Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Imprejurimile Hogwarts-ului
/
Padurea Interzisa
/
Dark Lord of the Ring
|
Dark Lord of the Ring
|
|
22 Jan 2011, 15:06
Post: #31 |
|||
|
|||
|
Cercetasa ramase socata, privind dezorientata in jur; mii de inele? De ce Porrin facuse atat de multe? Oare era doar o strategie, care sa le opreasca din cautarea adevaratului horcrux?! Nu trebuiau sa cedeze atat de usor.
"-Rosalie, daca e doar o farsa?!" sopti ea. "-Cum adica?" intreba tanara. "-Daca niciunul din aceste inele nu e adevarat" replica cercetasa. "-Iar inelul horcrux este ascuns mai incolo" ofta Rosalie. "-Exact" murmura Bell. "-In cazul asta..facem asa" spuse tanara. Intra din nou sub apa, si baga toate inelele intr'o punga mica, pe care si'o agata de talie; acum le aveau pe toate, dar nu aveau sa inceteze cautarile pana cand nu gaseau adevaratul inel. Bell era foarte sigura pe ea. Stia ca Porrin era inteligent, si nu avea sa'si lase o parte din suflet atat de aproape de tarmul apei. |
|||
|
|
22 Jan 2011, 15:52
Post: #32 |
|||
|
|||
|
Bell avea dreptate. Un lucru era clar: Porrin nu avea cum sa fi facut o asemenea greseala,nu ar fi lsat niciodata inelul atat de aproape pentru a putea fi descoperit. Cu siguranta voia sa ne induca in eroare,sa le luam pe acestea si sa plecam,insa nu aveam sa facem o asa imensa greseala. Inaintasem prea mult pentru a ne lasa cu una cu doua. Am zambit dupa care am rostit pe o voce clara si foarte hotarata:
"Bell,inelul acela nu este unul comun. Este ceva foarte deosebit. Sunt sigura ca daca il vom gasi nu va trece neobservat,nu vom avea cum sa nu ne dam seama care este. Este de un negru ca abanosul si transmite clar ca are ceva intunecat in el!" ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 15:56
Post: #33 |
|||
|
|||
|
Bell dadu din cap in semn de aprobare; mai mult ca sigur aveau sa isi dea seama cand vor gasi adevaratul inel. Asta daca nu se numara printre zecile care erau ascunse in mica desaga de la talia lui Rosalie. Nu se stia niciodata.
In schimb, frigul si intunericul se lasau din ce in ce mai jos. Bell avea senzatia ca fiecare gura de aer ii ingheta si mai mult fiinta, asa ca se scufunda deseori sub apa si cauta pe fundul lacului umbre ale inelului. Vroia sa se intoarca o data la castel, pentru ca nu mai rezista mult. "-Oare o sa'l gasim vreodata?!" mormai ea. "-Nu stiu.." ofta Rosalie. "-Cert e ca il vom cauta..pana il gasim..sau" incepu Bell, insa nu putu continua. "-..sau pana murim" sopti tanara, cutremurandu'se. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 16:08
Post: #34 |
|||
|
|||
|
Eram constienta de pericolul care ne pandea la fiecare pas pe care il faceam,fiecare gura de aer pe care o inhalam. Si Bell era constienta de acest lucru...Si doream sa ne intoarcem dar exact cum am spus la inceput si am tot repetat-o pe parcursul drumului prin apa: "Nu ne vom lasa atat de usor,nu pana nu vom duce lupta la sfarsit,vom triumfa sau..vom muri!". Cand mi-a venit in minte ultimul cuvant am tresarit din nou,un fior rece trecandu-mi pe spate,un fior diferit de cel cauzat de gheata din apa. Dar din pacate acesta era durerosul adevar. Speram sa fie prima varianta cea buna: sa se termine totul cu bine,sa gasim Horcruxul...Dar acest lucru nu aveam de unde sa il stim.
