Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Darkness is my name

Roland se hotarase sa se duca in camera necesitatii, era singurul loc in care nu-l putea deranja nimeni inafara de Deea, doar ea putea intra peste el in camera necesitatii. Fiind din eceeasi rasa puteau amandoi petrece timpul impreuna in camera necesitatii. Chiar nu stia ce sa faca in acel loc, era vasta acum un spatiu intins si negru cu lumini albe care ieseau din pamant........Niste cilindri care radiau lumina, ei erau presarati in mod haotic pe acolo, nimic nu avea sens in felul in care erau ei asezati, nu avea sens decat de deasupra, era un portret al Deei, se ju8case cu abilitatea sa de control a materiei pentru a-i face un portret.................Stia ca deea nu va fi prea incantata de o astfel de obsesie din partea lui, ar putea fi socata, chiar speriata ca era un maniac. Nu il deranja acum admira doar privelistea, de deasupra arata splendid, felul in care radia acel alb il deranja toptusi asa ca acum facu totul in culori, in culorile pe care le avea Deea inainte de transformare, culori umane, magnifice, pline de viata, pline dee o gingasie frapanta.

Deccorul era mirifil, Roland il adora. Deea nu prea, nu l-ar fi adorat asa de ult, in consecinta il schimba cu decorul unui Paris Contemporan, din punct de vedere al imbunatatirilor. arhitectura insa arata fiecare cladire precum in ziua nasteri sale........Costumatiile erau la fel......Tot ce-i mai lipsea pentru a fi o noapte minunata era draga lui Deea, mult iubita lui Deea care acum..............Nici nu stia unde se afla ea, facuse in asa fel incat sa nu afle din camera sa unde este Deea, vroia sa fie surprins de prezenta ei, de faptul ca ea a venit la el, mai exact de faptul ca Deea i-a venit alaturi din propria ei vointa.

Se duse la geam si privea la oameni pe care ii crease, oameni fara pic de minte, toti faceau ce le fusese preordonat. Ceea ce vedea era o multime de lume care se misca pe un traseu preconceput nu faceau nimic din proprie vointa........

Statea cu spatele spre usa, era imbracat intr-un frac adecvat anilor 1950-1960, ani in care setase pe toata lumea de acolo. Ceea ce facuse era interzis pentru oricine, folosise sufletele unor fiinte pe care le ucise ca sa creeze acele corpuri si acea lume..........Sufletele nu stiau nimic dar el stia, stia foarte bine............

Zacea trist in fotoliul pe care si-l trasese langa geam si fuma pana cand.......

Zacea trist in fotoliul pe care si-l trasese langa geam si fuma pana cand usa se deschise brusc.Deea care de obicei intra in orice camera cu frica,acum intra trantind usa si din pacate impiedicandu'se de prag.
Roland care privea pe geam incepu sa chicoteasca insa repede isi mascase acel ras de pe fata,lund'o de mana si facand'o sa se ridice.

Deea se simtea extrem de stanjenita si isi repeta mereu in gand ca acum nu trebuia sa'i arate lucruri pe care le facea Deea,acea Deea pe care el nu o cunoscuse cu adevarat.
Fata afisa un zambet larg pe fata;Roland o lua de mana si o duse la geam punand'o sa stea pe genunchiul lui drept.

Ce frumos,as fi vrut sa traiesc atunci.

Atunci fata observa hainele cu care era imbracat prietenul ei,i se parea ciudat si tot o data incredibil de frumos.Se distanta usor de el pentru al privii.Insa atunci observa asa zis'ul portret in acre trebuia sa fie ea.

Intr'un fel ar fi vrut sa rada,nu'i placea cand vedea ceva care ii continea chipul,motiv pentru care nici nu facea prea multe poze4 decat obligata,iar acele pzoe le decupa penru a nu'si evdea chipul in ele.

Insa acel portret era remarcabil,nu putea sa creada ce facuse baiatul pentru ea,era de'a dreptul miscata.
Se apropie iarasi de Roland si'l saruta pe obrazul drept,apoi...

P ealnga faptul ca Deea vroia sa para puternica postrua in care se pusese o facea s fie si mai adorabila decat era in mod normal, daca inainte era draguta in felul ei cu tot ce facea incepea sa o iubeasca din ce in ce mai mult. TOt ce facea Deea il facea pe Roland sa o iubeasca si mai mult.

