Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Cumparaturi buclucase

"-Felicitari, copii, ati facut o treaba minunata".
"-Asa este, suntem cu adevarat mandri de voi" spusera si Pestii.
"-Din pacate, noi va vom parasi acum, misiunea noastra de a va proteja s'a incheiat. Si nu uita, micuta Bell, daca vei avea vreodata nevoie de noi, sopteste'i insignei de diamant ce infatiseaza zodia Pestilor" spuse Racul.
Cele doua statui disparura cu un mic pocnet , iar cei doi ramasera in sufragerie alaturi de Rose si bunicii lor.
"-Copii, cred ca e timpul sa va culcati" murmura bunicul.
Rose casca prima, asa ca se indrepta cu pasi repezi spre camera de la etajul I. Bunicii urcara si ei treptele incetisor, dar Bell si Stefan ramasera in sufragerie.
"-Iti dai seama ca in ultimele 24 de ore am mers in Coreea si in Thailanda?" intreba Stefan, razand.
"-Mda, si ca aproape am murit" completa Bell.
"-Acum, avem toate oglinzile. Avem evantaiul di bastonul, ne lipsesc umbrela si ceasul" murmura Stefan.
"-Dar umbrela aceea era falsa, nu?" spuse Bell, amintindu'si de umbrela-portal.
"-Da, asa este, dar noi avem nevoie de cea adevarata" zise Stefan.
"-Intrebarea este, unde gasim noi o umbrela care sa fie cheia oglinzii de foc? Si un ceas care sa fie cheia oglinzii de pamant??" intreba Bell, usor exasperata.
"-Nu te agita asa, hai sa ne gandim" murmura baiatul.
Bell se ridica incetisor si merse la fereastra. Razele soarelui se inecau intr'un decor indigo, iar perdeaua de nori cenusii anuntau venirea noptii. Simtea nevoia unei guri de aer curat, dupa toate catacombele din Coreea.
Pleca afara, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Se aseza langa aceeasi tufa de trandafiri unde statu si ultima data, dar de data aceasta nu putu adormi. Ramase asa, intr'o stare de amortire totala, pana cand cativa stropi de ploaie o trezira la realitate. O data cu raceala picurilor nenumarate, lui Bell ii veni si rezolvarea solutiei misterului umbrelei. Fugi repede in casa, unde il gais pe Stefan asezat pe acelasi fotoliu, si se aseza langa el.
"-Stiu unde putem gasi umbrela!" zise ea.
"-Unde?" intreba Stefan, usor mirat.
"-Pai, ai nevoie de o umbrela intr'un loc unde ploua mult, nu? Si care e cel mai umed loc de pe Terra?" intreba Bell.
"-Pai, in India??" raspunse Stefan.
"-Stai asa" murmura Bell. Lua cartea de pe masuta de langa ei, pe care o citea bunicul in noaptea de dinainte de plecarea lor la Durmstrang si citi titlul de pe coperta:Cherapungi~polul ploilor. "Asta e!" spuse ea, victorioasa.
"-Ura, bine ca nu e Coreea din nou!!" replica Stefan, vesel.
"-Dar cum ajungem in India? Si cum ramane cu Hogwarts?" intreba Bell, inabunsindu'si un cascat.
"-Vorbim maine dimineata, acum hai sa ne culcam, Bellyshor, suntem obositi" propuse Stefan.
Mersera impreuna in camerele lor. Bell deschise usa incetisor, incercand sa nu o trezeasca pe Rose. Aceasta dormea linistita in patul ei, sforaind incetisor. Bell o inveli cu plapuma, dupa care isi lua si ea pijamaua de pe marginea patului. Albastra sopti ea, multumita ca bunica lui Stefan nu ii daduse una roz. Se baga sub plapuma, iar patul cald o purta pe bratele unui vis frumos.