"Bell,mai putin...mai trebuie sa rezistam doar...putin!",incercam eu sa ii spun printre scrasnituri de dinti. Imi era frig si frica,iar aceasta teribila combinatie nu aducea nimic bun din urma.! |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 14:36
Post: #35 |
|||
|
|||
|
Cercetasa isi dadu parul ud pe spate; ii intra in ochi, si ii biciuia fata, o data cu vantul care se pornise din senin. Poate horcrux'ul simtea ca ele se apropiau; poate era in stare sa faca orice ii statea in putinta ca sa continue sa traiasca..sa nu fie distrus.
Bell intra din nou sub apa; era atat de rece, dar parca fara vantul de la suprafata era putin mai usor de indurat. Greul insa nu trecuse. Ci de abia incepea. Apa incepea sa se adanceasca, iar acum cele doua se vedeau nevoite sa inoate. Fundul lacului era mai departe de picioarele lor, lucru ce le speria si mai tare. Intunericul parea la randul lui sa le inghita in orice secunda; dar de ce sa lupti? De ce sa te straduiesti? Cercetasa avu din nou acel sentiment ca ar fi mai bine sa renunte la tot. Sa lase pur si simplu toate lucrurile in urma, sa simta imbratisarea blanda a apei glaciale si sa renunte la ultima gura de oxigen. Valuri de amintiri se pravaleau pe deasupra capului sau, tragand'o in mrejele lor pline de durere; nu mai iesi la suprafata. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 15:22
Post: #36 |
|||
|
|||
|
Frigul cumplit il simteam la fiecare pas pe care incercam sa il fac in apa,insa apa se adancea si am ajuns sa raman pe apa doar plutind. Nu stiam ce sa fac , ce sa spun, ma simteam atat de slabita. Voiam sa ma intorc la mal,dar sunt sigura ca nu as reusi sa revin nici macar daca as dori acest lucru. Toate oasele din mine nici macar nu le mai simteam,ma simteam ca ceva ce nu se poate misca,ma simteam doar ca un obiect care a fost uitat sau aruncat de cineva in apa. Speram doar sa se indure cineva de mine sa ma scoata,dar apoi mi-am amintit ca nu aveau cum,eram in mijlocul unei ape,nu mai puteam sa gandesc constient,eram singu..Bell! Unde e Bell? Dumnezeule,am incercat sa o strig si nu stiam unde este. M-am scufundat in apa de parca eram doar un corp uitat de lume,desi mort.
"Bell!",am tipat eu speriata. Cand am observat-o am ridicat-o la suprafata strigand-o din nou. speram sa isi revina curand. Totul era din vina mea: eu voiam sa venim sa cautam acel nenorocit de Horcrux'. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 16:49
Post: #37 |
|||
|
|||
|
Frigul disparuse; iar acum valurile de apa pe care le inghitise o purtau incet, dar sigur, spre moarte. Era atat de bine si placut; fara vantul glacial, fara rasuflarea neincetata a mortii. Era atat de usor sa renunti la viata. Sa te dai batuta in fata sortii. De ce nu facuse asta mai devreme? Nu avea sens sa continue..iar motivele pe care si le tot enumera in cap erau putine.