Apoi Roland o lua in brate si o saruta delicat, si el, pe gura apoi pe obraz si cobora foarte incet si tandru pe gat. Din locul in care o sarutase aparu o floare mare, un trandafir, hainele de pe ea se transformara, avea o rochie da gala specifica anilor aceia, era minunata in acea rochie, era precum o printesa. Faptul ca nu putuse trai in acea perioada nu o oprea sa se bucure de acele vremuri.....Roland ii putea oferi universul pe un platou, atat de importanta era Deea pentru el. Ar fi renuntat pana si la nemurirea sa daca asta ar fi facut-o pe Deea fericita.

Hainele ei erau minunate.......Era uimitoare, privind-o iti pica fata dar vorbindu-i, din perspectiva lui cel putin, nu puteai sa nu o iubesti.

Vrei sa ne bucuram de aceste timpuri, de aceasta lume creeata special pentru a-ti fi pe plac........Vrei sa mergem si sa ne distram in aceasta lume mirifica, in aceasta lume in care nimeni nu ne poate deranja?

Cand fata vazu trandafirul nu putu sa nu'l sarute pe baiat.Iubea trandafirii mai ales pe cei albi care de fiecare data o faceau sa tresara,sa se simta iubita.

Incepu sa zambeasca iarasi fara motiv,sau poate ca motivul pentru care zambea era chiar EL.
Il saruta iarasi pe obraz,vroia sa'l faca sa simta ca vrea mai mult nu doar ceea ce'i oferea,sa o sarute cum numai el stia.

Apoi baiatul facu sa apara pe ea o rochie neagra cu cateva tente de alb,ceea ce fetei i se parea uimitor.Langa el aparu o oglinda in care fata incepu sa admire frumusetea rochiei.

Se simtea minunat,era cu el,si aveau un loc numai al lor.Ce putea sa fie mai minunat de atat?

Da vreau sa mergem impreuna.Vreau sa ne bucuram de tot numai noi 2,amandoi...

Ce ar putea fi mai mununat de cat asta.................Se intreba si Roland acelasi lucru. Gandurile fetei se reflectau in mintea lui, el stia ce ar putea fi mai frumos decat o plimbare in doi. O plimbare in doi in locul sau secret din Paris, nu stia sa o duca sau nu, totul era la mana sortii.........Ii veni in minte venetia, sistemul acela complex de canale, gondolele sale si nu statu pe ganduri suprapuse canalele peste schema Parisului. Rezultatul fu un oras pe care il numise Paiena. O combinatie intre numele celor doua orase. Era o joaca nebuna de-a sa nimic nu avea sens din ce facea el, ceea ce insemna ca acea lume avea o existenta limitata pana se farimita deoarece nu exista logica in ea. Ceea ce facuse el era lipsit de logica, exact cum si trebuia sa fie, asa ii placea cand nu avea logica era cel mai bine deoarece nu se obosea cu a explica, era lipsit de sens si atata tot........Casele erau taiate in bucati de canalele vieneze, nimic nu era cum ar fi trebuit sa fie, canalele se blocau in cate un zid, se infund-au, se scufund-au.

Ce il interesa cel mai mult acum era felul in care facuse acea lume, felul in care facea absolut orice si-ar fi dorit ei doi. Totul mle era pe plac, nimic nu-i deranja, persoanele de pe strazi dispareau, flori apareau pe alei, copacii erau toti ciresi infloriti......Nimic de acolo nu era diferit de ceea ce trebuia sa fie......

Cei doi plecara, Roland o plimba pe Deea prin oras ii arata muzeele, axpozitiile de arta, ii facu cunostinta cu cateva dintre creaturile care ar fi trebuit sa traiasca acolo, cele ale caror suflet fusese pastrat in corpul sau....Un centaur, un grifon, un basilisc cu ochi acoperiti, si multe altele.....Nimic nu era periculos deoarece erau fauriti din spirit si nu din materie.

Merse, mai exact vaslise, pana pe o insula, apa din jurul ei era in permanenta rosie iar pamantul insulei era perfect negru, copacii erau acoperiti de niste trandafiri albastri si crini mov, lemnul lor era si el negru, nu era nimic pe acolo inafara de acele lucruri.