Era din nou la Hogwarts, alaturi de prietenii ei, iar bunicul ii era profesor de Farmece. Totul era perfect, pana cand un nor de praf negru se abatu peste domenii, iar soarele slabit nu mai reusea sa aduce zambete pe chipul nimanui. Vazand ca intunericul persista, bunicul veni intr'o seara in camera lui Bell din Turnul Cercetasilor, si ii spuse:
"-Bellyshor, orice s'ar intampla, sa nu renunti la cautarea obiectelor magic. Pacea in intreaga lume depinde de tine si Stefan, fiti curajosi!".
"-Iti promit bunicule" sopti Bell, revenind in patul din casa bunicilor prietenului sau.
De dimineata, bataia razelor caldute ale soarelui o trezira. Se ridica putin ametita, si se uita spre patul lui Rose. Era gol!
"-Nu se poate asa ceva!!" tipa ea, coborand in fuga la parter. In bucatarie, Stefan si bunicii lui stateau la masa mare.
"-Rose unde e?" intreba speriata fata.
"-S'a intors la Hogwarts, iti transmite mii de salutari si imbratisari" spuse Stefan, zambind.
"-Nu pot sa cred, de ce nu m'ati trezit??" riposta Bell.
"-Era ora 4 dimineata abia am trezit'o pe ea" spuse bunica.
"-Haide, vin'o sa mananci si sa ne mai povestesti despre calatoria ce va urma in India" zise bunicul, cu un zambet jucaus..

"Daca mergem in India, ne va trebui multa rabdare si mult combustibil pentru masina zburatoare." glumi Stefan, si toti cei de la masa izbucnira in ras.
"Pe langa asta, ne-ar mai trebui si cateva indicii mai concrete. In orasul acela ar trebui sa fie cel putin 1 milion de umbrele." medita bunicul.
"Ar putea fi o cale sa aflam cateva indicii!" spuse bunica.
"Serios?! Cum?!" exclamara cei 2 copii intr-un glas.
"E foarte simplu! Sa mergem in gradina!"
Cei 4 se ridicara de la masa, iar bunica ii conduse in gradina plina de trandafiri, pana intr-un colt in care se afla un mic helesteu pe care nu il mai observasera inainte. In el se afla o stanca pe care se incolacea un trandafir catarator. Pe tulpina sa ca de iedera se aflau frunze mari si zimtate, de un verde intens si spini mari si ascutiti in culoarea fucsia. In varful stancii inflorise o floare de trandafir cu petale rosii, cu margini zimtate si tivite cu auriu, de forma unei flacari.
"Va prezint trandafirul indian Flacara-de-apa. Este cea mai rara specie din lume, cunoscuta de foarte putini vrajitori. Acesta este singurul exemplar din toata Marea Britanie. Nici macar Hogwarts nu are unul." spuse bunica.
"Si cum de eu nu l-am vazut pana acum?" intreba Stefan mirat.
"Pentru ca l-am protejat cu vraja Fidelius" explica batrana.
"Deci vom afla informatii de la un trandafir, la fel cum am aflat de la un clopotel de vant?" intreba Bell.
"Da, dar aici nu vom folosi farmece, ci doar tacticile de convingere ale lui Stefan." spuse bunicul.
"Adica vreti sa vad ce gandeste trandafirul asta? Nu pare prea dispus sa coopereze." spuse Stefan privind cu atentie floarea.
"Poate ca oglinzile vor fi de ajutor." medita bunica, intinzandu-i nepotului stativul de diamant.
"Sa incercam!" spuse Stefan si atinse floarea sub forma de flacara.
Oglinda de foc prisa pe stativ incepu sa straluceasca puternic. Dupa cateva secunde, Stefan spuse cu o voce mecanica:
"In polul ploilor, umbrela apara flacara ce macina sufletul celui mai mare crescator de trandafiri."
Pe masura ce Stefan vorbea, cuvintele sale apareau cu litere aurii pe oglinda de foc.
"Cel mai mare crescator de trandafiri?" exclama bunica.