Si totusi..erau importante. Parca intr'un fel, o durea despartirea de prezent. Dar pe de alta parte vroia sa paseasca in nemurire..sa lase durerea in urma. Sa se intalneasca din nou cu Hayden..sa fie alaturi de el pentru eternitate. Sa nu mai simta teama, frigul, suferinta sau niciunul din aceste sentimente. Auzea cum cineva o striga; din ce in ce mai puternic. Si cum lumina care ii aparuse in fata ochilor incepea sa se stinga, asemenea stelelor la sosirea diminetii. Nu vroia sa se intoarca? De ce incepea sa simta din nou raceala iernii pe pielea uda?! Si de ce incepea sa tuseasca, sa dea apa afara din plamani. De ce corpul ei inca lupta, cand intreaga fiinta urla sa inceteze. "-Haide, Bell!" striga o voce usor pierduta in abisul intunecat. "Nu ma lasa singura" continua sunetul indepartat. Era Rosalie; care se chinuia sa o tina la suprafata. De ce nu o lasa sa alunece in apa? De ce nu o lasa sa moara? Asa putea sa moara si ea, o data cu Bell. Si nu avea de gand sa mai ia pe cineva cu dansa. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 17:14
Post: #38 |
|||
|
|||
|
Nu imi venea sa cred: eram supusa unei situatii fara scapare. Nu stiam ce sa fac,nu aveam pe cine sa chem in ajutor in mijlocul acestui lac,in capatul Padurii Interzise. Tot ce am mai reusit sa fac a fost sa plang,dar acest lucru nu ma ajuta cu nimic. Simteam o boare rece cum mi se izbea de fata,eram cat pe ce sa renunt si eu,nu voiam ca totul sa se termine asa. Nu voiam acest lucru,trebuia sa lupt ca sa o readuc pe Bell inappi,de fapt ea trebuia sa lupte sa revina la viata,numai ea putea sa stie ce motive are sa revina. Nu stiam ce sa ii spun,plangeam in continuare,nu voiam sa imi pierd una dintre bunele prietene,nu voiam sa moara asa,din cauza acelor doi nemernici.
"Bell,trezeste-te! Nu ma lasa aici sigura! Bell! Hayden nu ar vrea sa renunti! Te ...rog!",am rostit eu inecandu-ma ultimele cuvinte. Simteam cum nu mai am aer,imi intrase apa in gura si nu mai puteam sa respir. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 20:45
Post: #39 |
|||
|
|||
|
Frigul devenea din ce in ce mai strident; Bell incerca sa se opuna, era atat de bine cu cateva minute in urma, incat nu avea de gand sa se bucure din nou de imbratisarea rece a gerului. Iar tipetele prietenei sale incepeau si ele sa devina mai indepartate, mai pierdute in linistea intunericului.
Simti cum aluneca, cum se desprinde de Rosalie, si pluteste in apa; ajunse curand pe fundul lacului si deschise brusc ochii. Acum era constienta de tot frigul si durerea care ii acaparase intreaga fiinta. Corpul ei se lupta continuu pentru aer, iar apa rece si densa ii apasa pieptul, stand sa explodeze. Si atunci il vazu..un inel mic, din argint, cu o piatra neagra, masiva. Stralucea usor in lumina palida a baghetei ce ajunsese sa pluteasca pe suprafata apei. Bell il privi si intinse mana dupa el. Il inchise in palma ei mica, dupa care inota spre suprafata. Strapunse suprafata lucie a apei cu un strigat, dupa care privi disperata in jur. "-Rosalie!" striga ea, vazandu'si prietena la cativa metri langa ea. "-Bells..esti bine" spuse aceasta, oftand. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 23:37
Post: #40 |
|||
|
|||
|
O senzatie de bine incredibila trecu prin mine la vederea lui Bell,da,intr-adevar,era bine pe cat se putea. "Bell!",am strigat eu multumind in gand pentru faptul ca era in viata. Era atat de aproape de moarte,a atarnat un timp indelungat pe acel fir infricosator dintre viata si moarte,insa se pare ca si-a revenit. M-am indreptat spre ea,nu era foarte departe de mine,doar la cativa metri. Cand am ajuns langa ea imi arata pumnul.. In cateva secunde l-a deschis si in palma ei aparuse un inel de toata frumusetea,de un negru ca abanosul,iar argintiul care se intalnea cu acel negru puternic iti dadea impresia unui sarpe. Piatra destul de mare ascundea ceea ce cautam noi.
"Bell,nu pot sa cred!",am tipat eu entuziasmata. Oare cosmarul de astazi avea sa se incheie aici? |
|||
|
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|
| Possibly Related Threads… | |||||
| Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
| Don't leave me in the dark | Lylith Anne Campbell | 6 | 1,147 |
18 Jul 2011, 15:50 Last Post: Lylith Anne Campbell |
|