prea subtire, semna putin cu glasul mamei.
,,-Noua mea eleva. Fa-ne ceva de mancare, presupun ca moare de foame.'' era prima data cand vrajitoarea raspune cu mai mult decat doua cuvinte.
Adevarul era ca stomacul meu incepea sa faca simfonii, da imi era foame mai ceva ca la un urs dupa hibernare.
Vrajitoare iesise din camera , iar eu ca de obicei o urmam la fel ca si un catelus, de aceasta data parea sa fi mers afara in curtea din spate. Se oprinse la trunchiul unui pom inalt care parea sa aiba secole, imi dadusem seama dupa grosimea trunchiului si a crengilor. Se intoarse cu privirea spre mine facandu-mis emn sa ma asez pe o banca de lemn din stanga ei. I-am urmat repede oridinile asezandu-ma pe baca cu privirea indreptata spre ea.
,,-Vreau sa scri pe prima pagina tot ce iti voi zice.'' imi aruncase un carnetel dreptunghiular invelit in piele lucioasa cu o inchizatoare din metal perfec curat si stralucitor. ,,Vei scrie pe prima pagina exact cuvintele pe care ti le zic cu asezare in pagina pe care ti-o zic, intels?''
Am dat din cap in semn de da deschizand carnetelul, dar imi lipsea pana si cerneala.
,,- Anja, condei!'' porunci vrajitoarea pe un ton ridicat.
Servitoarea isi facu aparita dupa cateva secunde cu o pana alba si o sticluta mica de cerneala ca mi le daruise.
,,- Stanga sus Arianna Riddle, dedesubt Miranda de Benoit'' facu o mica pauza privindu-ma cum scriu.
Se pare ca ai mei m-au vandut cu nume cu tot, totusi numele ei ma pusese putin pe ganduri mai ales parte cu ,,de''. Singurul lucru de care eram sigura era faptul ca ,,Benoit'' este nume frantuzesc, dar habar n-am daca ea este fratuzoaica.
,,-Nu vei iesi din camera dupa miezul-noptii. Vei fi in camera ta exact cand ceasul bate ora zece noaptea si te vei trezi la rasaritul soarelui, adica la sase dimineata. Nu vei parasi casa fara permisiunea mea. Nu ai ce cauta in padure. Nu ai voie sa vorbesti cu nici un fel de persoana, nici macar cunoscuta. Cand nu sunt aici nu deschizi usa, o ti incuiata si nu parasesti casa. Daca auzi orice zgomot, sunet ignora-l, daca se repeta fugi la mine in camera. Daca vezi ca ceva misca vi la mine. Daca esti ranita, orice mica rana care imprasite sange sa nu te apropii de servitoare.Nu vei intra in biblioteca fara mine. Pivnita este strict interzisa!'' desii era multe regului ciudate pusese foarte mult accent pe ultima fraza spunand-o pe un ton inalt si impunator.
Aveam intrebari, dar probabil punerea intrebarilor este una dintre reguluile pe care le-a omis. Un miros imbietor de supa de pui iesea pe usa larg deschisa, stomacul meu raspundea cu zgomote lungi si dese. Desii vrajitoarea probabil isi terminase de spus toate cuvintele si stateam acolo degeaba, incercam sa opresc ragetele stomacului mei infometat.
,,-Gata masa!'' au fost cuvintele care m-au salvat, ii ramanea lung indatorata servitoarei.
Erau cuvintele care le rostea foarte des mama iar eu alergam spre bucatarie plina de fericire, dar niciodata nu ma gandeam ca vor suna atat de frumos.
Pentru prima data in viata intrasem in bucatarie cu pasi marunti si inceti, probabil faptul ca vrajitoare imi bloca calea era motivul, dar poate si faptul ca sunt intr-o casa straina. Servitoarea iesise din bucatarie lasadu-ne in compania doar farfuriilor. Nu-i simtisem lipsa supa de pui era delicioasa, nu mai buna ca a mamei, dar in aceste circumstante era cel mai bun lucru ca-l mancasem vreodata. Incercam sa infulec cat mai incet, imi vea sa mananc supa cu tot cu farfurie.
,,-Mai incet, maine o sa ai parte de micul dejun.'' raspunsese vrajitoarea modului meu arpoape animalic de a manca.
Ma oprisem si-mi indreptasem privirea spe ea, de abea daca lua cate o lingura, nu intelegeam cum putea sa-si tina stomacul sub control.
Terminasem mult mai repede ca si ea si trebuise sa o astept. Am stat la masa inca vre-o 20 de minute in plus pana ce a terminat si ea singurul lucru pe care puteam sa-l facem era sa sa mauit la apusul soarelui pe fereastra.
Servitoare aparuse din nou in pragul usii dupa ce terminasem amandoua mancarea.
,,-Anja, arata-i camera, eu ma duc pana in oras, ma intorc pana la miezul noptii.'' ultima parte suna-se ca si o avertizare la adresa servitoarei.
Totusi aceasta i-a raspuns cu un zambet larg si imi spuse sa o urmez. Ma condu-se pana la niste scari dupa care imi dadu-se instructiunile si ma lasa-se sa urc ingura. Etajul era un hol ingust cu trei usi, in fata si lateral. Dupa instructiunile servitoarei se pare ca usa mea era cea stanga iar cea din fata era biblioteca interzisa, ceea ce face ca cea din dreapta sa fie a vrajitoarei. Apasasem clanta si usa se deschise cu un scartait lung, cineva chiar trebuie sa repare usile acestea.