"L-am cunoscut in urma cu 15 ani! De la el am trandafirul asta! Nu avem timp de pierdut! Trebuie sa plecam maine dimineata spre India!" continua aceasta.
"Cum facem asta? Tot cu masina zburatoare?" intreba Stefan.

"-Da, e cea mai buna solutie" raspunse bunicul.
"-Nu ar fi totusi mai bine daca am Aparea?" isi dadu Bell cu parerea.
"-Uhmm, e o idee foarte buna. Si ar lua si mai putin timp. Doar ca voi 2 sunteti inca minori" spuse bunica.
"-Dar putem folosi Aparitia Ingemanata" zise Stefan.
"-Asa e, cea mai buna idee" aprobara bunicii, zambind.
Se intoarsera in casa, invaluiti de ultimele raze plapande ale amurgului. Bell se opri pe treptele casei, lasandu'se furata de splendoarea peisajului pentru cateva minute: un cer azuriu lasa loc noptii intunecate, iar zimtii inghetati ai luceafarului maiestuos mijeau dupa o raza de asfintit.
"-Hai sa mergem, se raceste" murmura Stefan in spatele ei. Bell tresari usor, nu stia ca acesta era langa ea, dar aproba si intrara amandoi in sufrageria de la parter.
"-Deci, maine dimineata vom ajunge in India, mai precis in Cherapungi. Voi 2 trebuie sa va odihniti" spuse bunicul, trimitandu'i la culcare.
"-Bell, tu vei dormi tot in camera de la etajul unu" ii spuse bunica fetei, grabindu'i pe amandoi sa mearga sa se odihneasca.
Ajunsa in camera ei, Bell se intinse pe patul mare si comod, dezbracandu'se de puloverul gros pe care o obligase bunica lui Stefan sa'l imbrace. Era destul de placut, nu tocmai cald, dar prefera tricoul subtire din bumbac decat puloverul gros de lana. Un ciocanit slab in usa de trandafir o facu sa tresara.
"-Intra!" spuse ea, curioasa.
Stefan intra in camera, imbracat intr'o pijama albastra. Avea in mana cartea bunicului, despre Cherapungi.
"-Uite, am zis sa mai citim ceva de aici pana maine" sopti el, inchizand usa incetisor.
"-Buna idee, eu si asa nu pot dormi" spuse Bell, vesela.
"-Bunicii s'au culcat deja, dupa ce au verificat ca eu sunt in pat" zise Stefan, zambind.
"-Ciudat, la mine nu au venit" murmura Bell.
"-La mine da, si trebuie sa marturisesc ca a fost cam incomod pentru ca bunicul observa foarte bine diferenta dintre momentele in care dormi si cele in care esti treaz" adauga baiatul.
"-Ei bine, inseamna ca ai fost un actor talentat" il felicita Bell, razand.
"-Asa, sa vedem. Maine ajungem in India si mergem la prietenul bunicilor. Dup'aia ce facem?!" intreba Stefan.
"-Pai, probabil vom cauta indicii care sa ne conduca spre gasirea umbrelei. E obiectul oglinzii de foc, trebuie sa il gasim" spuse hotarata cercetasa.
Stefan lasa sa ii scape un mic cascat. Bell il privi pe furis, observand ca arata foarte obosit, iar chipul ii era aproape la fel de palid ca al ei.
"-Cred ca ar fi mai bine daca ne'am culca, e mult prea tarziu" murmura aceasta.
"-Vrei sa scapi de mine, nu?" intreba Stefan, prinvind'o dezaprobator.
"-Sigur ca nu, doar ca mai ai putin si ma inghiti" ii raspunse Bell, zambind jucaus.