Insula celor ce au plecat, asa o numea el, era insula pe care traiau cei care nu mai existau in lumea asta dar nici nu o parasisera cu adevarat. Acolo era toata familia lui, si multe alte fiinte, era chiar si prima fata pe care o iubise el vreodata. In primi sai ani petrecuti in lumea umana se indragostise de o fata o fata care il facuse sa se simta util, il facuse sa inteleaga ca era important pentru altceva decat crime si rautati. In ziua in care si ea a fost ucisa o mare parte din sufletul sau a fost rupta.

Fata statea singura in singura campie verde de acolo cu singurul rau albastru, aceea era campia ei, locul in care numai ea putea sta, locul in care numai ea putea exista, ea si un Ashcroft viu. Vroia sa i-o prezinte pe Deea, ea era fata care era importanta pentru el acum.

Ariadna, acesta e numele fetei, mai bine zis era, pe fremea cand traia. Acum, fiind moarta, era doar un spirit care tinea inca la Roland.

Ariadna ea este fata pe care am avuto in grija si care cu multe suferinte ale ei, mi-a devenit iubita, nu ma pot cai indeajuns pentru a-mi gasi iertarea faptelor savarsite, vroiam sa-ti cer tie sa ma ierti, dupa ce afli ce am facut, mai exact ce i-am dat........

Ariadna cu trupul ei firav de copila se ridica si merse la Deea, nu era prea vorbareata asa ca-i comunica telepatic :

Vorbeste-mi copila, spunemi ce ai patit spre a-l ierta sau condamna pe Roland. Arata-mi ce a facut si sa stii, draga mea fata, nu pot fi mintita caci iti aud si vorbele si gandurile.....Nu poti minti cand vorbesti si cu inima si cu sufletul......Sa stii acest lucru........Astfel vorbeste Roland mereu, cu inima si sufletul

Deea era uimita de insula de tot.and Roland a vrut sa io prezinte pe Ariadna a fost putin suparata,sau poate doar geloasa.Si'a dat seama ca ea nu era prima fata,umana,pe acre el o iubise.
Se simtea putin ciudat,poate nu tebuia,insa acbnd Ariadna incepu sa'i vrobeasca telepatic insapu sa se simta iarasi in apele ei.

Despre Roland?Credac tu cunosti mai bine multe lucruri despre el.Darcred ca se refera la ceea ce mi'a daruit.Fata se uita o clipa la Roland si apoi intoarse iarasi fata catre Ariadna.Mi'a daruit toata dragostea lui,tot ce tine de el,pana si puterile lui...

Cand spuse asta lasa capul in pamant iar Ariadna o sageta cu o privire extrem de ciudata apoi se duse la Roland.

Dupa acteva clipe in care a vorbit cu el lucruri pecare Deea nu a fost posibil sa le auda,Ariadna sa intors la ea,a luat'o de mana si a dus'o pe un bustean din apropierea raului..

Te iubeste,spuse ea cu glasul tremurand,si tu il iubesti pacat ca nu ca mine.
Deea se uita ciudat la ea si apoi auzi cateva zgonote din spatele unui bustean.
Dupa ce se duse acolo vazu un copil care arata exact ca Ariadna,parul,ochii parca era ea cand era mica, in varianta masculina.
Mathew vino aici,spuse Ariadna catre micul baiat acre nu avea mai mult de 7 anisori.

Il imbrasisa puternic si il saruta pe frunte,iar Roland facu niste ochi mari,si

Il imbrasisa puternic si il saruta pe frunte,iar Roland facu niste ochi mari,si deveni o tornada din flacari. Era un incendiu viu, nimeni nu parea sa fie ranit. El stia cine era acel copil, stia foarte bine. Ea isi dorisemereu, si cand zic ea ma refer la Ariadna, un fiu cu Roland. Roland refuzase, nu isi permitea sa creeze un nou membru ashcroft la acea vreme. Era ceva ce-l deranjase intr-o zi. O zi din viata lui pe care nu si-o amintea deloc. Era o zi pierduta din istoria sa, acea zi lipsea cu desavarsire. Ii daduse Ariadnei o fiola magica. Fiola continea sangele lui. Considerand ca demoni Ashcroft nu erau mari fani ai contactului fizic se puteau reproduce si prin sange. COpilul acela exact in acel fel era facut, mai corect zis creat, si acum fiind gresit, adecvat ar fi nascut.

