Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Plimbare pe coridoare

Ma plimbam incet pe coridoarele de la Hogwarts. Mai priveam tablourile miscatoare si mai schimbam cateva replici cu acestea. Fredonam incet melodii diverse si imi aminteam povesti spuse de mama la culcare despre Harry Potter. Chiar tineam la Potter. Pentru faptul ca indraznise sa iubeasca altsfel invingand raul, pentru ce era el. Mi-ar fi parut rau ca el sa moara in lupta cu Devoratorii, dar dupa el urmeaza alti si alti eroi. Nu e singurul si nu va fi singurul. "Eroi suntem toti. Fiecare avem povestea si rolul nostru" mi-am spus eu in minte.
- Aimi Rawkuro! se auzi o voce vesela si binevoitoare. Ce mai faci?
- Oh, sir Nick! Bine, multumesc. Uite, ma plimb pe coridoare.
- Te avertizez ca mai incolo te asteapta Peeves.
- Multumesc de avertizare, am spus eu si am plecat mai departe.
In timp ce ma plimbam insistam sa pipai pereti, sa ma uit la candelabre, la ferestre, la tavan...la tot. La Hogwarts. El era casa mea, si fara Hogwarts as fi fost pierduta. Adoram sa ma uit la peretii din piatra si sa imi amintesc toate iesirile in noapte sau sa trec pe langa multe usi si sa imi amintesc de camera Necesitatii sau Oglinda lui Erised. Sau sa ascult plansetele lui Myrthle ca toti o urasc. Sa ma intalnesc mereu cu prieteni dragi care erau de oriunde. De la Cercetasi, Astropufi, ODS sau chiar Viperini. Pana la incidentul cu Potter, eram prietena cu multi Viperini. Acum toti au trecut de partea lui Voldemort si eram clasificati drept dusmani. Eu il uram pe Voldemort si pe Devoratorii sai. Din cauza unui anumit incident provocat de un Devorator inaintea pieririi lui Voldemort. De asta eram de partea lui Potter. Iubeam dreptatea si tineam la prieteni enorm, dar daca ei ma tradau, nu imi mai erau prieteni. In anumite privinte chiar semanam cu Harry. De fapt...la multe privinte.
Am continuat sa merg, nici eu nu stiu unde si sa ma uit la fiecare camera in parte, la ferestre, sa vad cum alti copii joaca Vajthat sau stau langa lac invatand sau discutand. Chiar mai vedeam persoane ce se indreptau spre Padurea Interzisa. M-a pufnit putin rasul. Era Interzisa degeaba. De cate ori nu fusesem acolo si apoi nu am patit nimic! Nu ma speriam eu de orice "catel" pe care il vedeam in Padure.
M-am oprit un pic si m-am uitat pe geamul fara sticla, asa mai mult in gol, gandindu-ma la diverse lucruri. Am oftat incet, foarte trista. Asta era ultimul meu an la Hogwarts, apoi eram obligata sa spun " La revedere, draga casa!" Vorba aceea: "Cand vulturul creste, paraseste cuibul" Dar eu nu doream sa il parasesc! Tineam prea mult la Hogwarts. Oare cum de timpul trecuse atat de repede?
Sortarea, primii prieteni, primele ore, primele aventuri nocturne...Parca totul se desfasurase intr-o secunda. Imi doream cu ardoare sa fiu din nou boboaca nedumerita cu Jobenul pe cap, sa fiu ratata care uita orice, sa fiu vesela sau serioasa, buna sau rea. Imi doream sa-l vad la nesfarsit pe Nick aproape Far' de cap, pe Filch cu mata lui nesuferita si chiar si de Peeves simteam un dor. Ma rog...nu prea mare, dar era ceva acolo.
- Aimi, idioata! Aimi, ciudata! Aimi, proasta! aparu lupul dupa un colt.
- Expelliarmus! am rostit indiferenta si l-am trimis pe Peeves la cativa metri departare.
M-am uitat indiferenta la locul unde acum cateva secunde era strigoiul:
- Nu mai sunt o proasta, Peeves! am spus mai mult pentru mine, pufnind incet. Oricum ii detectasem energia. Chestia asta ma ajuta foarte mult, mai mult decat Harta Strengarilor pe care o detinuse Harry.
Am simtit cum cineva se apropie de mine.
- Buna! Ce faci? intreba o voce cunoscuta.

OOC: Va rog nu scrieti replicile personajului meu. Multumesc

Mergea, mergea, nici ea nu stia une mergea. Dar mergea. Era in primul ei An si isi dorea foarte mult sa afle cat mai multe din secretele Hogwarts-ului. Coridoarele ascundea cele mai multe locuri secrete: pasaje, tablouri misterioase, pereti ciudati. Mister. Tot Hogwarts-ul era un mister, dar casa noastra, casa Vrajitorilor, unde toti facem primii pasi. Fata cerceta cu privirile tot, pana si colturile, absolut tot. Uitandu-se la tavan, vazu acolo ceva. Era o dara rosiatica, ruginie. Sange?! Sau doar rosu. Adnana se lua dupa ea. Dara parca nu se mai termina. Mergand, mergand, se izbi fara sa vrea intr-o fata din Anul VII de la Cercetasi. Nestiind ce sa spuna si ca sa nu para nepoliticoasa i se adresa zambind:
'Buna! Ce faci?'
Fata din anul VII, pe care aflase ca o cheama Jenny, ii raspunse zambind la salut. Se pare ca si ea se plimba.
'Scuze ca m-am izbit in tine, dar ma uitam dupa ceva..Adica, uita-te si tu la tavan! Dupa dara asta merg cam de 10 minute si nu se mai termina.'
Jenny se uita, curioasa, la tavan
'Daca tot te plictisesti, n-ai vrea sa ma insotesti sa vedem unde duce dara asta ruginie?'
Fata aproba din cap. Pornira la drum. Un drum lung sau scurt? Ei..asta vor afla mai incolo. Dupa aproximativ 5-6 minute ajunsera in fata unui perete. Acolo se termina dara, defapt isi continua drumul, daaar..dupa perete. Adnana se rezema de perete, suspinand
'Off..am mers at...'
Fata nu mai apuca sa-si termine fraza ca peretele se deschise si aceasta cazu inauntru. Peretele se inchise la loc si Jenny ramase singura pe hol. Dar oare unde ajunse Adnana?