"-Bine, bine, hai ca plec. Noapte buna" sopti el, dupa care iesi incetisor din camera. Auzi usa inchizandu'se cu un buf! slab, dupa care se hotari ca e vremea sa'si imbrace si ea pijamaua. Apoi se baga in pat, pironindu'si privirile in tavan. Esti o proasta, Bell, acum nu poti dormi si stai de una singura admirand frumusetea tavanului!!Se intoarse pe partea cealalta si se ghemui, incercand sa adoarma. Dupa cateva minute indelungi, somnul o imbratisa iar fata se lasa in mrejele ademenitoare ale unui vis frumos.
Dimineata veni mai repde decat se astepta, cu un soare stralucitor pe cerul scanteios. Bell deschise ochii usor ezitanta, vrand sa se culce inapoi. Hotari ca e deja prea tarziu, asa ca se dadu jos din pat si se pregati pentru calatorie. Cobori in cele din urma la micul-dejun, iar ajunsa in bucatarie observa ca toti erau pe punctul de a se aseza la masa.
"-'neata" murmura ea, slobozind un cascat.
"-Buna-dimineata, draga mea. Ai dormit bine?" intreba bunica, in timp ce o indemna sa ia un loc la masa.
"-Da, dar as mai fi dormit macar putin" se planse fata.
Mancara in liniste, dupa care mersera in curte.
"-Vom disparea toti 4 deodata. Tineti'va strans unul de altul" spuse bunicul, apucandu'i pe Bell si Stefan de incheieturile mainilor. Fata simtea sangele pulsand dureros sub forta incatusarii dar prefera asta in loc sa se rataceasca sau sa se sectioneze in timpul Aparitiei.
Dupa cateva minute de senzatie de ameteala si un vartej de culori, se trezira pe o straduta luminata vag de razele pranzului.
"-Iar diferenta de fus orar!!" spuse Stefan, zambind.
"-Sa mergem" ii indemna bunicul.
Ajunsera in fata unei casute cu un singur etaj, frumos impodobita cu trandafiri agatatori. Batura la usa, iar o voce pitigaiata le raspunse intr'o limba straina sa intre..

Cei 4 intrara pe usa, in frunte cu bunica lui Stefan. Intrara intr-o camera mare, in care razele de soare patrundeau slab prin ferestre, astfel incat nu se puteau deosebi cu exactitate nuanta in care erau zugraviti peretii, sau contururile pieselor masive de mobilier. Ferestrele erau larg deschise, iar prin ele patrundeau in incapere ramuri de trandafiri agatatori, ale caror flori multicolore atrageau instantaneu privirile vizitatorilor. In acea explozie de culoare se regaseau mai multe specii de trandafir decat in gradina bunicilor, dupa cum isi dadu seama Stefan, incercand sa ghiceasca in gand numele fiecaruia dupa tipul de floare.
In fundul incaperii, razele de soare luminau un jilt lucios de lemn, incrustat minutios cu motive florale, singurul obiect al camerei care se evidentia pe fundalul sters si intunecat.
Lui Bell si lui Stefan, furati de imaginea jiltului, le trebuira o secunda pentru a realiza ca in el se afla si o persoana (probabil chiar asta se urmarea prin pozitia acelei opere de arta in incapere)
De spatarul tronului se rezema un vrajitor batran, cu chelie, trasaturile fetei accentuate de o serie de riduri si cu o barba scurta, alba, aproape in culoarea perlei, care se evidentia pe nuanta mai inchisa a tenului si incadra perfect forma geometrica a capului. Desi expresia fetei nu sugera niciun sentiment, pe ea se distingeau ochii albastrii, patrunzatori, parca de copil. Vrajitorul, vizibil mai batran decat bunicii lui Stefan, era imbracat intr-o roba de culoarea limpede a cerului, cu trandafiri stacojii brodati la marginile manecilor.
Bunica lui Stefan i se adresa intr-o limba straina, necunoscuta de vreunul din cei doi copii, desi Stefan banuia ca este o limba de origine slava. Cei doi continuara discutia, timp in care nimeni altcineva nu indrazni sa spuna nimic. Discutia deveni, cu timpul, aproape soptita, ca un fundal muzical monoton. Se putea auzi sunetul petalelor unui boboc de trandafir deschizandu-se.