Acel copil era fiul sau, problema era ca nu se manifestase deloc puterea lui, doar cea a modificari varstei pe care inca nu o controla perfect. Era totusi stranie aparita sa, era stranie forma sa fizica. Era precum un copil, avea peste 800 de ani, cel putin asa credea Roland. NU, putea sa fie mai in varsta dupa cat intuneric acumulase in el, putea sa fie mult mai in varsta. El se temea de asa ceva. A incercat sa sigileze cu o vraja acea fiola, a reusit, lucrul care o face sa se deschida era pericolul iminent asupra Ariadnei. Ce ar fi putut Ariadna face ca sa se deschida fiola.....Oare isi pusese viata in pericol doar pentru ca vroia sa aiba un copil, doar din acest motiv. De ce sa-si riste viata, sta ca putea sa-i fure san......Nu, acum isi dadu seama in acea zi exact in acea zi ii furase destul sange ca sa faca acel copil. Cand el plecase, cand o ascunsese in acel loc, atunci probabil, din cauza singuratati folosise sangele pe care i l-a furat.

Fiind inca o flacara vie se intoarse catre Ariadna, o privi prelung, nu mai era caldura in ochi lui, era nervoss, iritat, manios...Plin de furie chiar, nu simtea nici un fel de dragoste in acel moment.

De asta nu-mi amintesc eu acea zi, de asta nu stiu eu ce s-a intamplat atunci, ce mi s-a intamplat. Am crezut ca eram doar socat din cauza unui lucru, ca e un alt sistem defensiv al corpului meu, am crezut ca e ceva bun in ceea ce mi s-a intamplat.....A fost bun der nu pentru mine, a fost bun pentru tine, pentru dorintele tale.......Chiar asa de mult iti doreai un copil, o fiinta sa-ti fie alaturi, sa nu fii singura. Puteai sa-mi ceri asta sa stii.........sa-ti aduc pe cineva care sa-ti fie alaturi, as fi inselat lumea ca s-a sinucis si ti-l aduceam aici, orice om ti-ai fi dorit sa ai alaturi................Dar tu..................tu....................

Ariadna nu era deloc speriata, stia ca flacarile nu-i puteau face rau, acele flacari erau doar o manifestare non fizica a suparari lui. Cand ea fusese ranita se intamplase la fel. Roland se dusese la omul care o ranise si il distruse, cu propriile maini......Asta era scopul existentei lui. Cand inebunea nu stia ce face. Momentele in care se trezea si-si dadea seama ce facuse erau chinuitoare pentru el, nu vroia sa fie asa, nu-si dorea sa fie asa.

Ariadna se apropie si cand incerca sa-l atinga se fripse in flacarile sale. Roland vazu asta, o vazu la fel de clar ca lumina zilei.....Se ridica in inaltul cerului stand acolo se transforma intr-o bila de foc, o sfera imposibil de atins dar nici imposibil de patruns Deea era singura pe cae se pute baza acum. Ea era singura care-l putea scoate din acel loc.......Spera numai ca ea sa nu se fi speriat de faptele lui....

Deea era ingrozita,nu mai putea intelege nimic,totul se intampla mult prea repede pentru ea.Se daduse cativa pasi in spate si se impiedica de un bustean cazut.Il privea pe Roland care era schimbat,si nu in bine.Ii era teama de el,sau poate doar e acea latura a lui pe care nu o mai cunoscuse niciodata.

Dupa cateva clipe se ridica si fugi cativa metri,ii era frica,mult prea frica pentru a vedea ce se intampla cu el,mult prea frica de tot,atunci constientiza ca nu trebuia sa fuga ca o fetita speriata,ca trebuia sa'l ajute,chiar cu pretul propriei vieti.

Alerga iarasi catre Ariadna si o privi extrem de ciudat,incepea sa nu o mai placa deloc.

Ce i'ai spus?Spuse Deea catre Ariadna,insa aceasta afisa un zambet si nu raspunse.
Sfera de foc se ridica din ca in ce mai mult,ardea din ce in ce mai tare.Deea incerca sa ajunga la ea,era greu nu putea singura.Atunci isi adusese aminte de puterile pecare Roland i le daruise.Acele puteri care o salvasera de multe ori.Se gandea ca putea sa zboare,inchise ochii,pot sa zbor,doar asta isi repete in gand.

Dupa cateva fractiuni de secunde deschise ochii si observa ca ajunsese aproape de sfera.Era extrem de cald,incerca sa o atinga insa flacarile ii lasara un semn destul de mic pe piele.

Atunci se dadu cativa pasi in spate si intra in sfera cu toata putea pecare o mai avea.Pe tot corpul avea arsuri,insa nu erau mari.O durea insa trebuia sa'l faca pe Roland sa se trezeasca.

Il lua de umeri si'l scutura de cateva ori,insa nu asta nu avea nici un efect.El incerca sa o respinga,insa cu ultimele puteri pecare le mai avea fata il saruta cum nu o mai facuse niciodata,apoi cazu jos ....

Roland isi daud seama cand vazu ranile de pe corpul Deei..Ce facuse, ce putuse sa faca, hainele ei frumoase erau distruse, hainele pe care el le crease..de ce oare se gandea la acele haine, trebuia sa se gandeasca la ranile pe care i le facuse cu flacara celor sapte abisuri ale iadului. Cand furia lui trecea de un animit punct se materializa in forma acelor flacari, el nu suferea deloc deoarece el din acel soi de lucru era facut, durerea era o senzatie intangibila pentru el. Nu stia ce este aia durere de mult timp, uitase de asta.

Se tinea inca in aer folosinduse doar de aripi, nu mai folosea levitatia, isi deschise aripile..era necesar acest lucru. Trebuia sa o duca intr-un loc in care o putea vindeca. Acea camera din care plecasera, intra in zbor in camera aceea si facu un pat, o aseza pe Deea pe acel pat si stia ca nimic nu o putea ajuta sa se vindece mai repede decat ceea ce folosea si el ca sa-si vindece ranile. Erau doua variante, sa-i dea o doza imensa din sangele sau impreuna cu intunericul din el. Era un risc major, Deea putea sa inebuneasca de la asa ceva. A doua varianta era prea pervers pana si pentru el, nu era totusi nici o alta optiune. Sangele sau venea insotit si de intunericul sau. Incepu sa-i linga fiecare rana in parte, se inchideau si se vindecau foarte frumos. Nu ramanea nici un fel de cicatrice, era proprietatea salivei lui. Vrajile lui de vindecare puteau fi aplicate doar asupra lui deoarece corpul lui era conceput pentru a le primi.

Deea se trezise in timp ce el ii vindeca ranile, isi dadu seama ca le lingea ca sa le vindece.

Nu te speria e singurul fel in care te pot vindeca fara sa risc ceva

Deea privea destul de ciudat tavanul.Cateva amintiri ii treceau prin cap,ca un film ce se derula cu incetinitorul.

Ii era frica,de cine?De Roland.Incepuse sa se sperie de el pur si simplu cand o privea,nu'si putea scoate din minte acei 2 ochi rosii inflacarati.

Ce vroiai sa'i faci?Ce sa intamplt,si ce'i cu toate flacarile astea?Spuse ea dandu'l la o parte si incercand sa scape din stransoarea mainilor lui.

Se ridica in picioare ,insa cazu,Roland vru sa o ajute insa ea nu mai vroia.Nu putea intelege ce sa intamplat.Isi riscase viata pentru el,lucru pe care si el il facuse de mult prea multe ori,insa de data aceasta era mult prea mult pentru ea,care inca se credea o fiinta umana.

In acel moment ar fi vrut sa nu fi trait nimic din ce se intamplase.Tot corpul o durea insa in acel moment nu'i pasa de nimic.Se duse intr'un colt,isi stranse genunchii la barbie si incepu sa se gandeasca pur si simplu la ceea ce vazuse.

Langa ea aparu o masa pe care era un pahar cu limonada.Fata il bau pe tot dintr'o inghititura iar apoi se ridica iarasi in picioare,si'l strafulgera pe Roland cu o privire pecare nici ea nu era constienta ca o avea.Lucru care il face pe Roland sa...