Intr-un final, aparenta tacere fu rupta de cuvintele in limba engleza ale...

Panza de tacere solemna fu intrerupta de cuvintele vrajitorului batran, care le facu semn celor doi copii sa se apropie.
"-Oglinda numai prin curaj si putere o veti putea gasi" glasui el, cu o voce ragusita. Ochii ii scanteiara pentru cateva secunde, in timp ce o analiza pe Bell. Aceasta ofta incetisor, aducandu'si aminte de chipul bunicului.
"-Curaj avem.." murmura Stefan, intrerupandu'i sirul destramat al gandurilor.
"-Va mai trebuie putere" concluziona vrajitorul.
Bell vru sa faca o remarca sarcastica, dar se abtinu. Batranul avea o postura mult prea inteleapta, si probabil nu s'ar fi simtit prea in apele ei.
"-..apa" sopti ea.
"-Vrei apa, draga mea?" murmura bunica lui Stefan.
"-Nu..aa, Stefan, ce'ar fi sa ne plimbam noi cat timp adultii se gandesc la ceva" spuse Bell, in graba.
Iesira in graba din casa, indreptandu'se spre gradina. Era plina de mii de specii de trandafiri, iar in fundul curtii se afla o fantana.
"-De ce mergem acolo?!" intreba Stefan, dar Bell continua sa mearga spre fantana.
Baiatul o urma in liniste, iar in cele din urma, cercetasii ajunsera la fantana. Suprafata lucie a apei reflecta perdeaua de lumina ce se cernea din inaltul straveziu al cerului, tremurand in unde mici, ca niste licariri de diamant.
"-Deci..ce legatura are apa?!" murmura Stefan.
"-Apa e cel mai puternic element dintre toate..poate infrage pamantul..focul..chiar si piatra" murmura Bell.
"-Si aerul?!" chicoti Stefan.
"-Aerul e neutru..el nu face nimic..nu poate sa actioneze..dar apa..apa e ceea ce ne trebuie noua!" murmura fata.
"-Adica?!" intreba Stefan.
"-Batranul a spus ca avem nevoie de curaj..si putere..apa e puterea!" murmura Bell.
Stefan zambi, luminandu'se la chip. Bell dadu din cap incetisor, asezandu'se pe marginea fantanii. Isi lasa privirile sa zboare peste frumusetea micutei flori asezate in centru.
"-Oare ar trebui sa chemam statuile?" murmura Stefan.
"-Te referi la Pesti si Rac?" replica Bell.
"-Dap.." raspunse baiatul, dar o strafulgerare de lumina il intrerupse.
Cele doua statui aparura in fata lor, spre socul fetei.
"-De fiecare data cand aveti nevoie de noi..vom fi aici" murmura Racul.
"-Deci, Bellyshor, aici prezenta, a spus ca apa este puterea!" anunta Stefan.
"-Nu focul, si nici pamantul.." inganara Pestii.
"-Aveti dreptate, copii..caci ce este apa pentru foc , mila este pentru suparare" murmura Racul.
"-Asta ce a fost?!" chicoti Bell.
"-Veti afla..cu timpul" raspunse Racul.
"-Dar acum..trebuie sa mergeti la batranul vrajitor..el va va spune unde o veti gasi" spusera Pestii.
Cei doi disparura, iar copiii ramasera usor dezorientati.
"-Presupun ca trebuie sa mergem inapoi" murmura Stefan, luand'o inainte.
Bell il urma in liniste, si curand ajunsesera in casa. Vrajitorul ii privi cu blandete, facandu'le semn sa se aseze pe scaunele din fata lui.
"-Deci?" intreba el. "Ati reflectat la ce v'am dat de gandit?" continua el.
"-Da..avem nevoie de apa" raspunse Bell, prompt.
Batranul o privi si zambi.
"-Zodie de apa" murmura el, cu mandrie..